Cartea mângâie și nu se laudă cu asta

O zi bună, o poveste adevărată, scrisă pentru a mângâia, nu pentru a (se) lăuda.
A fost o perioadă în care sufletul meu era trist, singuratic, rănit, făcut bucățele, înlăcrimat pentru că nu înțelegea viața, nu înțelegea de ce trăia ce trăia. Nu pricepea de ce trebuia să fie totul așa cum este.
A venit o zi când sufletul meu, după ani de revoltă, plâns și căutări, a venit o zi în care a simțit că este momentul să se oprească din plâns, din căutări și din revolta continuă.
A venit o zi în care sufletul meu avea nevoie să înflorească, să se regăsească, să simtă, să trăiască, să se vindece, să redevină luminos, zâmbitor, puternic și încrezător.
A venit o zi în care sufletul meu s-a refugiat în cea mai frumoasă dependență – avea să afle asta mai târziu, dar s-a cufundat, s-a lăsat acaparat, îmbrăcat și protejat de senzații, emoții, trăiri unice, povești fabuloase, lumi fantastice, prieteni minunați, primind cea mai frumoasă dovadă de iubire și atenție.
Cărțile mi-au fost alături de atunci. Cărțile, prietenele mele din zori de zi și din miez de noapte. Ele m-au îmbrățișat mai tare decât am făcut-o eu. Așa de tare că am avut impresia că ele mă așteptau de o groază de timp. Iar eu m-am simțit rău că am ajuns la ele poate târziu.
Dar fiecare carte pe care o citeam…îmi spunea că m-a așteptat de ceva timp, dar niciodată nu e prea târziu pentru întâlnirea cu ele, pentru îmbrățișarea și vindecarea pe care ele o oferă tuturor.
De atunci sufletul meu a uitat să se mai simtă singur, a uitat să mai urle, să-și mai strige durerea și neputința, a uitat să mai transmită ochilor mei lacrimile care să-l ajute să se elibereze și să mai dea gata o luptă ce se dădea în interiorul lui.
Citește!
Citește oricând, dar să citești mai ales atunci când ești mâhnit, ești rănit și simți că nu mai poți, că nu mai există nici măcar o ieșire pentru tine, pentru sufletul și pentru viața ta.
Cărțile sunt, fie ferestre, uși mereu deschise, fie porți care așteaptă să le deschizi și să pășești dincolo de ele. Dincolo de pagini este o altă lume, o altă poveste, alte trăiri. E altceva. Mereu altceva în care tu te poți regăsi, te poți echilibra, vindeca, transforma, redeveni tu. Întotdeauna, citind, devii puternic. Mai puternic, mai bun, mai atent, mai blând, mai fericit, Mai motivat.
Toate cărțile au între coperți o poveste inspirată din viață, iar povestea ta poate fi oricând o nouă carte. Între coperți e soare, e ploaie, e curcubeu, e zâmbet, căldură, răcoare. Mereu e un suflet. Un suflet ca al tău!
În toate cărțile vei găsi motivația, puterea și iubirea care ajută pe oricine să meargă mai departe, să o ia de la capăt, să îndrepte greșeli, să ierte.
Citește orice și nu vei mai simți durerea care sfâșie. Citește ce simți că te ajută să te ridici, să te vindeci și să ții mereu fruntea sus. Citește, căci lectura te inspiră, te motivează, te transformă într-un om mai bun. Citind vei fi exact omul care trebuie să fii. Cărțile te duc exact acolo unde trebuie să fii, te ajută să călătorești și să ajungi acolo unde trebuie – acolo unde trebuie să ajungi sau să fii de ajutor.
Citește și iubește cărțile, căci ele te așteaptă, te ajută, te iubesc așa cum ești.
Cartea mângâie și nu se laudă cu asta. Cartea vindecă și nu are nevoie de nimic în schimb, iar dacă revii la ea mereu, cu zâmbetul pe buze, aceasta este cea mai bună răsplată.
Te aștept cu drag pe pagina de facebook, să vorbim despre cărți, din viață, din iubire și din cărți.
Te invit și te aștept și pe grupul  Suflet pe hârtie. Să vorbim, să dăruim și să fim alături unul de altul. Vorbim despre viață, despre tot ce e frumos pentru fiecare, dar și despre cărți – prietenele noastre.

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

12 octombrie 2016 at 7:15 PM

ai dreptate!cartile au fost si sunt „drogul meu”zilnic.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Gânduri japoneze, Ana Drobot

17 noiembrie 2016