You cannot copy content of this page

Niciodată nu e totul pierdut. Mai există o șansă: Pe strada Londra, Samantha Young, Trei

Am o perioadă plină – pentru că așa vreau eu să fie, pentru  că așa mă simt eu utilă, pentru că-mi place, uneori, senzația asta – să nu am timp să respir, să fac din ce în ce mai multe, să scriu și să citesc din ce în ce mai des și mai mult. E minunat sentimentul că faci și ceea ce îți place, doar ceea ce te încântă și-ți ia oboseala cu mâna.
Pe strada Londra de Samantha Young este cartea pe care-am deschis-o doar ca să-mi clătesc ochii obosiți. Cartea din care m-am trezit că citisem deja cincizeci de pagini, dar nu mai voiam să mă opresc. E din colecția aia de care nu m-am prea atins eu – eroscop, nu pentru că aș fi pudică și șocată de cărțile cu limbaj explicit. Nu am nicio treabă cu limbajul. Eu urmăresc emoția și povestea din spatele scenelor fierbinți.
Știu că-ți par doar două motive banale și răsuflate chiar, dar nu contează decât adevărul meu – acesta, pe care-l spun fără teamă, fără să pun accept pe opinia sau modul cum m-ar putea privi celălalt.
De ce a ajuns iubirea să fie privită cu dezgust, cu șoc, groază și teamă? De ce ne e teamă să vorbim despre iubire și relații interumane, despre nevoia fiziologică, umană și firească de a iubi – oricum, oricând: cu sufletul, cu mintea, cu trupul? De ce privim iubirea și actul normal al iubirii cu atât de multă dezaprobare? De ce ne temem de iubire, dar ne plângem că nu suntem iubiți așa cum vrem?
Multe s-ar schimba în propriile vieți dacă… am fi mai deschiși la suflet și la minte. Dacă, dacă și iar dacă. Dacă nu ar fi acest dacă.. bine-ar fi. Dacă nu am avea motiv să ne temem, tot am găsi un motiv.
Erotismul e parte din noi – unii eliberăm această parte din noi mai repede, alții mai târziu, dar asta face parte din viața noastră – care ne provoacă fiori și rușine. De când iubirea e o rușine?
Revenind la continuarea romanului Pe strada Dublin, pot să-ți spun că mi-a plăcut și mai mult acest volum. Parcă mult mai mult. Mi-a oferit o poveste mai puternică, mai emoționantă, mult mai reală și credibilă. Povestea dintre Joahnna și Cameron mi-a plăcut mai mult, mai emoționat mai tare, mi-a transmis și mai clar mesajul: Ai întotdeauna nevoie de iubire, ai mereu nevoie oameni sinceri în viața ta, nu pentru a-ți da dreptate, ci pentru a-ți arăta unde greșești și care-ți sunt adevăratele nevoi, atunci când tu – conștient sau nu, te îndepărtezi de ele.
Despre Jo și povestea ei de viață am aflat pe tot parcursul celor patru sute de pagini, despre amintirile ei dureroase, despre oamenii din viața ei – care au rănit-o, au făcut-o să se simtă un mare nimeni, au lovit-o și au părăsit-o – atunci când îi era mai greu.

samantha-young-pe-strada-londraAm aflat și despre nevoile ei afective, despre problemele financiare, despre grijile de om mare, despre multele probleme, pe care era nevoită să le confrunte de fiecare dată când se întorcea acasă.

Relațiile ei intense, dar pasagere, despre vinovății, frustrări, alte nevoi și imaginea unui tată mereu absent și violent, despre nevoile afective ale Johannei și nevoia de a avea alături pe cineva, le afli, chiar de la ea – cu teamă, cu jumătate de gură și cu teama de a nu fi din nou judecată, etichetată și  rănită.
Despre siguranța din brațele lui Mal, despre adevărul dureros din viața ei, despre singura ei familie – ascunsă într-un apartament departe de ochii iubitului și-al altor curioși, am aflat.. cu o strângere de inimă – ce a trezit în mine nevoia de a îmbrățișa, de a vorbi, de a liniști.
Dar cum ”ghinionul” în viață nu e veșnic, dar cum, odată și odată..trebuia să apară și soarele pe strada Londra, viața tinerei Jo, pare a se lumina, chiar dacă pentru Jo, apariția lui Cam era o mare pacoste, o mare de atracție fizică, dar și o durere – atunci când el, pripindu-se, a fost slobod la gură și a dat de înțeles că.. știe prea bine femeile de teapa Johannei.
Durerea și joaca dea șoarecele și pisica începe. Chiar dacă Cam află adevărul despre Jo, chiar dacă înțelege perfect prin ce trece, mai are atâtea de aflat. Află toată povestea de la Jo, atunci când Cole, frățiorul mai mic, rămâne singur cu mama sa în casă. Total nepregătit, înciudat și transfigurat, adevărul iese la iveală, secretele îi leagă pentru totdeauna și-i apropie foarte mult pe cei doi.
Apropierea dintre cei doi, aprinde și mai tare focul atracției, dorința crește, adevărul nu prea mai poate fi ascuns, gelozia le fierbe în vene, neputința îi înnebunește, nevoia îi arde.. o explozie va avea loc foarte curând.
Adevărul va exploda și o prinde pe Jo total nepregătită, o sperie, o surprinde și-o aruncă în abis. Apropierea îi mistuie, iar adevărul cutremură totul chiar în fața lor.
Un nou început. Și-un început deloc ascuns, deloc îmbrăcat în neadevăr, o nevoie mistuitoare, o iubire ce le curge prin vene îi unește, îi apropie, le contopește sufletele și trupurile.
Să nu crezi că iubirea lor îmbracă totul în roz. Dimpotrivă. Nevoile financiare, grijile pentru viitorul lui Cole, durerea ei, adevărurile, toate dovezile de iubire, toate schimbările din viața ei.. totul o bucură, o sperie, o doare, dar acum îl are pe Cam lângă ei. Și de câte ori Johanna se sperie, ia ea are tendința să fugă, el este mereu acolo să o oprească, să o stăpânească, să o ajute. Totul pentru tânăra mamă – pentru fratele și propria mamă, să fie cu adevărat ea – fără urmă de teamă, de grijă, fără forțări.
Dacă viața lui Cole, se schimbă, dacă Jo se schimbă alături de Cam, dacă toți prietenii și chiar oameni dragi din trecut, o sprijină, oare pentru mama – cea care alege să-și alunge frustrarea, durerea și boala cu gin, nu va veni schimbarea? Chiar deloc? Nici măcar în al doisprezecelea ceas?
Umbrele trecutului revin, tulbură, zdruncină, sfărâmă încrederea, bagă îndoiala în iubirea ce și-o poartă, apare suferința și durerea, confuzia și scenariile sumbre.
O poveste minunată, dar tulburătoare despre regăsirea puterii, regăsirea încrederii și a speranței – într-o mare tulbure a nesiguranței și durerii. O poveste frumoasă despre puterea vindecătoare a iubirii și despre miracolele pe care le aduce în viața oricui. Despre  oameni potriviți..la momentul potrivit, adevăruri tăioase, dureroase, dorințe și temeri greu de înfruntat. Pierderi și regăsiri, iubire și orgolii, tăceri, șoapte și străduința de a înțelege, a simți, a rămâne acolo unde știi că ești tu  – varianta adevărată.
Și mai multă durere se ascunde-n vorbele nerostite, în durerea ce s-a tot adunat și a răbufnit. Amândoi se apară, amândoi se rănesc. Oare vor mai găsi drumul spre suflet? Oare va mai fi cale de întoarcere la iubirea ce i-a unit pe interior?
Un moment plin de tensiune, în care-am simțit că iau foc, în care mi-am simțit ochii invadați de lacrimi, dar și sufletul greu din cauza neputinței, a fost șocul trăit de Johanna. Momentul în care trecutul ei dureros a revenit în prezent, clipa în care durerea a luat locul calmului și frustrarea a apărut instant.. mi-am dorit să intru în poveste și să lovesc, să pedepsesc, să-mi eliberez durerea..
Regret doar că mama lui Jo nu a dat niciun semn de revenire, niciun semn de trezire totală – nu s-a schimbat decât puțin, episodic și întotdeauna a durat prea puțin orice schimbare, nici măcar cât o minune nu dura schimbarea ei de atitudine.
Poate vei întreba ce lecție poate oferi o carte de dragoste, o carte erotică – una care descrie fiecare gest intim? Ți-aș răspunde clar și scurt: ar fi păcat să ratezi povestea! Ar fi păcat să vezi doar scenele explicite – ele sunt doar bonusul, deci… NU TE MULȚUMI CU PUȚIN!
Lectură plăcută!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

13 februarie 2018 at 7:27 AM

Așa curioasă sunt de seria asta! :))



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: