În sfârșit, dragostea de Barbara Cartland – Lira/Litera

În sfârșit, mă adun de prin toate activitățile obositoare. În sfârșit, alung toate acele gânduri care m-au ținut departe de blog, scris, de liniștea ce mi-o oferă activitatea creativă (visătoare).
Nu am citit nimic de Barbara Carland, dar mă bucur foarte tare de întâlnirea noastră și de relația frumoasă pe care o avem. La această primă întâlnire literară mi-a promis ceva: toate cărțile ei romantice mă vor relaxa, mă vor purta pe aripi de visare, iar după lectură voi fi mai fericită și  relaxată.
Bucurie maximă, căci am de gând să mai citesc și alte cărți scrise de Barbara Carland. Ar fi păcat să nu citesc, ar fi păcat să nu mă bucur de atmosfera pe care mi-o oferă poveștile ei.
În sfârșit, dragostea mi-a dăruit imaginea unei povești nemuritoare, pe care mi-aș fi dorit să mai pot citi. Finalul poveștii de iubire a venit parcă prea repede. Dar am avut răgazul să pătrund în poveste, să-i simt cum sufletul îmi este mângâiat ușor.
Despre dragoste s-a scris, se scrie și va contina să se scrie, căci fără dragoste, pustiul din no începe să urle, să doară, să se transforme în prapastie infinită. Dragostea e frumoasă, iar poveștile de dragoste transformă viața.
În cartea de față, nu dragostea este cea care primează, nu viața privată, nu atenția pentru familie, ci are întâietate lupta pentru putere, pentru salvarea țării, pentru cucerirea teritoriilor ce aparțin Rusitaniei. De toate acestea se ocupa Prințul Ivan, un tânăr ce se încrede în victorie, în oamenii pe care-i are alături, în șansa lui.
În sfârșit, dragostea de Barbara Cartland, scoate în evidență viața bună, caracterul puternic al protagonistului, ce-și trăiește viața așa cum simte, cum simte și de câte ori simte, nu cu una, ci cu câte femei vrea el. Iar el fiind… un prinț bogat, femeile nu lipseau niciodată din jurul lui.
Romanul de mici dimensiuni, aduce în prim plan tensiuni, relații defectuoase, iubire fățarnică, forțată, plină de nevoi, pentru nume, renume și avere. Pentru Prințul Ivan, dragostea, familia și moștenitorii erau…planuri îndepărtate. Idei de răzbunare, pericol, secrete și nesiguranță – toate aceste stări, sentimente și realități, te vor compleși.
Dar cum pericolul se apropie întotdeauna cu viteza luminii, ziua în care Prințul Ivan și vărul său, Prințul Peter semnează un acord de pace, aduce cu sine gustul dulce al răzbunării.
Se spune că..răzbunarea este arma prostului, dar atunci când nu-ți place să pierzi, atunci când nu accepți că altcineva îți poate lua locul, uiți de toate, inclusiv faptul că, mintea-ți devine diabolică, că răul pe care-l faci are consecințe, dar și faptul că esti gata oricând să faci rău cuiva apropiat, din familie.

Invidia naște monștri și se aliază cu frumusețea femeii. 

Prințului Peter nu-i trebuie mult ca să se alieze cu cea care pretindea că-l iubește pe Ivan și cea care, visa să-i devină soție. Tot mintea lui diabolică a dus la multe întâmplări periculoase, la evenimente neașteptate – iar ținta nu era altcineva decât el, prințul Ivan.
În clipa în care salvatorul Rusitaniei a înțeles că țara lui poate fi salvată doar prin căsătorie de planurile vărului său, a pornit în căutatea soției perfecte. O căutate contra cronometru, o nevoie pentru țară, nu neapărat pentru sufletul lui liber ca pasărea cerului.
Ce e mai important în viață: Banii sau omenia, puterea sau dorința de a face bine, a avea totul sau a merita ceea ce ai?  Dragostea, ea ce rol mai are într-o viață agitată în care nici nu mai ai timp să respiri și să te bucuri de ceea ce ai, de ceea ce ești și de cine ești datorită reziștateșpr obținute de tine?

Unde e dragostea? Trebuie ea oare căutată? 

Dragostea dintre prințul Ivan și aleasa lui, deja exista, dar era nevoie ca cei doi să se întâlnească, să se cunoască, să se ignore. Era nevoie poate și de altceva: să pice vălul de pe ochii lui, iar ea să se considere prea neînsemnată și urâtă pentru el.

Într-o luptă există învingător și învins, Invigătorul câștigă, invinsul învață.

Ivan înțelege că iubirea nu e nici frumoasă, nici perfectă, ci ea devine așa doar în ochii femeii pe care o iubește. Invață cp iubirea nu are nevoie de perfecțiune, ci de prezență. Femeia iubită poate fi oricând alături, nu neapărat acolo unde o cauta el.
Deși scurtă povestea, în romanul În sfârșit dragostea, Barbara Cartland vorbește de tot ce pune stapânire pe un om bolnav după putere, după avere și laude nesfârșite. După lectura acestei cărți rămâi tăcut, cu gândul la viața reală. O poveste siplă, dar profundă. O carte romantică precum o adiere de vânt într-o zi de vară.
Lectura e plăcută, povestea e suavă și parfumată cu iubire de basm.
Fii Romantică vara asta!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.