You cannot copy content of this page

Zece negri mititei, Agatha Christie – Editura Rao

Zece negri mititei, Agatha Christie este prima mea întâlnire cu autoarea, întâlnire pe care am anulat-o de multe ori – din motive de popularitate. Dar ;i laude (îndreptățite), dar și neîncrederea mea că-mi va plăcea stilul autoarei. Când spui Agatha Christie, gândul te poartă automat spre  cărțile sale pline de acțiune, tensiune, mister, crime, dar spui și Hercule Poirot – nu am reușit să ne întâlnim până acum, dar nu este niciodată târziu. Mereu voi ie din zona mea de confort literar.

Imediat după lectură, surprinsă fiind de cât de mult mi-a plăcut romanul,  am căutat să citesc mai multe. Și-am aflat ceea ce, poate mulți știau deja: Zece negri mititei, Agatha Christie a fost publicat, în Statele Unite, dar nu cu acest titlu. Dacă mă întrebi pe mine, chiar îmi place mult și această schimbare – Și nu a mai rămas niciunul. Eu nu am motive rasiale ca cei din State, dar se potrivea parcă și mai bine cu povestea, părerea mea.

Autorul de care m-am temut

La câte tentative am avut,  de câte ori am vrut să citesc ceva scris de Agatha Christie, de fiecare dată alungam acest gând, alegeam altă carte, dar la finele anului trecut, când doamna de la bibliotecă mi-a spus ”Sunt curioasă dacă vei intui numele făptașului”, am știut că nu mai vreau să amân, că trebuie să-mi înving teama de un posibil verdict negativ sau decizia că romanele polițiste scrise de Agatha Christie nu mi se potrivesc, nu sunt pentru mine și nu am de gând să mai acord o șansă.

Din fericire pentru mine, Zece negri mititei mi-a plăcut mult mai mult decât mă așteptam. Bine, nu am să-ți spun că nu am mai avut parte de momente în care nu se lega nimic din ceea ce citeam, că mi-a fost ușor să țin pasul cu schimbările sau că a fost ușor să întâlnesc atât de multe personaje. Nu a fost ușor, dar mă bucur mult că nu am renunțat la această lectură.

Stilul autoarei este unul alert, cu multe schimbări de situație – știe foarte bine să-și țină cititorii în tensiune, pe care o crește treptat, iar atunci când, tu ca cititor ești sigur că ai descoperit cum stau lucrurile, cine este în spatele răului și care este numele personajului care dă atâtea bătăi de cap, fix atunci descoperi că nu este așa cum ai crezut, că intuiția te-a dus pe o pistă falsă. Altă cale, alte piese de pus cap la cap, alt nume și mai mult mister. Nu știu dacă citeam acum vreo cinci ani, aș fi avut răbdarea să aștept atât de mult deznodământul, dacă m-aș fi bucurat, ca acum, de faptul că bănuielile mele nu au fost reale.

Zece negri mititei – o poveste misterioasă

M-a surprins modul cum a fost scrisă – capitolele sunt scurte, dar sunt formate din sub-capitole și mai scurte. Până să mă prind eu de treaba asta, mintea mea refuza să creadă că ceva este în neregulă. Mă deruta puțin asta și renunțare scria în dreptul acestei cărți. Apoi m-a surprins numărul mic de pagini – ediția pe care am avut-o eu are doar două sute cincizeci și șase de pagini, format mic, iar pentru un roman polițist, mă așteptam la un număr de cel puțin trei sute de pagini. Am fost atât de sceptică în primele cincizeci de pagini.

Avem 10 personaje în jurul cărora se țese cel mai întunecat mister: acuzația și secretele îngropate adânc de către fiecare personaj. Fiecare se învârte într-un cerc, dar acolo nu mai este decât martorul unei realități sumbre. Fiecare se are pe sine, nu mai este eticheta sau meseria sa, iar în acel moment crucial, în acea secundă fatidică, frica le-a pătruns în oase. Erau pe cont propriu, dar uniți de un adevăr: nici măcar unul nu s-a putut ascunde de un misterios domn – cel care veghea mereu asupra lor, deși, nu era prezent, dar știa întotdeauna ce și cum se întâmplă pe proprietatea lui.

Psihologia umană și psihologia minciunii

Agatha Christie știe foarte bine cum să pună în evidență caracterul omului. Zece negri mititei sau psihologia umană îmbinată cu psihologia minciunii – care a vorbit mai mult decât o întreagă pledoarie pentru adevăr. Autoarea știe prea bine să se joace cu mintea cititorului, să-l determine pe acesta să facă scenarii peste scenarii, așa cum am mai spus, dar mai este ceva de apreciat la  Agatha Christie: motivația subtilă pe care o oferă cititorului pentru a nu renunța la căutări sau la aflarea adevărului.

Sunt zece caractere puternice, zece posibil vinovați, căci fiecare vine cu un secret, cu fapte nedemne de numele și meseria sa, sunt zece făptași, iar fiecare are frici, are multe de ascuns – toți sunt uniți, dar niciunul nu se susține, doar caută să se ascundă mai bine. Sunt zece suflete care nu știu ce îi așteaptă – până când văd moartea cu proprii ochi.

Zece negri mititei sau cum nu am intuit adevărul

Bănuieli am avut, dar niciodată nu m-au dus pe drumul bun Nicio secundă nu am intuit cine este adevăratul făptaș! Fiecare pistă construia un castel al adevărului – care se năruia precum nisipul aruncat în vânt. Mi-a plăcut, m-a intrigat, enervat că nu pot ghici, că nu anticipez, că nu pot prinde firul.. M-a alergat și-am intrat în joc, în maratonul descoperirii adevărului, nu m-a obosit, nu m-a dezamăgit! Cât de fain a fost!

Mister total, e adevărat! Frica a fost sabia care a stat la gâtul fiecăruia, căci fiecare moment petrecut acolo, aducea cu sine o schimbare. SCHIMBAREA care schimba totul, precipită lucrurile, agita spiritele, dădea naștere la discuții și judecăți atente. Cine i-a adunat în acel loc, cine-i scotea din joc și ce urmărea cu adevărat?

Acum pot spune că îmi place Agatha Christie! Cu Zece negri mititei m-a cucerit, dar nu știu dacă pentru totdeauna. Am încercat să nu mă mai atașez de autori, ca să nu am parte vreo dezamăgire, dar evident că nu-mi iese.

Despre Zece negri mititei, Agatha Christie nu poți scrie mai mult de atât, despre acest roman totul se reduce la o concluzie: ca să știi dacă îți place – foarte mult, mult sau puțin, trebuie să citești. Este genul de carte, de autor și stil de scriere, care iți place sau nu îți place – chiar nu cred că există cale de mijloc în cazul Agathei Christie.

Zece negri mititei, Agatha Christie este  un roman încântător pentru orice cititor și poate fi cumpărat de aici sau de aici. Pornește în aventura descoperirii adevărului, fii și tu un Hercule Poirot!

Lectură plăcută!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

10 aprilie 2019 at 11:13 AM

Tot amân întâlnirea cu autoarea, n-aș putea spune exact de ce… tot citesc recenzii tentante prin blogosferă și, deși am urmărit și îndrăgit filmul Hercule Poirot nu reușesc să ajung și la carte. Felicitări pentru recenzie, mi-ai stârnit curiozitatea și ai readus în prim plan o autoare pe care tot o ocolesc.



Hegedus Rozalia Rodica
14 mai 2019 at 8:32 PM

Am citit aceasta carte in copilarie, dar as mai citi-o si acum. Ma bucur sa aflu ca avea un alt nume la inceput. Sper sa fac rost cat mai curand de aceasta carte si s-o recitesc cu multa placere



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: