You cannot copy content of this page

Viața continuă chiar dacă suferi sau ești fericit: Cerul e pretutindeni, Jandy Nelson – Epica

Și dacă am început de dimineață cu mult spor, o țin așa toată ziua, nu? Acum realizez cât de dor îmi e de cuvinte, de blog și de mine – îmi este dor să mă scufund în emoția propriului suflet atunci când îmi aștern emoțiile în scris – pe foaia albă a veșniciei. Promit să revin! De azi! De acum! Am promis!

Cerul e pretutindeni de Jandy Nelson este o certitudinii a vieții, este o certitudine a existenței și o dovadă clară că, indiferent de bucurie, împlinire, speranță, pierdere, durere sau dorința de a te târî în propria viață, aceasta (viața) continuă, merge mai departe, te poartă spre un viitor incert, dar numai după ce decizi să te împaci cu trecutul și să închizi ușa în urma ta.

Cerul e pretutindeni de Jandy Nelson este o lecție de viață, despre modul cum alegi să mergi mai departe, cum vrei să-ți continui călătoria în aici și acum – asta după ce ai primit o lovitură grea. Ai fi tentat să spui că după o astfel de bobârnac dureros, viața ta nu mai are niciun rost, că nu mai ai nici măcar un motiv să continui, niciun chef dă te mai bucuri de ceea ce ți s-a dat – chiar dacă ai fi sigur că, viața..mai întâi îți ia… abia apoi îți dă, dar de cele mai multe ori..îți cam ia tot. Îți ia, îți dă, iar nu te întreabă când te supune la schimbări bruște și dureroase, dar și când îți dă… te răsplătește, crede-mă!

Sub același cer, pretutindeni același cer, se află tot și toate, se află natura statică, natura umană și fiecare stare pe care o experimentezi în această viață. Sub unicul cer se află verdele, copacii, florile, păsările, clădirile, mașinile, iar ceea ce se întâmplă.. este adăpostit, este protejat sau, dimpotrivă, se dezlănțuie  pretutindeni. Totul este la vedere. Dacă natura dispare, omul pleacă și el, emoțiile se estompează, cerul nu pleacă niciodată nicăieri – pe timp de vară, de toamnă, de iarnă și primăvară, cerul rămâne același și nu dispare niciodată de undeva..pentru a fi în altă parte, el doar există.

Nici nu-ți poți imagina de când am cartea aceasta în bibliotecă! Recunosc faptul că are o însemnătate aparte. Îmi este și mai dragă, nu doar pentru poveste, ci și pentru faptul că.. este printre primele cărți primite de la o altă iubitoare a cărților. Habar nu am de ce am amânat-o atât de mult. De fapt, știu de ce. Am lăsat-o să mă aștepte doar pentru că era a mea și o puteam citi oricând. Dar la maraton a fost perfectă, povestea m-a captivat și am terminat-o de citit mult prea repede.

Părerile despre această carte sunt împărțite  – te așteptai la așa ceva? – ironie, normal. Nu am citit nicio recenzie, dar tot mi-a picat ochișorii pe niște comentarii pro și contra. Acuma nu se poate să ne placă tuturor același cărți, aceeași autori, așa că nu e niciun fel de problemă, ba chiar asta m-a făcut să aleg această carte. Mereu vreau să am propriile păreri despre orice carte care-mi atrage atenția, într-un fel sau altul. Cu o ușoară teamă m-am apucat de citit, dar nu regret lectura acestui roman sensibil – este așa oricine ar spune altceva.

Nu am să-ți spun că este o capodoperă literară, dar este o carte de citit și de recitit. Spun asta nu doar pentru că povestea de dragoste te va unge pe suflet, ci pentru că lecția de viață pe care o vei primi de la Lennie este una pe care.. ar trebui să o învățăm cu toții. Și chiar o învățăm, mai devreme sau mai târziu. E cartea care-ți transmite energie, putere, curaj, speranță, iubire, încredere. Este acea lectură ușoară, dar care te lasă marcat în interior.

Povestea aceasta poate părea mult prea simplă, plină de clișee și o adevărată pierdere de timp prețios. Pentru mine nu a fost pierdere de timp, a fost doar o poveste de iubire, o poveste numai bună pentru vara, pentru o zi cu cer senin și soare arzător. Acțiunea nu este complicată, dar lupta interioară, lupta cu pierderea, cu lipsa și cu nevoia de singurătate, m-a sensibilizat, mi-a transmis emoția, durerea, neacceptarea, dorul infinit și nevoia de vindecare.

Cerul e pretutindeni de Jandy Nelson este genul acela de poveste care vindecă, povestea care-ți arată că iubirea poate apărea oricând, poate vindeca și poate croi o nouă cale spre înainte.  Nu e niciodată ușor să nu-ți știi originea, să ai atât de puțin, iar puținul ăsta să-ți fie și așa știrbit. Nu e ușor să rămâi în picioare când durerea vrea să te îngenuncheze. Și tot durerea te aruncă în brațe nepotrivite, căci sufletul are nevoie de refugiu pentru a se vindeca și reînălța, are nevoie să simtă din nou și să redescopere bucuria de a simți și trăi.

Se spune că furtunile nu vin niciodată cu o singură ploiță. Când se întâmplă ca o furtună se abate în viața lui Lennie, tunetele și fulgerele o cam zdruncină, dar tânăra noastră reușește (cu greu, ce-i drept) să rămână în picioare, să facă față stării negative. Cum? Sprijinită de bunica ei, dar nu numai, căci ea nu a fost niciodată singură.

În toată situația dificilă, Lennie nu a abandonat ideea de a ieși învingătoare, nu a încetat niciodată să spere că își va reveni după loviturile – care o fac mult mai puternică, o maturizează și o aruncă în vâltoare, în ceea ce este esențial în viața ei. Nu fuge de responsabilități, își asumă și recunoaște vina pe care o poartă în momentele ei de rătăcire. Cine nu greșește în viață să arunce piatra! Lennie e dovada vie că ființa umană este mai puternică decât știe, decât și-ar fi putut imagina. Să fie puternică învață pas cu pas, experimentând, dar pentru iubire cine o pregătește? Dacă puternică devine și își impune asta, iubirea doar o simte – o simte sau nu, nu o poate niciodată forța.

Atunci când confuzia din sufletul lui Lennie dispare, atunci când acceptă ceea ce simte, ceea ce trăiește, devine mult mai simplă orice luptă – și crede-mă că are de dus câteva lupte deloc ușoare, dar găsește mereu o care spre sufletul celuilalt. Va învinge iubirea?

Mi-a atras atenția ceva la poveste, dar și la carte: acele pagini speciale, acele cuvinte scrise pe diverse obiecte – bucăți de hârtie, pahare de plastic etc, iar toate acele trăiri te apropie de protagonistă și te implică mai mult în povestea ei. M-a surprins, deși uneori am întâmpinat probleme la citirea acelor pagini, din cauza fotului, probabil.

Cerul e pretutindeni de Jandy Nelson este semnul clar, este răspunsul la o întrebare ce se află pe buzele tuturor: Ce e dincolo de cer? Cartea aceasta răspunde exact. Dincolo de cer există binecuvântarea și puterea cu care ne este injectat sufletul – așa pe nesimțite.

Cerul e pretutindeni de Jandy Nelson poate fi povestea ta sau un roman pe gustul tău! Fă rost de el și citește-l!

Lectură plăcută!

 

 

 

 

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

24 iunie 2018 at 8:25 AM

Nu am citit cartea, dar îmi atrage atenția



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: