You cannot copy content of this page

Cine învinge întotdeauna?!: Păcatele fiului, Theo Anghel – Editura Quantum Publishers

Am scris, am șters și am rescris această recenzie. Abel mi-a furat recenzia și cuvintele de nenumărate ori. De și mai multe ori am rescris doar pentru că mie nu-mi plăcea cum am lăsat cuvintele să se așeze. Iar dacă mie nu-mi place, mai bine amân să recomand o nouă carte, serie de nota 20, de fapt.

Și pentru că spuneam de Abel, odată cu această recenzie am înțeles faptul că este gelos, foarte gelos pe Luca.  În momentul în care mă tot oprea din scris, nu contenea nici măcar dacă-i puneai plasture pe meliță. Theo, gelosul drăcușor, mă asigură că nu se poate să ai un alt ”fiu” păcătos. Susține faptul că Luca e păcătos de frumos, nu e păcătos la rele, căci ”Ca Abel nu e niciunul” – așa mi-a zis! E gelos de își dă ochii peste cap atunci când toți vorbesc de alt păcătos care cucerește cititoarele încă de la prima pagină. Dacă mă întrebi pe mine, Abel nu suportă să fie uitat sau lăsat pe un loc secund în niciun top.

Nu este vina mea! Eu voiam să o dau pe după copacul autoarei, ca să nu mai spun de simpaticul drăcușor aici, dar Abel mi-a zis clar că nu mă va lăsa să scriu până nu scriu de el – la început, nu așa oricum. Mai are și pretenții. Nu m-a lăsat până nu i-am spus ”Ești simpatic, dar tot drăcușor ești! Ești mai ceva decât păcătosul de Luca! Ești de groază, dar acum lasă-mă să scriu!” Și-a plecat rânjind satisfăcut. Acum tot plecat e, iar eu profit să rearanjez cuvintele. Ultima data când am aflat de el, era într-o misiune: să o salveze pe feblețea lui – și, din câte am auzit, nu mai are de gând să se întoarcă la mine. Ehee, s-o creadă el! Va veni, căci voi citi Diabolic. Va veni și la recitire – mereu cu aripa pleoștită.

Trebuie să mărturisesc un lucru: Cu fiecare volum al seriei citit, îmi spuneam ”Theo Anghel a scris o serie beton, dar nu are cu ce să mă mai surprindă”, iar acum, după lectura volumului 1 din Păcatele fiului, mă declar învinsă! Declar pe propria răspundere că m-am înșelat teribil în privința autoarei – surpriză sigură. Iartă-mă, Theo!

Încă de la primele pagini, imediat ce am făcut cunoștință cu Lia și Luca, nu știam pe care să bat mai întâi, pe care să-l trag mai repede de mâneca, pe cine să pocnesc. Nu, nu am pocnit pe nimeni, doar mi-am amintit un lucru, cel mai important: e scris de Theo Anghel. Chiar mă așteptam să fie totul lin, ușor și plin de floricele? Câmpii există, dar floricelele sunt rare. Cum care câmpii? Alea pe care se dau lupte grele între orgolii, războaie crunte între bine și rău sau lumină și întunericul din noi.

Am reîntâlnit o Theo Anghel atentă la detalii, care nu lasă nimic la voia întâmplării și care știe cum să scoată la lumină trecutul dureros al personajelor, care sunt oricum, numai umane nu – sau așa par la o primă vedere/întâlnire. Theo este autoarea care parcă-mi șoptește, dincolo de cuvinte, să nu cred în coincidențe, dar nici să nu mă las acaparată de aparențe – ele sunt cele mai înșelătoare.

Lumea demonică nu este doar cea care nu se vede. O lume a întunericului există în afara noastră, dar care se continuă întotdeauna în interior – acolo unde răutatea, egoismul și dorința de a pedepsi primează. Poți oare să rămâi uman atunci când faci parte dintr-o lume în care inumanul e la fiecare pas? Poți oare să mai vezi lumina când ochii ți s-au scăldat mereu în bezna răutății – pe care ai simțit-o pe piele și-ai privit-o în ochi zi de zi? La întrebările astea poate răspunde Luca.

Dacă cumva îți dorești să savurezi povestea, să te bucuri de emoții și senzații, nu ai nicio șansă. Iartă-mi sinceritatea, dar nu pot să mint frumos. Toată agitația, emoția, suspansul și tensiunea, te vor cuprinde imediat și te vor purta prin toate cotloanele ascunse ale unei povești pe care o vei adora. Vei înțelege imediat un lucru important: dacă vrei să afli tot adevărul, așteaptă-te la orice.

Lia asta face – își dorește adevărul, iar dorința ei se va împlini, dar nu va fi deloc simplu. Și nici nu-i va fi foarte încântată de ceea ce va descoperi. Până la lumina adevărului, Lia va trece prin întunericul visului, va avea parte de coșmarul care o va duce, pas cu pas spre adevăr.

Călătorii în timp, pe tărâmuri necunoscute și pline de teamă, lacrimi și răzvrătire, Va fi o luptă pe care cititorul o va duce alături de personaje, o luptă contra cronometru, unde tensiunea va fierbe pe oricine la foc mic. În fiecare secundă se schimbă câte ceva, iar când totul pare să se redreseze, va intra în scenă nevoia de a decide care este pasul următor și încotro se îndreaptă totul.

La prima întâlnire, între Lia și Luca se resudează legătura interioară, restabilită prin inelul pe care îl primește.  Lia simte pericolul, dar apare și încântarea, iar de aici mai e doar un pas până la războiul care se declanșează în sufletul ei. Va putea face față la tot ce urmează? Oare forța întunericului va fi mai puternică decât ea?

Cine învinge întotdeauna?! Va putea unul din cei doi să spună că au câștigat în fața celuilalt? Nu, nu doar Lia are de dus lupte grele, ci și Luca va lupta – cu cine va avea de înfruntat fiecare piedică din drumul său?

Odată cu Lia și Luca ne cufundăm și noi într-o altă lume pentru a face cunoștință cu Lheya și Beleth. Cei doi nu sunt altcineva decât binele și răul, lumina și întunericul, Raiul și Iadul, soarele și un ghețar care nu poate fi topit. Între bine și rău va exista mereu o luptă crâncenă, o prăpastie imensă, un abis fără întoarcere. Poate că lupta nu se va sfârși, dar întotdeauna binele va întârzia acțiunile răului, îi va pune piedici, va face orice să-l oprească din drum.

Am știu mereu că în orice rău există și mult bine, nu-și face simțită prezența decât atunci când suntem pregătiți să înțelegem, să acceptăm și să vedem – dincolo de ceea ce se întâmplă. Binele deghizat este la fel ca omul care refuză că iubește, devine rece, arogant, nepăsător, tăios în cuvinte și priviri – totul este doar o aparență.

Lia este genul de femeie care, deși obișnuită cu viața ei banală, cu singurătatea prin prezența rară, cu oamenii din jur și cu felul lor de a fi, poate mult mai mult. Am simțit eu că în ea zace o putere de fiară – încă necunoscută publicului, în ea se ascunde o lavă ce va erupe și mai tare în următoarele volume, în ea este ascunsă iubirea, focul care o va ajuta să se dezlănțuie în fața tuturor, dar mai ales în fața păcătosului Luca. E femeia care poate mult mai mult, căruia îi lipsea tensiunea – puțină  tensiune în viața omului… nu strică.

Și viața i-a servit pe tavă o porție de tensiune, culoare, emoție, dar și taine greu de deslușit. Rău cu rău (banal), dar mai rău fără rău. Dar de unde? Când Luca pare să fi dispărut, Lia cedează în fața chemării magnetice. Simte pericolul și atracția, dar nu poate sta deoparte și departe de Luca.

Cine va ceda primul în fața ispitei? Va afla Lia adevărul? Dar oare îl va și accepta și integra în propria realitate? Toate întrebările au un răspuns până la final. Simți cum înoți prin marea de tensiune? Poți ajunge la mal sau dacă ți se pare mai interesant..rămâi în poveste – e plăcută tare senzația de magie și pericol în fața puterii distrugătoare.

Păcatele fiului, Theo Anghel este romanul care dă dependență, precum o amandină – din care îți promiți solemn că nu iei decât o linguriță, iar la jumătatea ei te apucă vina că nu te-ai putut abține, că mereu păcătuiești – numai fiul să păcătuiască de moarte? Nu! Să o facă toți cei care ajung să-i cunoască povestea!

Totul se scaldă într-o confuzie densă, tensiunea este la cote maxime, iubirea  te duce spre scenarii mentale perfect sigure, pentru ca mai apoi toate să se dărâme precum niște castele de nisip. Mister, secrete și totul se țese treptat, iar rezultatul e încurcat și incert. Dar ispititor și păcătos de incitantă.

Toată povestea se unește. Și devine din ce în ce mai interesantă, mai misterioasă, mai fascinantă, mai declanșatoare de secunde fără aer. Rămâi fără răsuflare și fără pagini de citit – asta foarte repede.

Dacă citești Păcatele fiului, Theo Anghel riști să nu mai fi stăpân pe timpul tău, nu mai poți controla nimic din ce ai în jur, căci realitățile vor deveni una singură, din care nu vei mai dori să pleci foarte curând.

Dacă reușești să-mi rămâi în minte, dacă intri în sufletul meu, dar știi și cum să-ți găsești un loc numai al tău, dacă știi cum să faci să respir prin cărțile pe care le scrii, dacă-,o doresc să recitesc mereu ceea ce scrii pe hârtia timpului, atunci ești Theo Anghel! Un super autor!

Păcatele fiului, Theo Anghel ascunde o poveste uimitoare, iar pentru mine egalează și întrece Frumoasa și Bestia. Lia și Luca – uniți de o iubire dincolo de viață, de timp, piedici și păcate.. Și Păcatele fiului este animată de umor spumos.  Minunată povestea, minunată autoarea, minunată editura – care-mi face mereu bucurii, care-mi schimbă instant orice supărare într-o bucurie de neegalat.

Vei iubi povestea și toate încurcăturile din Păcatele fiului, de Theo Anghel! Cumpără, citește, iubește, vorbește despre autorii români care îți oferă fericire pură în sute de pagini și mii de emoții.

Mulțumesc din tot sufletul meu, Theo Anghel! Mulțumesc pentru prietenia ta – legătură veșnică sudată de povești pe care nu le mai pot uita! Mulțumesc mult, editura Quantum Publishers pentru că m-ai învățat să iubesc literatura și autorii români contemporani!

Lectură savuroasă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: