You cannot copy content of this page

În iubire nicio piedică nu este imposibil de trecut: Amalia, Liza Karan – Editura Virtuală

De-ar avea inima vreo rațiune, ne-am plictisi de viața noastră ce urmează un drum drept, lin și fără niciun fel de piedică. De-ar avea inima activat previzibilul, nu am mai avea parte de minuni, miracole, bucurii. De-ar avea inima puterea să anunțe din vreme tot ce vei trăi, atunci ne-ar feri din timp. Iar dacă am trăi numai pe norișori pufoși și roz, nu am aprecia nicio secundă fericirea, liniștea, pacea – sentimente după care tânjim atunci când traversăm perioade de durere și tristețe.

Care este rațiunea vieții? Iubirea. Care e scopul vieții pe care învățăm s-o trăim încă de mici? Fericirea. Ce ne face cu adevărat fericiți? Să împărțim iubirea la doi, iar rezultatul să fie tot ce avem nevoie pentru a multiplica fericirea.

Dacă inimii i-ai putea porunci pe cine să iubească și ce să simtă, cum să simtă și să renunțe cu ușurință la suferință, am fi mai fericiți. Oare este aceasta realitatea? Nu cred asta, căci din tot ce trăim, învățăm. Suferința ne este cel mai bun profesor, lacrimile mângâiere și durerea ne dă puterea de a ne ridica întotdeauna.

Amalia este fata care nu se ferește de suferință, nu pentru că nu vrea sau nu poate, ci pentru că nu știe ce daruri și binecuvântări sunt ascunse în relația ei cu Zian. Amalia este adolescenta care are sufletul liber și curat, un suflet ce culege polen și miere din orice floare a vieți. Este ființa sensibilă care primește darul iubirii cu inima deschisă, cu încrederea că merită.

Amalia este răsplătită, dar și forțată să se maturizeze, să guste din dulcele-amar al iubirii, să simtă pelinul dezamăgirii totale, învață să acționeze, dar și să-și asculte inima atunci când vine vorba despre bărbatul pe care-l iubește – fără ca ea să fi decis asta.

Nimic nu este întâmplător în această viață. Nici întâlnirea Amaliei cu Zian nu este doar o întâmplare trecătoare – pe care să o uiți peste doar o săptămână. Zian are nevoie de Amalia – ca să înțeleagă unde greșește, ca să priceapă că iubirea NU înseamnă gelozie, că în iubire nu apari și dispari, că iubirea adevărată (ca cea pe care tot spune că o simte pentru Ami) nu este precum un copil râzgâiat că nu a primit jucărie la magazin, că nu poți pleca din cauza unor supoziții. Amalia are nevoie de Zian pentru a înțelege cât este de importantă, cât este de puternică, de fapt, pentru a recunoaște persoanele care chiar o apreciază.

Amalia, Liza Karan este povestea de iubire care poate schimba opinia despre romanele de dragoste, este motivul  pentru care merită să crezi în iubire și-n modul ei surprinzător în care-și poate face apariția în viața ta.

Amalia, Liza Karan este povestea care încep să o scrie Amalia și Zian, la început o adolescentă și-un bărbat trecut prin viață. Am simțit că este povestea de iubire tipică, dintre fata cuminte și băiatul rău. Acea poveste în care fata frumușică se simte atrasă de bărbatul rău și bogat. Cam despre asta este vorba. Povestea lor este una care se vrea scrisă, simțită, trăită și finalizată cu un final fericit – că doar este o poveste de dragoste, nu?

Pe Amalia și Zian îi despart multe, sunt prea multe piedici, prea multe hopuri, prea multe suflete ce vor fi rănite. Relația lor pare sortită eșecului încă din prima clipă.

Inimii nu-i poți spune pe cine să iubească, chiar dacă ea vibrează în fața alteia, a unei inimi pe se află într-un corp matur. Nu te poți opune, dar piedica vârstei există. Pentru cei doi diferența de vârstă nu a fost o piedică imposibil de trecut, nici pentru ei, nici pentru mama Amaliei – aici un plus pentru atitudinea mamei, dar aș fi dorit să existe mai multă comunicare între mamă și fiică pe tema asta. Mi-ar fi plăcut să se opună, mai apoi să cedeze în fața iubirii celor doi, în fața eforturilor lor de a demonstra că se iubesc sincer.

O altă piedică în calea relației dintre Amalia și Zian ar fi putut fi una de natură religioasă – religii diferite atrag blamarea de ambele părți. Amalia a știut despre religia lui Zian, dar nu-i mai putea cere inimii să-l iute.

Ceea ce Amalia a aflat mult mai târziu, este un semn clar pentru o relație imposibilă între ea și Zian, se îndepărtează, suferă, este hotărâtă să rupă orice legătură cu el, dar tot la el se gândește, tot pe el îl iubește. În toată această perioadă, Amalia este singură, iar ceea ce mi-a plăcut mai puțin a fost lipsa mamei. În momente de acest gen, familia trebuie să fie aproape, dar nu și în cazul Amaliei. Nu mi-a plăcut deloc asta – mama doar o suna, dar nu se interesa niciodată de ceea ce se întâmplă, Amalia nu i-a spus niciodată de ceea ce descoperise despre Zian – băiatul pe care ea îl aprecia enorm și era fericită că-i iubește fiica. Ceea ce nu a știu mama, a fost faptul că Amalia s-a scăldat într-un izvor de durere – fix atunci când știa că ei sunt bine.

Fiind vorba despre o relație și o poveste de iubire dintre doua persoane cu religii diferite, mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre religia lui Zian – și altele, pe lângă căsătorie. Ador poveștile în care sunt evidențiate diferite religii, căci am posibilitatea să aflu mai multe despre obiceiuri, tradiții, viață.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. – Sfântul Apostol Pavel (3 – 67)

După multe dezamăgiri, în iubire și prietenie, Amalia i-a decizia finală, decizia care va schimba multe vieți, decizia care o va ajuta să meargă mai departe, decizia de a nu mai aștepta o minune acolo unde nu va apărea vreodată.

Zian lipsește în momentul în care Amalia pune punct acestei povești, dar adevărul este că nici lui nu-i este mai ușor. La depărtare, certați, cu povestea lor la ultimul capitol, viața își urmează cursul firesc.

Dacă nu i-a despărțit vârsta, religia sau opunerea vehementă a mamei, între cei doi intervine prăpastia adâncă săpată de gelozie, distanța sufletească, zona de confort (uneori) și încrederea că totul se va schimba cândva, că iubirea lor va învinge orice și pe oricine.

Nici Amalia și nici Zian nu sunt extrem de fericiți de când separarea și despărțirea a decis. Ea a fost iubită, s-a simțit fericită uneori, el a încercat să fie bine, dar iubirea lui și Amalia au rămas în trecut, iar prezentul nu îi este roz – singurătatea nu este niciodată plăcută. Amalia a cunoscut liniștea și ideea de familie mult prea puțin, căci viața a supus-o unui alt test, dar măcar nu a rămas singură – a fost răsplătită cu iubire pură.

Un alt aspect pe care l-am apreciat la romanul Amalia, Liza Karan este finalul – care nu a fost previzibilul și nici tipic poveștilor de dragoste. Este un altfel de final fericit – unul în care Zian are oportunitatea să-și revadă trecutul și să-și învețe lecțiile.

Amalia, Liza Karan o poveste de iubire în care invidia și gelozia nu întârzie să-și arate colții tăioși, în care iubirea face miracole – chiar dacă pare doar că iubirea rănește. Este povestea în care iubirea rezistă în fața oricărei piedici – chiar și cea a distanței și a timpului.

Amalia, Liza Karan este despre suflet, înțelepciune, alegeri, suferințe, durere, fericire și lecții care să te facă puternic și bogat (cu adevărat). Este despre prietenie, falsitate, puritate și iertare – puterea supremă de a merge mai departe fără resentimente.

Amalia, Liza Karan este un cocktail de emoții, trăiri și lecții care te fac uman, puternic și învingător în viață. Este și despre puterea de a accepta pierderea și înțelepciunea că nu se mai poate face absolut nimic atunci când este prea târziu, căci.. uneori, chiar este prea târziu pentru ceea ce ai lăsat să treacă și să facă parte din trecut.

Mulțumesc mult, draga mea Liza Karan! Mulțumesc din suflet pentru încredere și răbdare. Îmi doresc să mai citesc povești scrise de tine, scrise cu sufletul și cu multă emoție.

Amalia poate ajunge și la tine acasă. Amalia, Liza Karan în format digital poate fi cumpărată de pe elefant.ro

Lectură plăcută!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

15 octombrie 2018 at 5:31 PM

Felicitări pentru recenzie! Știam cartea, dar nu m-a atras prea tare. Nu întreba de ce.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: