Cu sau fără soluție: probleme ale cititorului

De foarte multe ori cititorul este privit cu neîncredere și foarte multă ironie, iar pe mine fețele curioșilor, zâmbete și comentariile celor care nu citesc deloc, nu mă mai miră, nu mă mai deranjează și nu mă mai dor de ceva timp. Eu am priceput că noi suntem un fel de..ceva ce rar se mai vede, suntem doar ciudații care au mereu o care-n fața ochilor, cei care doar râd copios de unii singuri și irosesc banii pe maculatură. Iar eu nu mă mai chinui să schimb părerea nimănui.
Dacă până acum ceva timp mă enervau comentariile acide, râsetele și glumele pe seama plăcerii mele pentru lectură, acum m-am liniștit, căci fiecare are plăcerea lui. Iar plăcerea mea pentru lectură, nu face rău nimănui – nici măcar portofelului.  Și uite așa am rezolvat o problemă esențială – măcar pentru o scurtă perioadă
Eu ca cititor nu mai am nicio problemă cu cei din jur, adevăratele mele probleme de cititor sunt altele, sunt mult mai multe și mai importante decât orice altceva. Dacă problemele cititorului s-ar rezuma doar la bani, poate nu ar fi nimic ieșit din comun, poate că nici măcar nu aș mai scrie acest articol, iar cititorii ar fi doar niște norocoși. Dar nu e deloc așa.
În seara în care am scris obiceiurile de cititor – acele lucruri care ne aseamănă și ne deosebesc în egală măsură, m-am gândit și la lucrurile mai puțin frumoase și simple cu care se confruntă un cititor.
Cine admiră cititorii și atât, ar putea fi induși în eroare, căci pentru el părem întotdeauna ființe zen, fără probleme, fără griji, doar plini de bucurie – plecați mai mereu într-o nouă călătorie. Ce frumos ar fi să fie doar așa! Dar până și frumusețea lecturii are părțile ei întunecate.
Habar nu am câte sunt, dar mai contează numărul lor? Contează oare că multe dintre ele nu au nicio rezolvare, iar alte se rezolvă parțial – și mereu doar pentru moment.  Mare problemă mai sunt cititorii ăștia! Și mari le sunt și problemele crede-mă!
Cărțile se rătăcesc prin biblioteca personală. Aproape niciodată nu găsește cartea pe care o caută – și pe care abia a zărit-o pe undeva, dar când ai nevoie de ea.. fix atunci ea se decide să se joace cu tine de-a ascunselea. Crede-mă că e o joacă ce se lasă cu nervi, care te face să scoți tot de pe rafturi. Uneori o găsești, alteori renunți, căci nu te mai țin nervii nici măcar o secundă. O găsești exact atunci când ești în căutarea altei cărți.
Cărți noi. Loc ioc. Iată o adevărată problemă pentru cititori. Locația perfectă nu mai este biblioteca și dulapurile, noptiera și biroul, căci sunt deja pline, dar trebuie să găsești un loc și pentru noile bijuterii. Soluția? Pui stăpânire pe alte camere, iar dacă nu deții așa ceva, atunci nu ai de ales: Jos, lângă bibliotecă. O problemă gravă, dar cine ține cont de ea?
Ispite fără număr. Bani cu limită. Citeam un articol cu tot ce va urma să publice o editură de la noi.. și mi-a picat fața, căci mai mult de jumătate dintre cărțile anunțate, sunt serii pe care vreau să le completez. Unele sunt simple ispite la care nu pot să rezist. Și să vezi câte o să mai apară (fără niciun preaviz). Și mai sunt atâtea edituri, atâtea cărți bune. Problema asta se rezolvă cu o reducere, cu o listă de dorințe, cu un 8 Martie, Iepuraș, zi onomastică și de naștere, fără ocazie și fără motiv.
Nu pot citi cât de repede aș vrea. Mi-aș dori să citesc mai repede, dar nu îmi iese de fiecare dată. Aș vrea să citesc mai repede, nu pentru a crește numărul de cărți citite, nu pentru că sunt într-o competiție sau maraton de lectură, ci pentru mine, pentru bucuria mea. Pentru că uneori abia aștept să citesc o anumită carte. Până la urmă am înțeles că am propriul ritm, așa că nu transform lectura într-un cross. Dar tot mă voi cronometra cândva – să știu cât citesc într-o oră.
Bogații mereu săraci. Se tot spune despre cititori și bloggeri că citesc pentru bani, că sunt plătiți să citească.  Există așa ceva? Știe cineva un așa job? Să-mi spună și mie. Ar fi ideal, dar realitatea nu este deloc așa. Citim de plăcere – știu că nu suntem crezuți, dar  ceea ce cred ceilalți despre treaba asta, nu mă mai privește pe mine.
Pentru cine scrii. Scrie pentru cititori.  Asta nu-i problema mea, sincer. E mai mult una a celor care-mi citesc blogul. Mereu am fost întrebată de ce scriu așa cum scriu, iar răspunsul meu a fost mereu același: ”Scriu așa pentru că așa simt să scriu”. Nu puțini au fost cei care m-au sfătuit să-mi schimb stilul de scriere pe blog, ca să atrag și mai mulți cititori. Am înțeles ideea și sugestia tuturor, am acceptat-o și am mulțumit pentru fiecare. Apoi m-am gândit dacă eu am vreo problemă? Dacă eu m-am pierdut pe drum? Dacă m-am îndepărtat de scopul blogului. Deși am înțeles buna intenție, am hotărât să rămân fidelă mie! Pentru că mie îmi place cum iese și ce iese din fiecare subiect abordat pe blog. Nu scriu pentru  cineva anume, dar în ceea ce scriu trebuie să mă regăsesc și stilul să mă reprezinte în totalitate.
Deznodământul cărții înainte de vreme. Moartea pasiunii. Da, un fel de spoiler (despre care am mai vorbit și-n articolul cu obiceiuri). Exagerez puțin cu moartea în cazul cărților, dar dă bine, nu? Ideea este că mă străduiesc să-mi vindec obsesia. Mă lupt cu piticul meu de pe creier care nu-mi mai dă voie să citesc o carte.. căreia i-am aflat finalul. Continui lupta, să știi! Și dă și luptă.. Ca să pricep și eu că nu s-o sfârșit lumea doar pentru că am aflat eu finalul unei povești. Nici lumea nu se termină .. și nici acea carte nu devine mai puțin specială. Laura, nu mai amâna cartea doar pentru un final descoperit înainte de vreme!
Suntem atât de mulți cititori, suntem atât de diferiți – toți cu nebuniile noastre. Și cred că tocmai aici se ascunde și frumusețea și motivele pentru care ne adunăm în turme (sau grupuri ca să fiu elegantă). În asta constă farmecul lecturii până la urmă: să trecem peste orice barieră, orice limită, orice Toma necredinciosul, orice ironie și orice moment în care suntem judecați doar pentru faptul că citim.
Cititorul va întâmpina mereu probleme de genul acesta (și cred că mai sunt și altele), dar niciodată nu va renunța la plăcerea pentru cărți și lectură doar din acest motiv. Poate să renunțe din altele, dar niciodată din problemele unui cititor.
 

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

Mirela Barbalata
25 ianuarie 2018 at 6:30 AM

Bine spus! Si eu mi-as dori sa citesc foarte repede, multeee carti, sa am un sac fara fund 😛



26 ianuarie 2018 at 4:10 PM

Foarte bun articolul și foarte adevărat. Din păcate cei care citesc sunt priviți ca niște ciudați, deși în ultimul timp au început tot mai mulți tineri să citească, ceea ce e bine. Cât despre faptul că ești plătit ca blogger pentru că citești cărți, m-am îmbogățit până acum. 😀 😀 Să fim serioși, nu câștigă scriitori foarte mulți bani în România pentru că scriu cărți, dar bloggerii.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.