Libertate, Bogdan Teodorescu

Am tot auzit de această carte și am fost foarte încântată de faptul că o pot citi mai repede decât m-am așteptat. Atunci când am văzut coperta, habar nu aveam la ce anume să mă gândesc – am încercat chiar să dau un punct comun coperții și poveștii, dar nimic din scenariul meu inițial nu se regăsește în carte.
Acum, după lectură, pot spune că între copertă și poveste chiar exista o legătură. Sau poate că doar eu am găsit o legătură între cele două, poate ea chiar există, dar poate că nu este acesta punctul comun dintre cele două. Totuși, citind carte și privind coperta.. nu pot decât să spun atât: lingușeală, falsitate și foc – cel care va topi prezentul comod.
Povestea este foarte bine scrisă, încât pare reală. Este atât de bine scrisă, încât impresionează. Autorul își conduce cititorul spre destinație, spre aflarea adevărului, spre descoperirea făptașului și elucidarea misterului, dar până la destinație, cititorul va cunoaște toate ungherele, ascunzișurile minții umane.
Aș putea să spun faptul că Libertate de Bogdan Teodorescu este un mistery îmbinat cu clare elemente a unui roman polițist. Ar putea fi câte puțin din toate, dar clar este o carte ce merită citită, care te va captiva, uimi, enerva. Te va purta pe drumuri atât de alambicate – la un moment dat vei avea senzația că te-ai pierdut într-un labirint, din care este aproape imposibil să mai ieși.
Povestea Soniei ar putea fi povestea oricărei femei.
Cum ai reacționa dacă ai afla că viața ta a ajuns în paginile unei cărți pe care tot grupul tău de prieteni a reușit să o citească. Cum ar fi să trăiești și să-ți vezi cu ochii propria prăbușire, dar să nu poți face nimic pentru a te salva – pentru că, întâmplător sau nu, descoperi că ești singură împotriva tuturor.
Ce ai face tu dacă toți ar crede un necunoscut, iar pe tine te-ar considera vinovată, o femeie ușoară care și-a trădat întreaga familie? Ai lupta să demonstrezi adevărul tău? Cum ai face asta, dacă ți-e groază să spui celui pe care îl iubești ce ți se întâmplă? Ai tăinui totul doar ca să-ți protejezi familia de minciuni și răutăți? Ai lupta sau ai ceda? Ai lupta tu, împotriva tuturor sau ai lăsa gura lumii să-ți astupe gura ta?
Complicat, așa-i?
Cum să lupți cu morile de vânt când propria soră crede că ai înnebunit, iar soțul te anunță că va divorța. Și chiar face asta.
O carte despre o femeie fericită și împlinită care distruge tot universul fericirii lor, care o arată pe cea vinovată capabilă de adevărate petreceri sexuale. O carte care-ți arată firul subțire de care atârnă viața ta de familie, atunci când alegi tăcerea în locul adevărului, când alegi singurătatea în locul unității.
Într-un final, după destrămarea prezentului și viitorului, apare altcineva dispus total să descopere adevărul din spatele tărășeniei, altcineva dispus și angajat total să o apere pe Sonia și să o ajute să recupereze tot ce a pierdut, pe nedrept – a fost criticată, etichetată, găsită vinovată – doar pentru că paginile unei cărți așa spuneau: Sonia Craiu este VINOVATĂ!
Chiar dacă se descoperă adevărul – se caută adânc în societate, în sistem, în mintea mârșavă a unora, uneori chiar este prea târziu. Chiar dacă încerci să ajuți un om pe care-l știi nevinovat și crezi că adevărului lui este mai puternic decât o carte de succes (peste noapte doar pentru că îi este dedicată unei femei de succes). Chiar e prea târziu.. și pentru ea și pentru soțul care încă o iubește, dar nu a crezut-o și pentru tine – cel care chiar te lupți cu morile de vânt pentru un subiect tare, care să te ajute să revii în televiziune, în viața publică.
Și ce rost mai are oare să te lupți, să afli adevărul cuiva, să salvezi pe altcineva când, tu, pe tine, nu te poți salva de secretele pe care credeai că le ții bine ascunse. Ce rost mai are să arăți altuia că a greșit, că e vinovat, că a distrus o familie, că a tăinuit, că e plin de răutate, când tu ești la fel ca cel pe care vrei să-l demaști.
Nu poți să demaști pe nimeni, iar tu să rămâi o enigmă. Nu poți să demaști fără te demaști, fără să te arăți. Nu poți să arăți adevărul trăind în minciună.
Un roman bun, foarte bun despre trădare, falsitate, luptă, piste false, secrete și abandon. Un roman desprins din viață. Un roman fabulos, care pe alocuri se lungește parcă prea mult. Un roman în care societatea trăiește în minciună, trădează și în care fiecare își joacă rolul cât de bine poate.
 

Fiindcă am înțeles că, înainte de a conta că suntem buni sau răi, deștepți sau proști, mari sau mici, bogați sau săraci, vinovați sau inocenți, e fundamental dacă pe drumul nostru mergem singuri sau nu. Noi nu suntem niciodată singuri. Voi, da. De aceea, noi vă conducem pe voi.

Sunt multe de citit și aflat. Adevărul îl descoperi citind un roman care pentru mine a fost peste așteptări. Merită! Lectură plăcută!
Mulțumesc mult colaboratorului TargulCartii.ro pentru faptul că mi-a oferit șansa să citesc minunăția asta de roman!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Gânduri japoneze, Ana Drobot

17 noiembrie 2016