You cannot copy content of this page

Viața e o aventură care-ți amintește că evoluția personală este importantă: Arta de a iubi, don Miquel Ruiz – Editura Mix

Dacă afirmi că viața e frumoasă, asta nu înseamnă că minți, că visezi frumos și nu ești realist. Viața e frumoasă cu tot cu dificultăți, cu momente în care răbufnești, te superi, urli la lună, ești stresat, îți pierzi cumpătul și încrederea în tot, inclusiv în tine. Dacă spui cuiva că viața e frumoasă, iar celălalt spune că nu este atât de frumoasă precum spui, nici tu, dar nici cel de alături, nu greșiți cu nimic. Viața este așa cum o percepe fiecare, cum o simte și cum alege să o trăiască – ca o minune zilnic sau ca o încercare continuă.

Nimeni și nimic nu-ți poate garanta frumusețea propriei vieți. Nu există o rețetă general valabilă. Nici nu cred într-o schimbare, dacă nu faci nimic. Minunile se întâmplă și uneori, pornesc de la un gând.

Arta de a iubi, don Miquel Ruiz nu e cartea pe care să o devorezi, ci o carte pe care să o citești cu sufletul. Arta de a iubi nu susține că trebuie să iubim întotdeauna, indiferent de ce se întâmplă, că doar nu o să iubești și pe cineva care-ți dă în cap, dar poți să te vindeci de dorința de a răspunde cu aceeași monedă.

Arta de a iubi, don Miquel Ruiz nu susține că nu ai voie să te superi, să fii trist și nervos într-o anumită situație, că trebuie să taci și să înghiți, doar pentru că iubești.

Să ne înțelegem de la început. Arta de a iubi, don Miquel Ruiz vorbește despre iubire, în general, despre toate formele de iubire, dar pentru a fi fericit, ai nevoie de iubire de sine. Asta e cea mai importantă. De ce? Pentru că dacă te iubești pe sine, iubești și pe altul. Ca să iubești pe altcineva, trebuie să te iubești – nu poți iubi pe cel de alături dacă iubirea nu începe cu tine.

Când apare suferința? Ce supără mai tare? Care se simte mai îndurerat, mintea sau sufletul? În fața unei nedreptăți, prima care reacționează este mintea. Mintea ripostează și răspunde mult mai repede decât ar vrea sufletul – care mai analizează, mai cântărește, mai găsește o scuză, ar încerca să-l scoată pe celalalt din calea supărării tale, dar nu are nicio șansă. Mintea se rănește prima, dar uită repede. Sufletul este sensibil, se simte rănit, iar vindecarea lui e un proces de durată.

Fire complicată e omul, dar este perfect așa cum este, este mereu un echilibru între minte și suflet. Mintea își amintește rapid că ”bine faci și rău găsești” și se resemnează emițând durerea prin cuvinte – o ploaie torențială de durere – și nu renunță până nu se ”răcorește”

Cu sufletul e mai complicată treaba. Sufletul se agită, caută răspunsuri, caută să înțeleagă unde și cum a greșit. Suferă, iar dacă se evită vindecarea, toate tristețile captive acolo, toate rănile necicatrizate riscă să se deschidă iar și iar și iar – își cer dreptul la atenție și vindecare, la timp, odihnă și detașare.

Suferința repetată, emoțiile negative care se tot repetă, produce schimbări enorme, ireversibile pentru copii – pierderea inocenței, care îi transformă din copii în oameni mari, pierderea încrederii în semeni – pentru persoane tinere și mature. Să nu ne mai mire de ce copiii devin rebeli, iar tinerii se izolează. Dacă vor ajunge la concluzia că cei de alături le va produce durere, suferință și tristețe mereu, vor crește odată cu șocul emoțional, și vor dărui ceea ce au primit, căci nimeni nu s-a ocupat de ei, nimeni nu le-a vorbit și nu au acordat atenție vindecării.

De la tineri dezamăgiți la oameni care nu mai cred în iubire, nu e decât un pas. Nu mai cred în nimeni, în niciun fel de dovadă – doar o vor asocia cu o nevoie a celui care-i afectuos și mieros. Tot pățitul e priceput și dacă se tot frige..va ajunge să sufle și în apa plată. Greu vor face diferența și vor recunoaște persoana care doar vrea să le ofere iubire, fericire și liniște. Multă vreme, după suferință, vor ajunge să creadă că nu merită iubirea – de asta au suferit de copii, că nu merită iubire.

Relațiile armonioase se vor forma doar după vindecarea rănilor – căpătate din copilărie până la momentul prezent. Relațiile sănătoase au în bagaj doar emoții pozitive, amintiri vindecate și trecutul cu care deja s-a făcut pace. Relațiile sănătoase, armonioase, de durată sunt cele în care există susținere, comunicare, iubire reciprocă, prietenie. Relațiile pot fi și ele vindecate, iar această vindecare începe cu persoanele implicate în povestea asta. Curajul, adevărul și recunoașterea vinovăției sunt elemente de care ai nevoie în faza aceasta a vieții tale. Va fi incomod, dar rușinea este o piedică ușor de trecut – dacă îți amintești scopul tău final.

Ca să te vindeci, nu doar mental, sufletește, ci și emoțional este nevoie de răbdare. Este necesară iertarea față de tine și dorința de a iertare totală a celuilalt. Ca să te vindeci emoțional este esențial să-ți dorești să faci acest pas- spre vindecare, să îți dorești să depășești faza de om rănit – mental, sufletește, emoțional. Nu e un proces ușor, nu este o etapă floare la ureche, dar nu trebuie evitată – și nici tratată superficial, căci tot ce rămâne nevindecat, te va atrage în trecut, te va aduce acolo.

Suferința – mama tuturor problemelor care ne rănesc, ne îndepărtăm de ceea ce suntem cu adevărat, de prieteni, familie, partener. Suferința este  cea care duce la evoluție și dezvoltare personală și spirituală. Scopul vieții este fericirea, niciodată suferința. Am mai spus este o alegere, pe care o facem majoritatea. Devine opțională, doar atunci suntem suficient de evoluați – să nu mai luăm totul ca un afront personal. Deținem puterea de a transforma suferința în poarta deschisă care ne duce spre următorul nivel.

Am citit cartea Arta de a iubi, don Miquel Ruiz în seara în care m-am simțit foarte rănită sufletește și nu mai găseam niciun strop de pace în nimic, nu reușeam să-mi liniștesc mintea, să-mi calmez bătăile inimii.

Arta de a iubi, don Miquel Ruiz spune modul în care poți face pași mici spre mari schimbări pe termen mediu și lung. Este precum o mângâiere continuă – am simțit cum mi-e mângâiată inima.

Arta de a iubi, don Miquel Ruiz arată că suferința are partea ei de întuneric – de care nu trebuie să te temi. Suferința are și părțile sale bune – te retragi, faci liniște și te ocupi doar de tine, stai cu tine, îți acorzi atenție – timp, răsplată, relaxare, odihnă. Pui pauză la ceea ce nu este urgent și important – nimic nu este mai important ca tine.

Arta de a iubi, don Miquel Ruiz nu te învață să-ți reprimi sentimentele, nu zice să le ascunzi, să le sufoci. Aș spune că iubirea este medicament universal, că e arta care duce la vindecare, eliberare și fericire. Nu te minți că nu ai nimic, asta nu este calea spre vindecare, nu este nicio artă și nici o dovadă de iubire.

Arta de a iubi, don Miquel Ruiz este cartea care susține că relațiile sunt și ele o artă, ce merită descoperită, explorată, înțeleasă, folosită, dezvoltată.

Arta de a iubi, don Miquel Ruiz a apărut la Editura Mix și poate fi achiziționată de aici.

Lectură plăcută!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: