Gustul savuros al adevărului este..înșelător: Cină cu ficat și inimă, Mihaela Apetrei – Trei

E cam ciudat să vorbești despre cină la ora la care orice om normal a luat prânzul, dar în ceea ce mă privește nimic nu mai este ciudat, anormal sau copilăresc. Dar presimt că o să fac eu cumva să ajung să scriu impresii până aproape de ora cinei – cina celor care vor să slăbească precum Murki… Hai recunoaște că și tu ești la dietă ca să poți purta vara asta costumul ăla de baie cu trei numere mai mic. Ohooo, ce încântare! Și parcă-l văd pe simpaticul Murki vizitând iar cântarul să mai privească o dată minunea ce-o trăiește.

Dar știi ce este și mai ciudat? Faptul că nu am recenzia asta nici măcar schițată sau începută. Și totuși.. nu mi se pare nimic ieșit din comun că am început recomandarea acestei cărți după doar 20-30 de pagini citite – cu o curiozitate crâncenă și o plăcere nemaivăzută. Asta înseamnă doar două lucruri. Primul că.. subsemnata nu mai are nicio șansă de ”vindecare” – și scrie când simte și cum simte, căci urăște tiparele și cuvintele pompoase. Al doilea că.. Cina cu ficat și inimă a Mihaelei Apetrei este.. genială!

Nu sunt adepta unui singur gen literar, așa că tentația cu această carte a fost mare încă din ziua în care am văzut coperta și ceea ce scria pe aceasta:

Gustul recunoștinței este unic

Cum ar fi ca o simplă invitație la cină să se transforme într-un transplant de emoții? Iar tu să fii donatorul?

Dacă mă crezi, chiar simt că citind această carte am primit o parte din autoare, viața mea a căpătat culoare și gust de recunoștință, iar gustul mulțumirii exprimate sau păstrată în suflet este unic, este înălțător și atât de valoros. Am simțit că am participat tăcut, dar ca invitat special la fiecare cină, pentru ca mai apoi să devin un detectiv însetat de gustul dreptății. Eu am fost și donatorul, dar și beneficiarul, iar pentru asta sunt recunoscătoare.

Cină cu ficat și inimă  nu te lasă până nu o citești

Cină cu ficat și inimă de Mihaela Apetrei este un crime absolut fantastic, este o delicatesă a literaturii române contemporane. Este genul de carte care nu te înspăimântă cu fel de fel de detalii morbide, ci te fascinează cu detalii le perfecte. Îți oferă pe tavă doar bucăți dulci-amare, cât să le simți gustul, să le simți savoarea, parfumul, să le simți lipsa și să fii tu cel care fierbe continuu – la foc mic și în suc propriu/

Cină cu ficat și inimă de Mihaela Apetrei este cartea carte iți trezește curiozitatea de fiecare dată când o vezi în bibliotecă, te ispitește chiar și în somn și nu ai cum să-i reziști prea mult, orice ai face tu.. se cere citită, ”gustată”, savurată precum o mâncare delicioasă.

Mi-a zis mie cineva că titlul cărții  sună bine, dar eticheta de ”crime” o cam sperie.  Dar va trebui să mă crezi pe cuvânt, căci nu ai de ce să te temi de Murki, de atitudinea și de energia lui.  Vorbim aici de un crime cu mult suspans, energie și căutări de răspunsuri, cu frământări și multă tensiune – ce dăinuie în jurul personajelor.

E deja târziu, iar eu nu mai apuc să scriu. Dar dacă mă gândesc bine e ora perfectă pentru cină, ora la care protagonistul nostru simpatic și misterios, deopotrivă, își aștepta invitatul la masă. Mama lui de Murki! E atât de simpatic, de atent la detalii, de dedicat proiectului său, de fericit – atunci când privește ecranul cântarului, dar și foarte rafinat în ale gustului, de sigur – atunci când gătește, de pasionat atunci când lucrează la scopul lui măreț. Că descoperi una alta, pe parcurs, că ba te enervează, ba simți cum ți se umezesc ochii.. asta este altă mâncare de..somon gătit de Murki – așa cum numai el știe, fără să uite de ingredientul secret, în cantitatea potrivită.

Murki spune despre sine că nu simte niciodată emoție. Ei, serios! Nu o fi simțit el nicio emoție, dar  Doamne, câtă emoție poate dărui, câtă trăire pură poate transmite prin felul lui de a fi, prin ceea ce face, spune sau retrăiește.

Este o vorbă spusă de un nene mult mai deștept decât mine care spunea așa ”Mănâncă să trăiești, nu trăi ca să mănânci”, iar Murki se ghidează după acest principiu, dar nu numai atât.. Murki – chiar că mi-am amintit acum.. numele ăsta e chiar interesant, e muzical și foarte ”gastronomic”. El se bucură de mâncare, savurează fiecare îmbucătură – și savurarea mâncării este o emoție.

Emoțiile sunt precum o cină delicioasă: nu-ți sunt cunoscute beneficiile până nu le ”guști”. Datorită trecutului său plin de enigme, Murki al nostru  – devine al nostru, nu mai este doar al autoarei Mihaela Apetrei.

Crime de excepție, cu multe elemente psihologice, cu demoni interiori și multe secrete – ce se vor descoperi treptat, exact așa cum descoperi o prăjitură cu ingrediente necunoscute și răvaș.

Cină ci ficat și inimă de Mihaela Apetrei

Nu știu ce crede alții, dar eu sunt total de acord cu ” Fiecărei boli îi corespunde o emoție”, chiar cred că ne îmbolnăvim de la negativitatea cea de toate zilele – bat-o vina de negativitate! Toate acele cazuri cercetate de poliție ridică tot mai multe semne de întrebare, iar fiecare caz aduce o noutate pentru ancheta organelor abilitate să afle adevărul – pentru ca dosarele să fie închise și adevărul descoperit, căci conștiința oricum nu cred că poate fi liniștită.

Doamne! De câte ori am simțit că mă enervez pe atitudinea lui Murki. De fiecare dată voiam să intru în carte, să-l trag de tricou în fața oglinzii pentru a se privi atunci când spune că nu are el nicio vină!

Gustul savuros al adevărului este..înșelător

Cine e vinovat și cine va plăti pentru tot răul făcut? Astea sunt întrebările care mi-au invadat mintea și care-mi tot sunau în minte  – precum un ceas deșteptător la oră fixă.Și sincer, doar gândul că lucrurile nu au cum să rămână nerezolvate… m-au stăpânit să nu citesc ultimele pagini înainte de vreme.

Știi cum m-am simțit citind Cină cu ficat și inimă de Mihaela Apetrei? Ca un copil căruia i se promite prăjitura preferată dacă îmi stăpânesc foamea încă zece minute. Și când expiră perioada de chin, primește o altă provocare plină de chin și poftă.

Cam asta mi-a făcut autoarea, m-a provocat mereu, mi-a arătat finalul mult prea lent – ca o profesionistă (ce este deja) și a reușit să mă stârnească până în punctul în care inima bătea cu putere și promitea să nu mai reziste nici măcar puțin.

Adevărul are gust savuros, îmbietor. Și cu cât este mai înnebunitor și dătător de emoții, cu atât mai nesigură veridicitatea lui. Adevărul lui Murki este și mai năucitor, iar după ceea ce am aflat, mă tot întreb mereu ”De ce?”.

Egnima – între poliție și destin

Toată tensiunea, toate emoțiile, tot entuziasmul și durerea, toată furia, neîncrederea, nervii, toate astea pot fi egalate cu descoperirea adevărului adevărat – fără enigme, fără perdea peste emoții? Într-un moment ca descoperirea deznodământului, nu am putut să nu mă întreb asta: ” Cine rezolvă enigma: poliția sau destinul?

Mulțumesc autoarei Mihaela Apetrei! Mulțumesc pentru încredere, pentru răbdare, pentru savoare și pentru că exiști și nu vei renunța la scris, căci, prin tine se dă valoare literaturii românii contemporane de calitate!

Nu mai este ora pentru cină, dar o gustare unde să-ți satisfaci orice plăcere vinovată, merge oricând, la orice oră, indiferent de zi. Invitația specială pentru Cină cu ficat de inimă de Mihaela Apetrei este la Editura Trei! Enjoy!

Comments

16 iunie 2018 at 3:58 PM

Mă bucur mult că ți-a plăcut!😍



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: