You cannot copy content of this page

Descoperirea adevărului liniștește sufletul: Destine înlănțuite, Sarah Jio – Lira/Litera (Colaborare TargulCartii.ro)

Datorită celor de la TargulCartii.ro am reușit să citesc o poveste care mi-a mângâiat sufletul. Destine înlănțuite, Sarah Jio face parte din colecția Cărți Romantice – care îți îmbracă sufletul în emoție pură. Sunt fericită și îmbălsămată cu iubire îmi este inima – mulțumesc!

Adevărul este cel care eliberează, care oferă șansa unui nou început, când încă nu e prea târziu. Poate fi prea târziu pentru adevăr?  Prea târziu sau prea devreme, oricum ar fi, adevărul trebuie să iasă la lumină, iar asta va și face în această poveste. În Destine înlănțuite Sarah Jio este declanșatorul adevărului care va revoluționa, va schimba vieți, va lumina trecutul, va ajuta la acceptarea realității. E prea târziu pentru fericirea și liniștea unei mame – a cărei strigare de ajutor.. se propagă în sufletul unei jurnaliste, căreia i se lansează o provocare și o misiune dificilă, dar nu imposibilă, la care nu mai vrea să renunțe.

Sau din contră, adevărul nu mai poate schimba nimic, nu mai poate ajuta pe nimeni. nu mai schimbă în niciun fel realitatea, nu mai oferă niciun fel de perspectivă, nu mai așteaptă nimeni nicio veste, nicio reacție, nicio zbatere din partea nimănui. Adevărul este precum o monedă: are două fațete, este o unealtă cu două capete – pe de o parte liniștește, eliberează, fericește, întristează, căci ești forțat să te îndepărtezi fără să știi ce s-a întâmplat, unde ai greșit și de ce nu poți descoperi unde îți rămâne sufletul – temător, tulburat și nefericit.

Un adevăr tăinuit pentru câțiva zeci de ani, ai fi tentat să crezi că nu ar mai ajuta pe nimeni, nu ar mai atrage niciun fel de interes și nu ar mai putea salva nici măcar aparențele. Oricum ar fi, orice am vrea – să se afle, sau…dimpotrivă, să nu se mai descopere adevărul,  dacă este nevoie de acesta, toate se vor aranja perfect potrivit pentru a ajuta la aflarea adevărului petrecut ieri sau acum mulți ani – peste care poate că s-a așternut tăcerea și uitarea.

IMG_20180730_165015

Ce asemănare poate exista între 1933…și 2010? Aparent niciuna,  dar nimic nu poate fi mai neadevărat. Un adevăr, un secret și dorința unei mame nu are termen de valabilitate. O mamă, un fiu și o poveste merită să trăiască până la capăt. Cum se poate întâmpla asta? Prin –  și cu ajutorul unei jurnaliste, prin povestea asemănătoare care le unește, chiar dacă nu se cunosc, nu s-au văzut și nici nu se vor întâlni vreodată. Prin copilul pierdut, dar nu foarte îndepărtat de locul unde mama disperată își caută sensul vieții. Prin aflarea adevărului- fără să se țină cont de timp, de necunoaștere sau de faptul că timpul așterne uitarea peste povești triste, dar care atunci, la timpul lor, trezeau doar indiferența oamenilor cu bani și influență. Prin repetarea unor evenimente extreme, care să atragă atenția negreșit. Prin tăria unui om al presei, care simte chemarea, simte strigătul interior, simte energia și dorința, simte sensul și nevoia de a se regăsi pe sine, de  regăsire a stării de liniște, de regăsire al puterii de a se ierta pentru neîmplinire și prin nevoia de a o lua de la capăt – și doar acest adevăr o poate ajuta să încheie etapa dureroasă din propria viață.

Facem o incursiune în timp și o cunoaștem pe Vera, părintele iubitor ce trece prin toate doar de dragul fiului – supus la un tratament dureros: lăsarea lui în cămăruța rece și goală, singur – pentru ca ea să poată merge la muncă într-un hotel de lux (vorbim de luxul anului 1933, desigur). Nicio muncă nu este o rușine, dar statutul de cameristă nu o ajută prea mult pe Vera, dar muncește cu gândul la Daniel și la iubirea ce o leagă de tatăl lui, pentru totdeauna. Femeie singură, ce simte greutățile vieții și luptă pentru copilul ei, pentru ca acesta să aibă parte de liniște. Doar Daniel îi mai dă Verei putere de a merge mai departe.

O noapte fatidică, o întâmplare stranie din luna mai – în care zăpada meilor îmbracă natura în mantia albă și rece, îl ”răpește” pe Daniel de la pieptul cald al Verei, îl ia din cămăruța dărăpănată și-l poartă pe aripi de înger, într-o altă poveste necunoscută.

Din acea noapte.. totul se schimbă pentru Vera Rey, totul se întunecă, nu mai are sens, ci doar lacrimi, durere și-un nesfârșit urlet sfâșietor. De atunci sensul vieții pentru Vera este regăsirea sufletului ei, iar pentru asta face orice pentru a obține ajutorul sau măcar promisiunea lui măcar – o promisiune deșartă, fără a se concretiza ceva. Căutarea lui Daniel îi ia puterea, dar și o umple de energie pentru a putea continua, căci vrea să-și găsească puiul cu orice preț!

Oare-l va găsi pe undeva? Oare va găsi locul unde Daniel a ajuns în timp ce ea muncea pentru câțiva bănuți? Vera caută, rătăcește peste tot și nicăieri în căutarea fiului pierdut, dar totul se sfârșește brusc și pentru ea.

Iar adevărul trebuie să iasă la lumină.. ca să facă lumină, iar viața să meargă mai departe. Cum poate să facă asta? Viața liniștită merge mai departe doar de braț cu adevărul, iar cei care nu mai sunt, continuă să trăiască prin copii și prin oamenii demni care sunt în slujba adevărului.

Pentru adevăr e nevoie de oameni adevărați, netulburați de niciun fel de interes material sau ascuns. Pentru adevăr nu e nevoie de timp, ci de suflet și dorință de a arăta întotdeauna claritatea și dreptatea – oricine ar avea de suferit din asta.

Mai 2010.. repetabilă povară sau șansa aflării unui adevăr arhivat

Claire Aldridge face parte dintr-o familie bună, dar care nu uită ce înseamnă meseria de jurnalist consacrat, nu uită scopul pentru care este acolo, ce înseamnă să fii jurnalist și cui slujește ea întotdeauna: adevărului și numai adevărului.

Zăpada meilor din acest an (2010) aduce pe buzele tuturor întâmplările ce au avut loc acum zeci de ani – toți retrăiesc o zi de mai a anului 1933, iar evenimentul important NU este doar zăpada târzie, ci dispariția unui copil. Nimeni nu spune nimic, dar pe buzele tuturor  se află amarul îndoielii.

Zăpada meilor este un subiect interesant pentru ziar, iar lui Clare îi revine misiunea de a scrie un articol – care să atragă atenția cititorilor. Te blochezi în fața unei astfel de obiectiv – misiune sau cauți prin arhivă pentru a căuta posibile surse care să te ajute să-ți îndeplinești scopul. Clare se frământă multă vreme, apoi caută.. Pentru a găsi ceva – acel ceva, care să-i pună sângele în mișcare  și să o motiveze să scrie articolul care i-a fost cerut.

Descoperirea unei dispariții, o transformă pe Claire. Cum e să afli în 2010 despre o dispariție  din anul 1933? E un eveniment trecut, expirat, neinteresant, despre care mulți au uitat deja. Nu și Claire, însă. Pe ea tocmai asta o mobilizează – acest subiect uitat, vocea inimii și dorința de a afla adevărul.

Înainte de a fi jurnalist de succes, Claire este  om, este femeie, soție și are și ea propria poveste dureroasă – care o apropie enorm de Vera Rey și povestea ei nefericită. Claire are și e propriul trecut și monștri cu care încă se luptă – se luptă cu durerea, cu vina și cu neacceptarea și distanțarea de soțul pe care încă îl iubește. Se luptă cu nevoia de a redeveni ia, iar dispariția copilului o emoționează, o schimbă pe interior, îi dă un sens – un rol poate de a spăla vinovăția  pe care o poartă în suflet, se luptă cu lipsa, cu neiubirea și răceala soțului, dar și cu nevoia de ieși din carapacea în care nu o poate proteja la infinit.

Dacă Claire și Ethan nu și-au încheiat tragic povestea de iubire, Vera Rey și Charles au parte de o poveste de iubire, care, deși nu se finalizează, se fructifică, dar separarea dintre ei este inevitabilă și decisă de Vera și familia lui, căci poziția socială și dorința părinților este mai presus de orice. Charles nu vrea să renunțe la Vera, nu contează nimic mai mult pentru el decât iubirea lor. Dar oamenii din jur și Vera se opun destinului – vor cu orice preț să-i opună rezistență și să-l facă să se îndrepte spre nefericirea celor doi.

Vera și Charles se revăd în ziua în care mama își caută disperată fiul, dar nici măcar nici atunci adevărul nu iese la iveală.. și fiecare își vede de drum, fiecare are parte de drumul lui spre viitor – doar Vera a fost împinsă spre un drum fără întoarcere, iar durerea lui Charles nu mai are niciun gând să dispară. Cât despre adevăr… acesta stă în puterea altcuiva.

Cine spune că răutatea nu are rădăcina în trecut, cine crede că răutatea nu era atât de în floare în 1933, se cam înșală amarnic. Răutatea este de când lumea și pământul și nimic nu pare să o poată tăia de la rădăcină, fără să-i mai dea oportunitatea să crească în sufletele umane. Nimeni nu poate lupta cu prejudecățile vremii trecute (sau actuale), cu limitările auto-impuse și/sau impuse de societate.

Poate nimic nu mai poate schimba povestea Verei, a lui Daniel sau Charles, dar adevărul despre cei trei, o ajută pe Claire în povestea ei cu Ethan, o reapropie, o determină să ierte și să-și mai ofere o șansă propriei persoane, apoi o nouă șansă lui Ethan și poveștii lor de dragoste.

Mi-a părut rău că nu continuat povestea, că nu am mai avut pagini de întors, căci povestea m-a emoționat, m-a făcut să realizez că adevărul NU va fi veșnic o taină și că binele va triumfa întotdeauna, chiar dacă nu pentru toți cei care-l meritau cu adevărat.

Destine înlănțuite, Sarah Jio este o poveste de viață – care evidențiază puterea nemărginită a iubirii, a adevărului și-a dorinței. Este o poveste care evidențiază foarte clar influența societății, rolul autorităților și puterea presei scrise. Sarah Jio scrie în Destine înlănțuite despre puterea vindecătoare a adevărului, a eliberării de trecut, a iertării. Destine înlănțuite vorbește despre puterea de a lăsa trecutul și de a merge mai departe, cu iubire, încredere și speranța că iubirea binecuvântează. Se spune că viața îți ia ceva, dar îți dă altceva, iar fiecare experiență te face puternic. Tot ce nu te doboară ..te întărește! Ce le-a întărit pe Vera Rey și Claire Aldridge?

Nu am citit eu multe cărți din colecția Cărți Romantice, dar  Destine înlănțuite de Sarah Jio m-a cucerit iremediabil, a fost o altfel de poveste – care te-a dărmat și vindecat deopotrivă. A fost o poveste care a intrat în sufletul meu pentru totdeauna!

Recomand o carte de citit și recitit de fiecare dată când îți simți sufletul secat de durere și lipsit de motivație – Destine înlănțuite, Sarah Jio – un autor care mi-a intrat la suflet clar!

Mulțumesc mult de tot TargulCartii.ro pentru cartea Destine înlănțuite de Sarah Jio oferită pentru recenzie!

Lectură plăcută!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

Adriana Ivan
27 august 2018 at 11:36 AM

multumesc pentru recomandare! se vede ca ti-a placut si sunt sigura ca mi-ar placea si mie.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: