You cannot copy content of this page

Încadrare în câmpul lecturii: tipuri de cititori

Nu sunt adepta categoriilor și nici al etichetelor, dar în cazul cititorilor lucrurile stau puțin altfel, în sensul că mi-a plăcut întotdeauna să-i observ și să-i admir pentru plăcerea lor de a citi carte după carte. În acest proces al admirație, am avut parte și de momente în care,  am dat nas în nas, pardon carte în carte și cu alți cititori. Există întotdeauna și excepții.
Excepțiile m-au determinat pe mine să scriu astăzi acest articol, dar nu te gândi că este modul meu de a critica pe cineva. Este modul prin care împart cu tine tot ce-am observat, tot ce simt.
Pentru mine încadrarea în câmpul lecturii arată cam așa:
Cititori neobosiți.  Citesc oricând și orice, fără să piardă timpul cu fel de fel de activități conexe cititului. Nu-l vezi implicându-se în nimic negativ, doar e pregătit să citească o altă carte, iar ție să-ți împărtășească opinii despre ceea ce a citit cu plăcere (sau nu).
Cititori numărătoare. N-am găsit altceva și crede-mă că îmi place cum sună ”cititori numărătoare. Și cred că nu-ți trebuie studii la Oxford ca să știi cine se încadrează aici. Da, exact despre cititorii care citesc mult, doar ca să fie numărul de cărți citite format din trei cifre.
Cititori decorativi. Ehe. Aici nu știi dacă iubesc mult cărțile, să citească sau iubesc biblioteca plină ca să dea bine în sufrageria cumpărată din Germania. Poate au prea mulți bani și nu au ce face cu ei..mă gândesc serios că au prea mulți și investesc în cărți. Unii le caută frumoase, noi, perfecte și hard-cover pentru dau și mai bine în ochii speculativi ai musafirilor. Or fi decorativi doar pentru că-s certați cu cărțile?
Cititori mereu în trend. Aceștia citesc doar pentru că văd ei că lumea din jur citește și li se pare foarte interesant fenomenul. Citesc doar pentru că e cool să vorbești cu lumea despre cărți și e și mai fain că ajungi în centul atenției.
Cititori lipiți cu picătura de ideile lor. Sau fixiștii, mai exact. Acei cititori care nu ies niciodată din zona lor, care nu văd și nu aud nimic în jur – nimic în afara genului lor de lectură. Unii din aceștia mai au o șansă peste ani să iasă din bula lor călduță.
Cititori de ocazie. Ei citesc din când în când sau abia au intrat în universul cărților și abia acum prind gustul. Cinste lor!
Cititori cu ”pușca”-n mână. Aici sunt criticii sau cum le zic eu cititorii – vânători. Nu contează ce citești, cum citești, dar va fi tot timpul un ochi de vultur aplecat asupra ta, ce te va ataca fără milă de fiecare dată când va avea ocazia. Atenție! De multe ori vei fi și provocat la discuții inofensive.
Cititori pe care nu-i vezi niciodată citind. Dar susține întotdeauna că citește zeci de cărți, dar tu ești orb mereu și nu-l vezi niciodată. Eu ce să-ți fac dacă nu ești muscă ca să-i poți intra în ochi atunci când doarme istovit de la atâta lectură?! Acest gen de cititori citesc și atunci când dorm, dar noi suntem invidioși mereu și nu-i recunoaștem valoarea. Rușine nouă!
Cititorii fără timp și fără bani. Dar cu grija să anunțe peste tot că ar citi și ei, dar nu mai găsesc timp, care ar citi și ei cărțile noi apărute, dar nu au bani, căci ei nu sunt ca noi. Ca noi, adică cum? Nu știu de ce cred unii că noi stăm și dormim toată ziua, că nu avem treabă, familii, cheltuieli. Ce să vezi? Și noi avem de toate  pe cap, dar nu mai avem timp să ne plângem că nu avem timp. De bani nu mai zic.. pentru că și la noi în portofele bate crivățul cu ură. Dar mereu facem o magie și avem ce să citim. Mare belea cu ăștia ca noi!
Cititorii obligați. Aici aș include elevii care văd că se tot plâng că  au de citit Ion sau Moromeții. Păi e cam urâtă lectura obligatorie, dar vedeți voi, cam așa stă treaba asta cu lectura și examenele și notele și facultatea, cam trebuie citit. Nu pentru vă obligă diriga, ci pentru că doar așa nu o să scrieți pe foaia de examen că Ion este intelectual…
Îmi aduc aminte acum de o întâmplare povestită chiar de mama mea. Îmi spunea că la liceu aveau câteva ore în care să-și facă temele – un fel de After School comunist. Și stătea cineva cu ei întotdeauna. Și profesoara care-i supraveghea venea mereu la ei cu sacoșa cu cărți. iar până la finalul programului termina de citit toate cărțile. Și mă tot întrebam cum naiba să citești câteva cărți groase în doar câteva ore? Tot mama mi-a oferit și răspunsul: Citea atâtea cărți pe zi pentru că din toate acele cărămizi cărate după ea, citea doar dialogul. Și întrebarea mea acuma: Faptul că citești doar dialogul din cărți, te face deștept?
Cititori de subtitrări. Aici sunt cei care nu vor să accepte pe ceilalți cu o carte în mână. Ei nu înțeleg ce văd cititorii de carte așa plăcut în activitatea lecturii. Și se tot întreabă cum naiba de nu se plictisește nimeni niciodată? Cum de pot ei citi carte după carte, după carte, după o altă carte. Suntem o cauză pierdută, clar!
Sunt mereu blamați și criticați. etichetați și făcuți tocilari. Doar pentru că citesc, doar pentru că aleg o carte în locul unei seri în club, aleg să citească în loc să chiulească, aleg să citească în loc să doarmă mai mult.  Sunt doar niște ciudați, dar sunt ciudații fericiți!
Cititori ”se merită”. Despre ei pot să spun doar că apreciez faptul că citesc și cer impresii, dar cam atât. Înțeleg ideea și intenția fiecăruia dintre cei care tot scriu pe grupuri zi de zi. ”Hei. Ce ziceți? se merită să citesc cartea X?”. Nu că am eu ceva cu aceștia, dar cam zgârie pe retină acest ”se merită”. Nu mă refer la corectitudinea în exprimare, ci doar la întreaga postare. Uite, nu-ți vreau răul și nu te judec, dar niciodată nu te poți lua după cei care-ți spun ”Citește! E superbă!”. Cum nu te ajută nici ”E de toată jena!”. De ce? Păi simplu: fiecare îți spune părerea lui. Dar tu ești tu! Tu poți să cumperi cartea ridicată în slăvi de alții, dar ție să nu-ți placă. Cum poți să ratezi o carte foarte bună pentru că ai luat de bună jena lor. Ce zici? Merită toate acestea? E la risc toată treaba asta. Îți asumi un risc și dacă întrebi. Și dacă te folosești de intuiția ta în privința cărților. Eu una.. mai bine merg pe riscul meu asumat..decât pe riscul asumat de alții. Zic și eu.
Acest articol a fost scris în colaborare cu Anca Rucăreanu de la Anca și cărțile și         Oana de la Crâmpeie de suflet . Tot ce stă scris aici, negru pe alb, îmi aparține, este părerea mea și mi-o asum întotdeauna! NU este un articol critic la adresa cuiva – orice asemănare cu realitatea este adevărată, recunosc!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

19 ianuarie 2018 at 3:01 PM

Super tare! Unele tipologii se regăsesc și la mine 🙂



19 ianuarie 2018 at 3:22 PM

Foarte fain articolul! 🤩 Ma bucur sa văd ca ești așa activa!!! 👏👏👏🤗



Cornelia
19 ianuarie 2018 at 3:40 PM

Interesant!am citit articolul Ancai si eram foarte curioasă de cum o sa-i încadrezi .Tu din ce categorie faci parte?eu ma încadreze cate putin în fiecare,mai putin în aia cu cititul în somn ,dar tare mi-ar plăcea….



Mariam Oana
19 ianuarie 2018 at 4:56 PM

Minunat articol! <3 Îmi plac tipologiile tale.



19 ianuarie 2018 at 5:26 PM

Super abordarea, îmi place!



20 ianuarie 2018 at 6:33 PM

Mă regăsesc extrem de mult în articolul tău, mai ales ca cititor fără timp şi neobosit 🙂



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: