Despre mine printre cărți (12)

Nu am mai scris genul acesta de articole de un car de timp, dar azi mi s-a făcut dor să mai scriu și despre mine. Sunt tot eu. Tot printre stivele de cărți care mă așteaptă, care mă strigă, îmi zâmbesc sau plâng. De ce? După atenția mea.
S-au întâmplat atât de multe lucruri de când nu am mai scris, încât nici nu știu cu ce să încep. S-au întâmplat și foarte bune, bune și mai puțin bune, dar totul m-a făcut puternică, m-a transformat.
Sunt tot eu, cititoarea care și-ar dori să citească mai mult, dar care ar vrea să scrie și mai mult. Nu știu dacă voi reuși să fac asta. Sper doar în zile minunate, în regăsire, în șansa de a-mi recăpăta energia.
E ianuarie. Este ianuarie după lunga perioadă în care doar a viscolit. Este azi, o nouă zi de luni după ce credeam că nu voi scăpa iarna asta fără să răcesc fix ca la carte. E soare cu dinți – o dovadă a perfecțiunii naturii.
Acum: E albastru, cu galben prietenos, dar destul de rece. Zâmbetul rezistă Gândurile vin și pleacă. Iar eu vreau să-mi recapăt pofta de scris. Mi-e dor de  cuvinte, de momentele în care scrisul mă umplea de bucurie.
Ceva nou: M-am supărat atât de tare..încât am învățat să spun NU – atunci când simt, când simt că nu mai pot și toți trag de mine în toate părțile, iar eu NU mai am timp de mine. Am învățat greu să refuz, mi-a fost frică să refuz. Prima dată m-am simțit aiurea, dar  la al doilea nu deja m-am obișnuit. Ceva nou: Lucrurile pe care nu le mai vrei, dar care se repetă în viața ta, cer atenția ta. Oare dacă se tot repetă, nu e clar că atitudinea sau acțiunea este una..nepotrivită?
Azi mă relaxez:Sunt destul de obosită, iar relaxarea mi-ar prinde bine. Chiar am nevoie de deconectare. M-aș deconecta oricând, chiar dacă e luni. Din anumite motive ce nu țin tocmai de mine, deconectarea și relaxarea totală rămân dorințe de împlinit. Fur zilnic momente în care mă retrag, citesc puțin, savurez o bucățică de ciocolată.
Motivul ce mi-a stârnit astăzi zâmbetul sau râsul colorat: Zâmbesc mereu din cele mai puerile motive.
Mi-e dor de: mama și de… o altă persoană dragă. De liniște, de momentele în care pot să nu fac nimic. Nimic altceva decât să termin o carte.
Simt lipsa:Bunicii mele. Și ca și data trecută, muzei mele dragi.
Regret:Faptul că sunt departe fizic. Dar sunt cu gândul și inima foarte aproape, iar cine trebuie să știe, nu doar știe, ci și simte.
Cel mai recent cadou: Am primit carte de la Targulcartii.ro.
Evenimentul zilei: E o zi liniștită, fără evenimente. Mai sunt patru zile până la momentul reîntâlnirii.
Veste de departe: De la mama, cea care zâmbea. Și o veste care m-a tulburat.
Mi-am amintit de: Sunt într-un moment de ăla în care mintea mea s-a blocat și aștept să ies din pasa asta.Să-mi aduc aminte cum e să-ți aduci aminte. Dar uite că mi-am adus aminte că e cazul să ies din starea de suprasaturație și de plafonare, că e momentul să fac schimbări.
Ascult:Nimic muzical, dar mi-am ascultat inima care mi-a dat răspunsul la întrebarea ”De ce te simți așa? De ce parcă nimic nu-ți place și nu merge?”.
Ce mai citesc: Și la capitolul ăsta stau rău, căci nici o carte parcă nu mi-e pe plac. Clar e ceva în atmosferă, un blocaj ce trebuie înlăturat. Acum citesc: – Love&Gelato. Vacanță la Florența, Jenna Evans Welch  și Tratament special: Inspecția, Davine M. Vesco &Lexi B. Newman.
Sunt recunoscătoare: Pentru tot și toate, dar mai ales pentru faptul că am identificat unde în interior este e problema ce mă ține pe loc.
Mulțumesc:Inimii mele că rezistă, sufletului meu că mă susține, muzei că mă iubește. Vieții că sunt sănătoasă – eu și cei dragi mie.
M-am supărat: Pe mine, dar am ocazia perfectă să îndrept situația. Totul va fi bine.
Pe unde am mai umblat: De 10 zile am ieșit din casă 30 de minute, atât. Dar mai e puțin..
Ce m-a înduioșat:Dorul pe care-l simt. E imens. E de două ori mai mare. În rest nimic. Fug de înduioșat, căci înduioșată fiind, fac bine altora, iar mie îmi fac rău.
Planuri pentru viitorul apropiat: Să-mi revin din starea semi-vegetativă, de oboseală psihică, de plafonare.
Mă bucur că vă pot spune Despre mine printre cărți! Mă bucur să vă am alături, plini de idei în anul 2017. Să ne citim cu bine și în acest an!
Nu plec înainte de a vă mulțumi pentru tot. Vă rog să-mi recomandați un fim bun, căci nu am mai văzut un film de un car de ani.

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

17 ianuarie 2017 at 8:59 AM

Chappie, din 2015, l-am văzut acum două zile. E despre un robot căruia i se pune un program care-l face să aibă conștiință și să se dezvolte ca un copil, să învețe cuvinte, etc. E foarte interesant și captivant.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.