Punct. Și acum de la capăt.
Iubirea ta a fost o ploaie de scurtă durată. O ploaie rapidă, cu stropi mari, o ploaie caldă de vară. Uneori cu tunete și fulgere, alteori cu îmbrățișări pătimașe și sărutări care-mi luau aerul, dar care mă îmbătau cu iluzia fericirii.
După fiecare furtună eram năucită și fericită. După fiecare furtună apărea un curcubeu pe care ochii mei de îndrăgostită continuau să-l vadă pe cerul întunecat.
Eram mai îndrăgostită ca niciodată și credeam în iubirea noastră de basm.
Totul a fost în mintea mea.
A fost doar povestea mea, doar basmul meu, iar tu doar un broscoi deghizat în prinț
Marea de iubire în care credeam că mă scald zilnic, a fost doar o baltă care astăzi a secat, iar prințul a redevenit broscoiul nepăsător gata să cucerească o altă inimă naivă pe care o vei îmbăta cu picuri din licoarea iubirii veșnice.
STOP! Nu merit ceea ce am primit până acum! Merit mai mult! Merit ceea ce tu nu poți sa-mi oferi.
Picături de iubire preschimbate acum în stropi mari de ploaie, ce-mi udă inima și o vindecă de tine.
Într-o zi o să-ți dau picăturile de iubire înapoi. Când vei fi singur. Ca să vezi că există viață și fără tine și fără picăturile tale de iubire.
Atunci toate femeile care-au trăit un vis de cenușă, te vor părăsi pe tine vânzător de iluzii.
Atunci ele toate vor fi femeile din visul altor bărbați – prinți care nu se vor transforma niciodată în broscoi.
Eu sunt fericită. Tu doar o parte din trecutul care mi-a adus fericirea.
Eu strălucesc precum un briliant. Am găsit fără să caut. Tu cauți în continuare fericirea și tot ce găsești sunt picături de iubire.
Comments
„Punct si de la capat!” ar trebui sa spunem multi dintre noi…
Cam da! 🙂
😀