Am început să citesc acest roman, ispitită fiind de recenzia de pe Anca și cărțile, dar nu am știut până la final.. că am terminat de citit un historical romance – unul foarte bun, cu trăiri și emoții intense, cu pasiune, nerv, blândețe. Toată povestea a avut acel ”ceva”, care m-a ținut trează până târziu.
O lectură ce te prinde rapid în capcană ”încă un capitol și gata”, o poveste atât de frumoasă, de bine scrisă – ce mi-a trezit amintiri și dor de persoane dragi. O iubire ca în…cărți, ce a reușit să-mi stârnească dorința de iubire, m-a făcut să visez și să sper.
Dragoste(a) eternă a Mirelei Oprea este atât de plăcută! Îți oferă acea senzație de bine, de bun, blând, căldură, nevoia de a te cufunda în inima personajelor, de a simți tot, fiecare emoție, fiecare sentiment. La un moment dat, am simțit nevoia să mă opresc, doar ca să nu se termine, să nu fiu nevoită să dau și ultima pagină. Nu am putut să mă opresc.
Este genul de carte din care aș vrea să citesc la nesfârșit.  M-a ținut trează, cu sufletul la gură, iar inima mi-am auzit-o bătând în tăcerea nopții – mă ruga parcă.. să nu rup vraja, să o bucur în continuare, să o inund în emoția frumoasă și să o las mereu acolo.
Am simțit o sensibilitate și o blândețe în  sufletul și penelul  interior al autoarei Mirela Oprea, iar aceste două calități m-au determinat să o îndrăgesc pe loc (și pentru totdeauna) pe cea care mi-a oferit o poveste de care nu m-am săturat – nici nu știu dacă mă voi sătura vreodată de Sienna, Adam și Alexandra.
Ce au în comun un suflet rănit de interesele unei femei ce simte doar iubire pentru bani și cât mai multă avere și unul învățat să lupte, să se descurce și să nu fugă de propriile sentimente? Ce rol joacă frumoasa Alexandra în viețile celor doi  – pe care viața îi aduce împreună – bine, cu puțin ajutor, este adevărat.
Sienna este cea care a fost educată de bunicul său să înfrunte viața, să nu se teamă și să nu fugă atunci când dă de greu. Și dă și de greu, dar nu se lasă. Și mereu întâlnește în drumul său piedici – de care altele s-ar speria și oripila, dar nu și Sienna. Ea nu fuge, ea minte, ca să poată salva, dar nu fuge. Nu se lasă înfrântă nici măcar în fața amenințării cu moartea.
Trăiește o viață simplă, singură, dar nu se plânge niciodată. Și nu pare să dorească o altă viață, nici măcar un alt loc unde să trăiască. Viața, totuși, i se schimbă, iar ea acceptă această schimbare, cu greu, dar fără teamă de necunoscut.
Ajunge într-o casă unde nu se vede trăind, căci ea e atât de simplă, de sinceră, de deschisă, de bună și blândă – ajunge să cunoască o  femeie, nu la fel de simplă, dar la fel de bună ca ea.
Viața o surprinde din nou.. și ajunge să o cunoască pe Alexandra și locul în care se va simți acasă, va fi fericită, dedicată, cunoscută, apreciată și foarte iubită. Trăiește frumos, se bucură de tot ce o înconjoară, dar nu doar atât: aduce la viață întreaga locuință, cu grădini și tot ce poate fi transformat cu ajutorul muncii și pasiunii.
Pasiunea pentru pictură.. o duce într-un loc unde chiar nu ar avea voie să intre, dar e decisă să readucă la viață picturi vechi, parcă uitate într-un colț de cameră. Această atitudine a Siennei nu-l bucură deloc pe Adam – cel nervos și decis parcă să nu se însoare niciodată.
Întâlnirea dintre cei doi e cu scântei, dar nici unul nu renunță la atitudinea sa de om înfipt și sigur pe el. Adevărul e că Sienna reușește să-l surprindă, să-l înfrunte pe Adam și să-i dovedească foarte repede că nu se teme de nimic, nici măcar de el.
Au loc înfruntări, apropieri și gesturi care îi dau de gol pe amândoi. Ea află povestea lui, durerea din trecut și atitudinea actuală, acceptă ceea ce simte pentru el, dar știe că e momentul să plece din casa lui, de lângă el, din viața lui. Planul lui o dă peste cap, o ține pe loc, imediat acceptând și ceea ce vrea el.
Își unesc viețile, dar sufletele loc erau deja unite de iubirea ce-o simt unul pentru celălalt. Viața Siennei se schimbă în totalitate, dar nici viața lui Adam nu mai este aceeași de când a cunoscut-o pe ea, cea pe care o iubește – deși a promis că nu va mai iubi niciodată.
Adam și-a dorit să surprindă, să ofere o lecție familiei lui – unchiului și mătușii sale, dar el este cel care a fost surprins. Chiar el a primit lecția de care avea nevoie pentru a crede din nou în iubire.
Este un roman atât de frumos, de savuros, incitant. Real. De ce real? Pentru că întotdeauna iubirea apare atunci când nu o aștepți, când nu mai crezi în ea, când nu mai speri să o trăiești. Iubirea adevărat se ascunde întotdeauna după o mască – înfățișarea fizică. Dragostea eternă există!
Dragoste eternă, de Mirela Oprea este recomandarea mea. E cartea pe care o iubesc, stilul de care m-am îndrăgostit iremediabil, modul în care cunosc atât de bine sufletul care a scris-o, nu prin ceea ce a scris în cuvinte, ci după emoțiile și mesajele ce stau în spatele cuvintelor ce limitează întotdeauna trăirea umană.
Dragoste eternă a fost scrisă cu sufletul. Și nu poate fi citită niciodată cu ochii. Romanul Dragoste eternă trebuie simțit, nu citit.
Mulțumesc, mult autoarei Mirela Oprea pentru porția mea de Dragoste eternă. Mulțumesc pentru emoții, pentru faptul că i-am cunoscut pe Sienna, Alexandra și Adam. Mulțumesc pentru faptul că mi-ai dăruit o parte din sufletul tău  frumos și pentru prietenia ta.

O singură rugăminte am: NU RENUNȚA NICIODATĂ LA SCRIS!

 
Cumpără și citește romanul Dragoste eternă și viața ta va fi plină de iubire.