You cannot copy content of this page

Un colț de Rai pentru cititori: Biblioteca Orășenească Ion Creangă, Târgu Neamț

Am admirat mereu persoanele care răspund întotdeauna la întrebarea: ”De la ce vârstă  ai început să iubești cărțile și lectura?”, exact așa: ”Citesc de mică și cartea X mi-a deschis pofta și apetitul pentru lectură”. Eu nu sunt printre cei care au citit de la vârste fragede. Nu mă număr printre cititorii care au făcut cunoștință cu toate poveștile copilăriei la vârsta potrivită, ba chiar am zeci de cărți ale copilăriei necitite nici acum. Nu cred că ar mai avea farmecul de atunci, nu cred că mai poate fi recuperat timpul. Există cărți care cred că au timpul lor, iar dacă a trecut.. s-a dus magia. Cred că am mai zis cândva asta, dar sper să mai am o șansă atunci când va trebui să le citesc picilor din porția de copilărie fericită – încă sper, să știi.

Vacanțele erau adesea momentele în care acordam timp lecturii, doar în vacanțe mă dedicam lecturii – atât de mult încât preferam să citesc, mai mult decât să dorm. Eram una din fericite, căci biblioteca era foarte aproape de casa bunicilor, iar eu aveam nevoie doar de poftă de citit povești de dragoste și o sacoșă – ca să duc acasă toate bunătățile ”adoptate” pentru maxim două săptămâni. Zeci de cărți erau devorate de trei fete cucuiete – ce rezistau fără pic de somn și 48 de ore.

În vacanțe lectura era și mai încântătoare. Ca și acum citeam pe oriunde apucam, dar eram și mai motivate să citim noaptea până ne bătea bunica în geam. Citeam cărți de dragoste, cărți vechi care nici nu cred că se mai găsesc în librării. Dar într-o vacanță de vară am cunoscut-o pe Danielle Steel și-am citit Bijuterii în două zile.

TRECEA VACANȚA, TRECEA ȘI POFTA DE CITIT

Timpul era acum, după vacanță exclusiv pentru învățat și făcut teme, prea puțin mai rămânea pentru joacă sau lectură, iar până la următoarea vacanță, oboseala acumulată își cerea tributul fix în săptămâna de vacanță. Totul trecea mult prea repede. Recuperam vara,  dar până la vacanța mare, uitam cum e să devorez carte după carte.

În anii de școală, clasele gimnaziale, căci la liceul la care am învățat 4 ani, în toată această perioadă NU am găsit o bibliotecă. În clasele mici, eram în fiecare săptămână la biblioteca școlii. Acolo doamna bibliotecară era super drăguță, prietenoasă și foarte sigură atunci când îmi recomanda o carte.

Pe vremea școlii, aveam mari șanse să devorez 20 de cărți pe lună, căci netul îl aveai doar dacă mergeai la NetCaffe, iar dacă aveai acasă, ca mine, era mult prea scump, iar dacă te conectai la net, telefonul fix murea – stăteam pe net în weekend, căci era mai ieftin.

Pe atunci nu era la mare modă blogul, iar unul dedicat cărților nu știu dacă exista.  Am citit fără să scriu pe vreun blog multă vreme, iar dacă stau să mă gândesc, ziua în care am citit două cărți, a fost cea în care sora mea a plecat la facultate – și am început să citesc doar ca să nu îi simt lipsa prea tare, ca să nu mă facă și pe mine mama să plâng de dorul ei. Din acea zi mama a început să frecventeze librăriile și să vină acasă cu bucurii literare, ca să am ce citi – mă avea pe mine, dar eu stătusem mereu cu sora mea.

Momentul despărțirii a fost greu de depășit, dar a avut și partea lui bună: formarea unei biblioteci personale. Abia apoi am descoperit site-urile cu vânzare de carte. Rezultatul? De două-trei ori pe săptămână aveam colet poștal – de atunci mă țin minte doamnele de la ghișee, care spuneau mamei așa ”Laura are iar cărți”

La Biblioteca Orășenească din Târgu Neamț am ceva ani de când tot mi-am zis că voi merge, măcar o dată în viața mea. Mai citisem cărți împrumutate de acolo, pe fișa surorii mele, dar eu nu am reușit să ajung în acest colț de Rai pentru cititori până acum. Am tot amânat din lipsă de timp, dar anul acesta, de prin august așa, am hotărât să nu mai amân ceea ce îmi doresc.

Prima vizită la Biblioteca Orășenească a fost într-o zi de toamnă autentică: bolnavă de dorul soarelui, iar ceea ce am găsit acolo, m-a lăsat fără grai secunde bune: nu știam încotro să mă uit, ce să aleg și să cum să fac să le citesc mai repede ca să aleg altele.

Biblioteca Orășenească din Târgu Neamț este într-un spațiu încărcat de istorie, îmbibat într-o lumină caldă și primitoare, un loc în care pereții sunt plini de cărți din toate domeniile, cărți de specialitate, cărți foarte vechi și care poartă cu mândrie amprenta a mii de cititori dornici de cunoaștere, de povești, de adevăr și descoperirea unor noi realități – numai bune de explorat.

Este un loc plin de lumină – dăruită de sufletele care îi calcă pragul cu încredere, cu zâmbet, cu dor, speranță și bucurie. În Biblioteca Orășenească din Târgu Neamț domnește iubirea pentru cărți, lectură și povești descoperite între paginile cărților. Primele persoane care iubesc lectura și fiecare carte pe care o recomandă sunt doamnele bibliotecare, cele care mi-au zâmbit din prima clipă în care m-au văzut intrând pe ușa bibliotecii.

Doamnele care întâmpină cititorii au sufletele frumoase, iar frumusețea li se oglindește în ochi și pe buze, iar vorba lor e dulce ca mierea. Sunt primele care se bucură pentru cititorul care privește rafturile cu cărți precum niște nestemate, sunt primele care se bucură să te audă întrebând despre anumite titluri, despre anumiți autori sau edituri. Ele sunt cele care se bucură foarte tare atunci când le vizitează un cititor cu poftă de vorbă, cu dorință acută de a discuta despre cărți și nerăbdare să recomande cărțile devorate sau savurate – noutăți sau bunătăți despre care întreabă tot mai mulți cititori.

Mă bucur mult că am ajuns la Biblioteca Orășenească din Târgu Neamț, căci am descoperit un loc minunat, un loc pentru suflet, un colț de Rai pentru mine, o oară de bucurie, de liniște, un loc în care mă pot retrage – mai ales atunci când îmi doresc mult prea mult să stau departe de mediul online – mult prea toxic uneori. Este locul ideal pentru a întâlni oameni ca mine, oameni cu iubire pentru cărți și lectură, oameni care știu că a citi nu înseamnă pierdere de vreme. este mediul perfect unde poți sta liniștit, să te ”rupi” de realitatea cotidiană și să te bucuri de o carte pe gustul tău.

La Biblioteca Orășenească din Târgu Neamț găsești cărți pe toate gusturile, cărți pe care nu mai ai nicio șansă să le găsești prin librării și nici prin mediul online. Găsești cărți vechi, cărți prețioase pe care niciun anticariat nu le mai deține. Cât vezi cu ochii doar cărți care te așteaptă să le iei acasă, să le citești, să le recomanzi (poate, căci doar așa le va citi și mai mulți pasionați de lectură), să le duci înapoi. Apoi să îți faci alți prieteni pe viață.

Biblioteca Orășenească din Târgu Neamț este locul unde-mi întâlnesc prietenii, îmi fac noi cunoștințe și nu mă dau plecată prea ușor. Da, sincer! Când merg la Biblioteca Orășenească, acolo aș sta pentru multe ori – mult mai multe decât stau, de fapt. Nu aș mai pleca de acolo, nu m-aș mai despărți de cărți, de parfumul lor, de emoțiile pe care mi le transmit, din acel mediu în care parcă mă vindec sufletește și mental.

La prima vizită m-am bucurat să întâlnesc foarte multe cărți, doamne bibliotecare care-și ocupă timpul citind și ele cărți ce ajung la suflet, multe povești de la începuturile Bibliotecii Orășenești. Și ceea ce m-a bucurat foarte, dar foarte tare.. a fost să găsesc pe rafturi noutăți, cărți publicate în 2017, cărți pe care eu nu am apucat să mi le cumpăr sau să le citesc.  De-au fi acolo, chiar nu ai ști ce anume să alegi, ce anume să citești mai întâi – un adevărat colț de Rai pentru iubitorii de carte.

După ce-am terminat de citit și recomandat cele patru cărți împrumutate, m-am dus la Biblioteca Orășenească pentru o nouă captură literară – am reușit să-mi bucur sufletul numai pentru faptul că am reușit să le iau acasă pentru o scurtă perioadă. Adevărata bucurie va fi să le citesc pe toate și să îmi vindec sufletul și să mi-l scald în energie pură.

Ador să merg la Biblioteca Orășenească din Târgu Neamț. Numai aici simți bucuria cărților și fericirea lor că vor fi descoperite de încă un devorator de cărți. În cadrul celei mai recente vizite la Biblioteca Orășenească, una dintre bibliotecare m-a întrebat de unde cumpăr cărți pentru biblioteca personală. Știi deja că m-am apucat să-i spun cum vânez reducerile și ofertele foarte bune, iar doamna era toată numai un zâmbet. Nu am putut să nu zâmbesc și eu – starea de bine a dumneaei era molipsitoare, dar ceea ce m-a emoționat tare a fost sfatul primit: ”Nu mai cheltuiți banii. Lasă o să primim noi fonduri și vii la noi să le împrumuți!”. Nu știu ce crezi tu, dar pe mine m-a atins, mi-a făcut inima să vibreze.

Acum am noi prieteni la Biblioteca Orășenească din oraș, iar prietena mea are de ceva zile o carte mult prea căutată, întrebată și dorită: Minunea de R.J. Palacio poate fi găsită pe rafturi, împrumutată și citită cu plăcere.

Undeva pe la sfârșitul lunii sau prin decembrie vreau să mai fac o vizită. Nu merg la Biblioteca Orășenească pentru că nu am ce citi, merg de plăcere, de dragul cărților și al doamnelor cu care am legat o prietenie de durată.

Biblioteca Orășenească din Târgu Neamț o emoție vie pentru suflet! Mulțumesc!

Sursa foto: Dakota Corbin

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: