You cannot copy content of this page

Sigur știi cine ești?! Forțe ale naturii: 1. Moartea vie, Daniela Faur – Pavcon

Trebuie să recunosc faptul că mi-a fost puțin teamă de cartea asta. Ai putea crede că titlul ei sună cumva, că e pompos, dar nu titlul ei m-a făcut să simt fiori, ci genul cărții. Pe prima pagină, imediat ce am deschis, stă scris mare ”science-fiction”. Nu am preconcepții, nu fug nici de romane ce mă scot din zona de confort, dar nu am citit mai deloc acest gen de romane. Și nu știu exact dacă-mi place mult sau îmi displace total. Ciudată sunt, știu..nu-mi spui vreo noutate! – zâmbesc.
Dar cum rar mi-a pus capac o carte, vreau să cred că una științifico-fantastică nu e chiar de speriat. Cu acest gând am pornit în călătoria numită Forțe ale naturii. Moartea vie,  cu bilet dus-întors asigurat de către Daniela Faur.
Teama de orice a fost înlocuită la foc automat de o altă stare – una atât de cunoscută mie, curiozitatea mă termina. Parcă nu mai aveam răbdare, voiam să intru direct în miezul acțiunii, să aflu detalii, să mă cufund în cel mai ascuns cotlon al intrigii – dintr-o suflare. Voiam să simt, să particip, să anticipez fiecare nouă schimbare. Voiam să aflu ce taine ascund forțele naturii,
Doamne, ce poveste intensă! Câtă tensiune pe care am traversat-o în apele tulburi ale mintii, în ce foc puternic am intrat și cât de rapid mi-a topit orice urmă de control, înlocuind-o cu nevoia de cunoaștere, cu setea de adevăr!  Ce drum denivelat a trebuit să urmeze personajele! De câtă stăpânire de sine au avut nevoie fiecare până în momentul în care fiecare secret a fost zdrobit de pământ. Și cât de multe poate salva apa, cât de mult te poate ajuta atunci când simți că nu mai ai putere, că te rătăcești, că-ți pierzi orice urmă de speranță!
Cât de spectaculoasă este această emoție! Nu e doar o poveste, este un spectacol al emoției pure, este un dans al naturii umane, este un carusel al secretelor, un moment sublim al sufletului – care va lupta neîncetat pentru a se salva atunci când simte că nu este în siguranță.
În Forțele naturii. Moartea vie scrisă de către Daniela Faur, natura exterioară este sub controlul total al naturii umane! În acest roman poți simți cât de mult te pot surprinde oamenii, cât de mult se pot schimba sau cât de bine pot să-și ascundă adevăratele intenții, chiar sub o înfățișare simplă sau extrem de frumoasă și blândă – deși ochii nu pot ascunde la infinit un suflet înflăcărat de nevoia de a arde tot în flăcările răului.
Am asemuit acest roman cu o bijuterie deosebită, care înfrumusețează viața cititorului, o transformă într-o clipă – de la fuga de literatura SF la plăcerea de a descoperii și alte cărți. Simt și o minunate cale a autorului de a se dărui celorlalți – câtă bunătate există și-n Daniela Faur,  ce izvor frumos de povești neobișnuite zace în ea,  ce sursă inepuizabilă de inspirație poate deveni un o carte pe care voiai să o ții cât de departe.
Romanul scoate în evidență și forța ce se naște în oameni cu ajutorul naturii, cât de necesară e natura, cât de puternică și frumoasă, cât de frumos poate deveni omul atunci când se încrede în frumusețea ce-l înconjoară, care folosește deseori puterea naturii.. și nu doar puterea fizică.
Forțele naturii spune povestea a două familii total diferite, opuse chiar. Dacă Eric și Mona abia se înțeleg și cu greu își acceptă unul altuia, felul de a fi, Ema și Robert sunt modelul familiei perfecte, în care există doar lapte și miere, lux, fericire și nimic nu pare să strice starea de bine a acestora. Sau aproape nimic.
Un coșmar ce se tot repetă,  îi tulbură Emei somnul și liniștea, iar pacea familiei este zdruncinată de neîncrederea și superficialitatea cu care Robert tratează acest eveniment. Să fie un simplu vis urât?
În familia lui Eric și a Monei nu există liniște. nici înțelegere din momentul în care soția și mama micuței dispare de acasă, fără un cuvânt, fără să mai dea un semn. Au trecut anii, iar cei doi au căutat-o peste tot, dar fără niciun rezultat mulțumitor. Lipsa soției, produce ruptura între tată și fiică, fiecare adăpostindu-se în propria carapace, aruncându-se în propria prăpastie mentală. Se transformă în doi străini ce nu comunică, doar se suportă și supraviețuiesc împreună, se menajează așa cum sunt – disperați de grija ce le crește continuu de ani de zile.
De cealaltă parte, lucrurile decurge într-o monotonie ciudată, cu viteza melcului, dar nimic nu pare în neregulă. Totu-i bine, dar starea interioară a Emei se deteriorează treptat, aproape insesizabil. Ar trebui să fie atât de fericită cu tot ce are,  dar..
Dacă nu ar exista nesiguranța care-i cuprinde inima, nu ar avea de ce să se îngrijoreze. Știe că a suferit un accident și că de atunci nu-și amintește nimic din trecut. Nu are amintiri, nici poze care să o poată ajuta, dar are familia alături.
Nici măcar după atâta timp, Mona nu crede (și nu ia în calcul) moartea mamei, iar Eric dispare frecvent, bântuie străzi în miez de noapte și nu încetează o clipă să-și iubească soția. O zi banală se transformă în lumina călăuzitoare pentru Eric. Găsește fără să caute și privește de departe pe cineva care-l completa cândva.
O întâlnire întâmplătoare, dar calculată atent, îi aduc pe Eric și Ema față în față, iar acesta nu doar că vede, dar află adevărul fără să aibă nevoie de cuvinte: este un necunoscut pentru ea. Ce s-a întâmplat? Unde a dispărut Ema și de ce nu-și amintește? Nu știe răspunsul, dar păstrează totul pentru el, Mona rămâne în afara problemei. Devine ciudat și iar se îndepărtează de unica persoană pe care o mai are alături.
Nu știu cât crezi tu în forțele naturii, dar eu cred că natura – oricare natură ar fi ea, poate schimba cursul firesc al vieții. Exact așa se întâmplă și-n romanul care m-a lăsat fără puterea de a mai spune ceva. De foarte multe ori am ridicat ochii și-am privit în gol minute în șir, fără să mă mișc.
Cred cu tărie în Universul ăsta infinit, în Forțele naturii care se unesc în momentul în care se nevoie de ele, atunci când au ca și misiune scoaterea la lumină a adevărului și, atunci când realitatea știută este doar un fals, când tot ce știi nu sunt  sub formă de amintiri, ci informații spuse de alții.
O să-mi spui că ficțiunea mi-a afectat gândirea – e posibil, dar nicio ficțiune nu-mi poate afecta vreodată ceea ce simt și modul cum simt o carte. Nu știu dacă simt bine, dar nici nu contează prea tare. Întotdeauna am scris ce-am simțit, interesându-mă mai puțin dacă am perceput așa cum a transmis autorul mesajul unei cărți.
Când nu mai e cale de întoarcere, când adevărul nu mai trebuie să fie deținut de cei care voit fac rău, forțele naturii intervin pentru a salva, pentru a face față pericolul. Dar pentru forțele destinului nimic nu e imposibil!
Mona știe că mama ei este aproape, o regăsește în gustul unor brioșe și știe că trebuie să o găsească. O găsește, o recunoaște și are parte de un șoc: nu e recunoscută!
Viața Emei se cutremură din temelii odată cu întâlnirea cu Eric și Mona. Crede că nu-i cunoaște, dar nici pericol nu simte. Își tot pune întrebări, se simte din ce în ce mai ciudat,  mai agitată, mai nesigură. Nu știe ce se întâmplă cu viața și mintea ei.
Din momentul în care au văzut-o, Eric și fiica lui  află ce s-a întâmplat cu ființa cea mai dragă. Și caută soluții neîncetat – pentru că nu pot apărea de nicăieri, nu o pot lua pe Ema acasă.. fără să știe cum anume să-i explice adevărul despre Robert și Maia. A fost captivă, nu a avut control asupra vieții și minții. A fost drogată timp de cinci ani ca să nu-și amintească nimic.
Ceea ce nu știu toți cei care i-au furat femeii Familia,  este că Ema are momente în care imagini și amintiri revin, iar ea simte că toată viața-i scapă de sub control. Aflarea adevărului – când furia capătă forța unui uragan, îi zdruncină din temelii întreaga ființă. Datorită drogului care-i controla și stăpânea mintea, o transformă într-o moarte vie – trăiește, dar își uită total viața, adevărata viață și puterea cu care a fost înzestrată la naștere.
Adevărul e că Eric și Ema au sfidat legile naturii, au decis împreună să încalce regulile și să plece din locul în care trăiau până să facă un pas spre fericirea lor. Au parte de o căsătorie atipică, dar și de o viață minunată.

– Ești izvor de bunătate, sensibilitate și înțelepciune. Ești susurul apei line care-mi aduce pace în suflet și îmi oferă siguranță. Ești sufletul imensei mări în care mi se scaldă inima, ești dragoste molipsitoare. Azi îți promit iubire pe veci, ție, celui, care mi-a fost dat să-i fiu jumătate. Sunt dependentă de tine, de iubirea ta și îți promit că nu mă voi sătura niciodată să te privesc, să te iubesc,  să te completez.

Totul a fost perfect până în momentul în care este răpită. Cel mai dureros este că Ema și-a pierdut tot din cauza..unei erori. Câtă răutate să te stăpânească ca să poți face rău, chiar și atunci când știi că pe altcineva voiai să folosești pentru a împlini Transformarea?
Forțele naturii. Moartea vie, de Daniela Faur este un roman atât de bine scris, atât de ispititor!  Te ține mereu în priză, te determină să fii alături de personaje, să simți cum inima ta o ia la goană – și totuși să nu te sperii, să nu-ți dorești să fugi mâncând pământul.
Forțele naturii. Moartea vie îmbină perfect elementele sf-ului, cu ficțiunea și cu elemente din astrologie. Stilul de scriere nu este dificil, nu plictisește, cu enervează, ba chiar bucură și te trezești dorindu-ți să nu termin de citit vreodată. Este genul de carte din care aș citi fără să mă satur, aș citi fără să obosesc.
Forțele naturii Moartea vie este o surpriză absolută, este originală, plin de emoție, de suspans. Dacă stau să mă gândesc acum nu este doar un banal roman științifico-fantastic, nici măcar nu e un fantasy.
Forțele naturii Moartea vie, de Daniela Faur este și dramă, ce acordă atenție sporită comportamentului uman, a relațiilor inter-umane, dar  nici relația om-natură nu trebuie uitată, căci toate aceste elemente dau naștere unei cărți perfecte!
Îmi place foarte mult modul în care autoarea a îmbinat toate motivele pentru care merită să citești romanul, motivele pentru care ar trebui să uiți de confort. Știi ce nu a spus autoarea? Nu a spus niciodată cum te vei simți după lectură.
Am fost sceptică, dar după prima frază, am muscat cu poftă din fiecare pagină, am gustat fiecare emoție și-am lăsat-o să-mi cuprindă întreaga ființă. Nu regret nimic!  Mi-a fost teamă că nu mă va prinde – bată-l vina de SF, iar acum mi-e teamă că Daniela Faur va înceta cândva să scrie.
Forțele naturii Moartea vie și Daniela Faur reușește să te facă din ce în ce mai pofticios, mai flămând, mai dornic, iar dacă în fiecare cititor există un monstru al nemulțumirii, sigur acesta va fi îmblânzit. Dacă în inima ta nu a existat până acum un uragan de neoprit, sigur această poveste va da naștere unuia…și se va dezlănțui, va cuprinde fiecare colțișor din tine.
Forțele naturii Moartea vie reunește forța iubirii, cu nevoia de luciditate, cu stăpânirea de sine,pe de o parte, iar lupta dintre bine și rău, controlul și puterea adevărului, pe de altă parte.
Acest roman te face să te unești cu natura. Te ține ancorat în realitate, te ajută să simți tăria, forța și duritatea (Pământul), atunci când prezentul o impune, te ridică deasupra tuturor în care crezi fără să fie nevoie să vezi cu ochii fizici (Aer), te  răcorește, curăță și luminează, deschide lacătele minții, oferă claritate (Apa), atunci când te lovești de porțile unde adevărul stă captiv într-un labirint. Și te lovește, te trântește, te forțează, face în așa fel încât să nu mai fii sigur pe ceea ce simți, pe ceea ce gândești (Focul), atunci când ți se testează puterea și determinarea, când crezi că ești călit și nimic nu te mai impresionează.
Finalul este neașteptat și te face și mai curios în privința continuării. Nu faci altceva decât să te întrebi dacă povestea se va repeta sau dacă Eric, Ema și Mona vor rămâne împreună fără ca pericolul să nu pândească de la fiecare colț?
Cât de frumoasă e cartea asta! Cât de minunată este energia pe care o simți atunci când citești! Totuși, sigur știi cine ești?!
Mulțumesc mult, Daniela Faur! Mulțumesc din inimă pentru încredere, pentru susținere, dar mai ales pentru acest test – în care mi-a fost testată răbdarea și teama de necunoscut! Mulțumesc mult pentru imboldul de a depăși limitele și pentru forța cu care m-ai ”corupt” să citesc un roman științifico-fantastic!
Forțele naturii. Moartea vie de Daniela Faur te va prinde în mreje! Azi și mâine te ispitește cu o ofertă pe care nu cred că vrei să o ratezi: poți cumpăra cărți de la Editura Pavcon  la un preț cu 50% mai mic!
Lectură plăcută!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

Faur Daniela
2 ianuarie 2018 at 10:27 PM

Wow! Multumesc mult pentru apreciere. Ma bucur ca ti-a placut. Am regasit o Laura dezlantuita in aceasta recenzie 🙂 Si da, nu e un SF, e o combinatie de genuri, un amalgam de sentimente si emotii.



3 ianuarie 2018 at 12:09 PM

O recenzie minunata! Si mie mi-a placut cartea.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: