Ești schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume: Inocența păcatului, Marius Albert Neguț – Libris Editorial

Întâi am cunoscut Îngeri rătăciți, m-am plimbat prin sufletele lor, fără teamă, fără așteptări și fără să știu că povestea lor și toate emoțiile trăite de ei..vor deveni și ale mele. Am cunoscut și-n viața reală îngeri rătăciți și (ne)fericiți, dar care, prin simpla lor prezență, mi-au schimbat viața, mi-au inundat sufletul cu iubire și mi-au dăruit cele mai bune lecții. Îngerii (mei) rătăciți știau prea bine ce fac și cum să facă pentru ca eu să devin altcineva – un om mai bun, un om conștient de valoarea lui, de frumusețea lui și de scopul pe care-l am în această viață.

Am uitat apoi, am uitat să trăiesc inocența, să simt bucuria inocenței, emoția simplității și fericirea totală – pe care o dăruiește inocența, atunci când îi permiți să facă parte din viața ta. Am uitat de inocență, dar am trăit alături cu frica păcatului, cu teroarea de a nu greși, cu vinovăția neîmplinirii destinului. Am avut momente când mi-am zis ” E firesc să greșești, dar greșeala ta nu a ucis pe nimeni” sau ”Nu ai făcut nimic greșit, bucură-te de ceea ce simți” – și chiar credeam asta până umbra vinovăției și a fricii îmi acopereau iar sufletul cu îndoială.

Inocența este starea pură a sufletului, cea care nu ar trebui să se piardă niciodată, cea la care nimeni nu ar trebui să renunțe vreodată – indiferent de vârsta pe care o are, căci numai inocența face călătoria prin viață mult mai ușoară, mai frumoasă, specială și unică. Inocent rămâne sufletul care nu uită să viseze la imposibil, cel care nu renunță la dorințele sale, cel care speră, crede și continuă  să meargă prin ploi și înfruntă totul, cel care știe că răsplata va fi a lui, doar pentru că a continuat să creadă. Inocența este libertatea interioară, bucuria ce ia mereu alte și alte forme. Inocența este decizia de a crede că după furtuni apare și soarele, dar și curcubeul, că ploaia nu doar te udă inutil, ci te ajută să te eliberezi de energii și gânduri limitative.

Păcatul este o atitudine total nepotrivită atunci când îți dorești ceva, atunci când visezi la viitorul tău fericit. Păcatul este lipsa inocenței, este decizia de a renunța la inocență pentru a te lupta cu ”mâinile goale” și cu sufletul și mai gol. Dar oare decizia de a păcătui astfel ne aparține în totalitate? Oare suntem singurii care decidem ce păstrăm și ce anume scoatem din viața noastră? Suntem singurii care dăm inocența pe seriozitate, durere și lupta grea doar pentru ca alții să fie mulțumiți, doar pentru că așa trebuie sau așa zic unii sau alții – oameni, o societate sau legile (ne)scrise?. Păcatul este moartea sigură a viselor, a dorințelor, a tot ceea ce îți păstra sufletul curat, tânăr și liber.

Dar să fii inocent NU e păcat. Păcatul cel mai mare este să renunți latine, la ceea ce simți, la ceea ce ești și cum ești, la valorile, credințele și dorințele tale. E păcat să lași să moară inocența – motorul interior, cel care te ține mereu viu, tânăr, conectat la esența vieții în fiecare clipă.

Să crezi în inocența clipei și în inocența sufletului, căci nu e un păcat

Să crezi cu tărie că această nouă carte semnată de Marius Albert Neguț este o comoară – pentru minte și suflet, este un talisman  – ce te poartă într-o altă lume, ce-ți dăruiește puteri nebănuite în a crede în oportunitate, în revenire și dorința de a fi mai bun, pentru tine, sufletul tău și cei pe care îi iubești, pentru societatea în care trăiești, pentru cei care te înconjoară – care pot vedea oricând un model demn de urmat.. sau numai bun de criticat.

Să crezi doar în ceea ce simți, doar în ghidarea interioară, iar mie sufletul îmi spune că nu ai cum să pierzi vreodată fiind inocent, lăsându-ți inocența pură și copilul din tine să trăiască odată cu tine. Păcatul există atâta vreme cât crezi asta și-ți poate face rău doar dacă îl lași să te domine și să preia controlul asupra vieții tale. Să crezi că inocența sufletului nu înseamnă imaturitate sau naivitate, ci credința în bine, în frumos, în altfel.

Chiar nu-i niciun păcat să fii tu – indiferent de situație, de societate sau epoca/etapa pe care o traversezi. Nu-i păcat să acționezi diferit – indiferent de orice, indiferent de etichete, de acuze sau de amenințările pe care le primești sau le citești în ochii celor din jur.

Inocența păcatului de Marius Albert Neguț spune povestea în care m-am regăsit și eu cumva, în care m-am privit în oglinda interioară a protagonistului, am simțit durerea lui, dar am renunțat de atâtea ori – fix așa cum a făcut și eleva profesorului Mihai. E o poveste de pe vremea lui nea Nicu, dar am simțit-o atât de reală și atât de bine se potrivește, pe alocuri, cu realitatea actuală. Să nu ne ascundem după corcoduș și să nu ne mai mințim singuri, căci tot ce trăim azi este o democrație mascată sau dacă vrei să sune și mai poetic.. azi vorbim despre o realitate comunistă stilizată, puțin evoluată, dar nu cu mult. Și nu spun asta, făcând referire la politică, cum poate te-ai fi gândit, ci la viața de zi cu zi – o realitate pe care nu o trăim doar în România, care pe care poate că o scoatem în evidență, zi de zi, doar în această țară.

Am simțit romanul acesta. Și mă foarte bucur pentru că intuiția mea a funcționat, dar mi-a lăsat și mult loc pentru bucuria descoperirii, pentru o infuzie spectaculoasă cu emoție, tensiune și iubire – pentru Mihai – omul care a trecut peste ceea ce i-a impus societatea și-a știut cum să se apropie de elevi, cum să se facă plăcut, remarcat și iubit de către cei care îl aveau în preajmă. E povestea care te fascinează, te năucește – prin toată nedreptatea pe care trebuie să o suporte Mihai, dar și Amalia. E acea călătorie în trecut, în care te poți întâlni cu răni, cu dureri și credințe învechite sau principii adânc înrădăcinate. Dar cel mai sigur..Inocența păcatului este o poartă spre o nouă lecție de viață. pierdere, rătăcire, vicii, renunțări, răutăți, pedepse, vinovății asumate – asta pe de o parte, căci pe de cealaltă parte Inocența păcatului profesorului Mihai este despre putere, încredere, speranță, forță. iubire, dorințe împlinite și spulberate, despre eliberare și libertatea, despre nevoia de a o lua de la capăt – un nou început este dreptul fiecăruia, oricât ar fi păcătuit și orice ar fi făcut greșit.

Dacă profesorul Mihai ignora orice regulă și știe cum să-și facă plăcută ora, prezența și felul de a fi, eleva lui, Amalia este forțată să trăiască teroarea și aceeași poveste zi de zi – alături de un tată ce o dezonora mereu, o controla și asupra căreia își vărsa frustrarea, gelozia bolnavă, falsa bărbăția și puterea – nu acesta NU a greșit, acesta NU a fost pedepsit la timp, ci doar atunci când s-a avut puterea de a spune ce se întâmplă cu adevărat, ce trăiește Amalia zi de zi. iar curajul și puterea nu au fost ale liceenei. După o suferință grea, după o perioadă în care a suportat totul în tăcere, Amalia scapă de un coșmar – numai pentru a îmbrățișa altul, pentru a se lăsa pradă viciilor.

Inocența păcatului de Marius Albert Neguț este genul de carte care îți alungă somnul și îți ia și durerea din fiecare cotlon al ființei tale. E acea carte care m-a făcut să uit totul, care mi-a dăruit fericire, liniște și putere de a merge mai departe, care îți arată realitatea comunistă, te transpune ci atâta ușurință în peisajul vremii,încât te bucuri de o călătorie prin trăirile umanității.

Mihai Carp este tânărul profesor căruia îi este dată spre învățare și educare clasa a IX, clasa pe care ajunge rapid să o îndrăgească, pe care-i învață cum să viseze. să nu renunțe vreodată, își întindă aripile și să zboare. Numai că lui, profesorului..i-au fost tăiate aripile spre libera exprimare, spre asumare, spre a se arată exact așa cum este, spre a da mai departe din valorile, principiile și credințele care l-au ajutat să ajungă cine este. Cine era tăietor de speranțe în perioada comunistă? Cine credea oare că încălcarea regulilor înseamnă păcate mortale?

Cred că știi deja cum era profesorul Mihai. Dă puțin filmul vieții tale înapoi, derulează până la anii de școală și oprește-te acolo unde-ți găsești modelul de om și profesor care ți-a încântat anii petrecuți în bancă. Ei, Mihai Carp este pentru mine fix imaginea celui mai drag profesor avut în liceu, celui mai cald model de om care m-a învățat atâtea, profesor pe care l-am regretat atât de mult și pentru care m-aș întoarce oricând în clasă.

Un tânăr timid, un profesor dedicat unei altfel de educații – solide, dar niciodată bazat pe reguli care să facă mai mult rău decât bine, reușește să atragă atenția celei mai frumoase și blânde profesoare, iar atunci sufletul lui capătă aripile iubirii. Pe atunci iubirea nu era un sentiment căutat, ceea ce se urmărea era poziția socială. Și uite așa tânăra Andra este abandonată/renegată de propria familie. Va lipsi familia din viața ei sau Mihai va deveni universul ei?

După multă vreme, atunci când Mihai Carp pierde tot ce are mai scump pe lume, când este nevoit să doarmă într-o mașină și trăiește de azi pe mâine, din meditații și doar cu sticla alături, o reîntâlnește pe Amalia – desfigurată de vicii, timp și varul de pe față. Va fi plăcută reîntâlnirea sau va dezgropa morți și va redeschide răni dureroase.

Cei doi au foarte multe să-și spună, au de rezolvat situații din trecut, au de încheiat socoteli și etape, au de vindecat răni, au de împărtăși experiențe și lecții, dar Amalia va face și câteva acuze – acuze pe care Mihai și le va asuma, căci oricum s-a acuzat singur o viață, s-a învinovățit de toate relele, de tot ce-a trăit și de tot ce a atras în propria viață, de consecințele deloc prietenoase, ci adevărate pumnale cu tăiș ascuțit.

Cine este inocentul și care dintre protagoniștii poveștii săvârșesc păcatul – adevăratul păcat?

Inocența păcatului de Marius Albert Neguț este o mărturie sinceră, o filă de jurnal, o scrisoare  în care un suflet se eliberează, își cere iertare față de sine și față de cei cărora simte că le-a greșit, acelor suflete pe care nu a putut să le salveze de la piere.

Inocența păcatului de Marius Albert Neguț este povestea care schimbă piesele puzzle-ului interior, astfel încât, după cunoașterea, simțirea și trăirea ei, să se schimbe totul în tine, în modul în care percepi lumea și vezi oamenii din jur.

Inocența păcatului de Marius Albert Neguț este biletul tău spre schimbare, căci și TU poți fi schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume! Recomand Inocența păcatului, recomand oricând lectura ei. Și oricând vrei o poți și reciti, ori de câte ori vrei să înveți ceva noi, să simți ceva nou, să trăiești, să simți și atunci când vrei să știi neapărat pentru ce anume trebuie să fii recunoscător.

Mulțumesc autorului pentru încredere, pentru răbdare și pentru bucuria infinită pe care m-a făcut să o simt! Mulțumesc mult, Marius Albert Neguț pentru Inocența păcatului – o parte atât de reală din sufletul tău!

Inocența păcatului de Marius Albert Neguț este cartea mea de suflet – alături de Îngeri rătăciți – cartea de debut a autorului. Oricare din cele două merită fiecare bănuț, fiecare secundă din viața ta. Inocența păcatului o găsești doar aici!

Comments

18 iulie 2018 at 9:19 PM

Minunata recenzie! Am adorat cartea asta!



Marius Neguț
18 iulie 2018 at 11:24 PM

Îți mulțumesc mult, Laura! Cea mai mare satisfacție a mea este că romanele plac… Mă bucur tare mult!



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: