You cannot copy content of this page

Ceea ce este cu adevărat important de spus.. rămâne întotdeauna la final: P.S.: Îmi placi. Kasie West – Leda Edge

Știu că am lipsit destul de mult de pe blog – nuanțele sufletului meu în fiecare scriere, articol, idee, recenzie, dar nu are rost să scriu acum despre motivele și atitudinea mea din ultima perioadă, căci vei avea de citit un articol separat despre tot ce s-a întâmplat în tot acest timp și de ce a decis sufletul meu să stea departe – nu voia asta, dar a fost cel mai bine.

Blogule, mi-ai lipsit atât de mult! Și orice s-ar întâmpla, să știi că vei continua să-mi aștern gândurile și impresiile despre viața și cărți – îmi voi dărui mereu timpul și energia mea. P.S.: Îmi placi, da?

Revenind la cea de-a doua carte citită în vacanță, despre care am spus multe, în timpul lecturii, cartea care mi-a amintit despre și mai multe – idei pe care nu le-am notat, căci era mai interesant să continui lectura.. decât să mă tot opresc să scriu ce-mi trece prin cap, este perfectă pentru vacanță, relaxare și o lectură rapidă și de care să te bucuri instant.

P.S.: Îmi placi, Kasie West mi-a amintit atât de bine de școală – de primul an de liceu, când aveam în orar trei ore de chimie pe săptămână, de toate momentele în care uitam de ore și ne ocupam de ”fabricat” amintiri pentru viitor.  Orele erau mereu mult mai interesante dacă ”aruncam” praf magic și râdeam pe rupte. Chiar și orele de chimie erau digerate altfel.

Între mine și Lily există o mare asemănare: chimia nu a fost niciodată materia mea de suflet din anii de școală și tare greu am înțeles-o, iar zilele cu teste erau cumplite, cu stres și foarte multe emoții. M-am liniștit când am înțeles că nu trebuie să fii bun la toate materiile. Bună tare și înțelegătoare a fost, însă, doamnele profesoare de chimie. Iar acum.. acum totul e trecut și inundat în dor.

Să nu-mi spui că nu ai scris niciodată pe bancă, că nu ai personalizat-o, că nu ți-ai trasat teritoriul – mai ales atunci când te ciondăneai cu colegul/colega de bancă. Cum voiai tu să fii elevul model – doar pentru că băncile erau noi și curate, nu-i așa? Și cum te reprezentau întru totul după niciun an de când îți devenea ”birou” și pernă bună pentru orele în care puteai să stai relaxat pentru că aveai notă sau profii înțelegeau perfect că te-ai trezit la 6:00 AM ca să fii prezent la prima oră.

P.S.: Îmi placi, de Kasie West este o carte ușoară, relaxantă, de vară. iar impresia mea, după toate aceste etichete, era una singură: simplă, deci plină de clișee și neverosimil. dar..  surpriză mare.. NU a fost deloc așa cum mă așteptam. Ba chiar.. m-a surprins plăcut, foarte plăcut autoarea. Cu un stil ușurel, dar și cu redarea emoțiilor într-un mod cât se poate de.. autentic. Deci.. se poate!

E cartea și povestea care-mi amintește de atitudinea copilărească pe care o aveam uneori la școală, de bucuriile simple și situațiile banale care ne dădeau dureri de cap și emoții imense, de copilăriile și atitudinea care ne dădea mereu de gol, dar nu, noi eram hotărâți să ne dăm supărați din motive pline de orgoliu rănit.

Am mai spus că eu și Lily semănăm mult? Da, semănăm extrem de tare din punct de vedere al atitudinii față de colegi, față de profesori și materiile acestora, față de ideea chiulului în masă. Și eu m-am simțit respinsă și etichetată, vorbită pe la spate și ”alintată în fel și chip, exact ca Lily. Aveam doar cinci băieți în clasă, dar mereu se găsea cineva să se dea cocoș și să mă facă să mă simt neom – prin replicile tăioase – pe care NU mi le spunea în față, ci le dezbătea cu gașca. A durut. Și dor puțin și amintirile.. deși au trecut 12 ani de când drumurile noastre s-au separat.

Am apreciat-o pe Lily pentru tăria ei (chiar dacă uneori era doar o aparență, iar ea suferea cumplit din pricina lucrurilor ce se petreceau în jurul ei). Deși o afectau, mergea mai departe, căci nu contează să fii înțeles și acceptat de toți, ci să știi să fii tu întotdeauna – indiferent de opiniile celor din jur.

Lily era coleg cu Cade – tipul plin de sine care a poreclit-o ”Magnetul”, iar pentru mulți ea nu era decât ciudată – o ciudată care își trăia frumos adolescența și anii de liceu, ea era cea care învăța singură să cânte, cosea și asculta muzică, dar nu genurile de muzică de top și în vogă.

Lily îl plăcea pe Lucas, iar acesta.. o trata bine, dar relația lor nu arată decât amiciția și starea de bine atunci când erau împreună.  Oare va descoperi Lucas frumusețea interioară a lui Lily? Oare povestea dintre ei va merge mai departe sau va fi doar o tatonare?

Îmi aduc atât de bine aminte despre ce spuneam atunci când băiatul și fata se ciondăneau acuș-acuș, se înțepau și îți dădea impresia că nu se suportă de nicio culoare, că se urăsc și că nici măcar nu suportă să treacă unul pe lângă altul. Cam așa e și cu Cade și Lily. Arată că nu se pot suporta unul pe altul – asta înțelege Lily din atitudinea lui și din modul cum se comportă atunci când sunt unul în preajma celuilalt.

Vezi tu cât de ușor criticăm și cât de repede credem că știm adevărul despre cel de lângă noi? Cât de repede etichetăm și tragem concluzii negative despre cei care au o altfel de atitudine față de noi. Da, Lily e îndreptățită să creadă asta despre Cade – că o urăște sau că nu o suportă, iar ea răspunde cumva cu aceeași monedă, că na.. ale adolescenței valuri.

Sigur, nici măcar unul nu aveau motive să se urască.. și nici nu o făceau (dacă mă întrebi pe mine), doar erau tineri și erau însetați de afirmare. Și uite că setea asta.. nu face nimic altceva decât să ne ducă pe piste greșite și ne arată un adevăr mult diluat de aparențele înșelătoare.

Cred că-ți amintești și tu foarte bine momentul când te lăsai dus de val și acționai din impuls, făceai lucruri fără să te gândești la consecințe sau fără să ai vreo așteptare. Ooo, da! Și fix acele acțiuni ale tale, de la care credeai că nu atragi atenția, fix acelea..pompau în vene adrenalina și emoție pură – cea care te transforma total, iar ceea ce NU puteai suporta sub nicio formă, devine motivul principal de bucurie. Știi ce zic?

Pentru Lily..ora de chimie se transformă în ora în care sufletul ei se deschide total și este exact așa cum simte ea să fie, este cu adevărat ea, fără teamă și fără secrete. O nebunie frumoasă, un vers scris pe bancă și un răspuns neașteptat, o ajută pe Lily să se descopere pe sine, dar și pe admiratorul ei secret, prietenul ei necunoscut.

Adora noul mod de comunicare, iar secretul în care le este învăluită prietenia,  o bucură, dar o face și extrem de curioasă, nerăbdătoare și dornică să afle adevărul, să descopere cine se ascunde în spatele misteriosului. Un posibil răspuns.. și singurul, de altfel, singurul pe care îl acceptă este Lucas.

Dar.. viața are alte surprize pregătite pentru Lily, căci și ea trebuia să învețe lecția aparențelor înșelătoare. De ce descoperire ”macabră” are parte Lily și ce vrea să facă imediat? Oare va înceta să-i mai scrie și îi va ignora răspunsurile? Va fugi și va uita ultima perioadă din viața ei sau va accepta că s-a înșelat?

Cât de simplu este să criticăm, cât de ignoranți suntem atunci când vine vorba de semnalele pe care le primim de la cei pe care-i credem într-un anumit fel. Dacă am acorda puțin timp, înțelegere și am asculta sufletul cum ne vorbește.. am fi mai fericiți și împăcați cu noi, dar cine mai are azi timp de suflet, de gândit sau să-și pună întrebări pertinente? Nimeni sau poate prea puțini dintre noi…

Povestea lui Cade și Lily mi-a amintit, de asemenea, și de o perioadă foarte draga sufletului meu: toți acei ani în care cumpăram revista BRAVO și căutam mereu secțiunea prieteni – acolo unde adolescenții legau prietenii – prin scrisori, scrise de mână și trimise prin Poșta Română.. Ce vremuri, câte amintiri și ce de emoții!

P.S,: Îmi placi de Kasie West este o reîntoarcere în timp, o baie caldă de emoții și amintiri, o scufundare în trecut – pentru a înțelege cine ai fost și cât ai evoluat, cum ai fost atunci.. și cum ești peste ani, ce era grav atunci.. și care sunt acum adevăratele probleme.

O minunăție de carte, o mângâiere, o amintire despre anii de liceu și prima iubire adolescentină. P.S.: Îmi placi foarte mult, Kasie West!

Cartea este chiar aici și poate fi citită în orice lună a anului. Oricând ai citi, vei simți bucuria și emoția, plăcerea și redescoperirea lucrurilor simple!

Lectură savuroasă!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: