Băiatul care voia să-și construiască lumea, Keith Stuart

Băiatul care voia să-și construiască lumea, Keith Stuart este cartea care a apărut în 2017, la Editura Trei. De atunci până acum, s-a citit, s-a scris, dar eu abia în acest an am văzut romanul prin online.  Dar am trecut pe lângă ea mereu, crezând că e prea nouă și scumpă. Pentru mine a fost nouă și tare m-am bucurat că nu am citit nimic despre ea, căci o poveste inspirată dintr-un caz real, se simte. Și se trăiește. Iar detaliile se descoperă treptat, totul se filtrează prin propriul suflet.

Băiatul care voia să-și construiască lumea, Keith Stuart oferă un tablou viu, o poveste ce arată adevărul – oricum ar fi, oricât de dureros ar fi. Și oricare ar fi urmările acestuia. Este cartea care, deși te face să suspini tăcut, îți înflorește și un zâmbet pe buze. Nu se plânge, dar simți durerea unei mamei, frica unui tată și neputința unui copil.

Fiecare emoție a fost reală, foarte bine înrădăcinată si în mine. Nu s-a omis nimic, nu s-a cosmetizat nicio reacție, nu s-a cenzurat nicio criză, nu s-a ascuns nici măcar o răbufnire. Asta mi-a plăcut extrem de mult, m-a senzabilizat și m-a făcut să fiu martora fiecărei zile din viața familiei lui Sam. Nu am fost doar de partea lui Jody – mama îndreptățită să ceară lui Alex să se implice mai mult în viața lui Sam. I-am luat apărarea și lui Alex la un moment dat, căci totul degenerase și nu făcea bine copilului. Am pătruns și în lumea lui Sam – una total nouă, plină de provocări, surprize și… siguranță.

Povestea  lui Sam nu vrea să te facă să plângi, vrea doar să te învețe să-ți accepți semenii – indiferent de defectele și bolile cu care vin pe această lume.  Povestea lui Sam te trezește, te învață și te ajută să conștientizezi că problemele există pentru oricine, dar că unele sunt mai serioase decât altele. Orice ar fi trebuie să mergi mai departe, mulțumind, acceptând, învățând și bucurându-te, pentru orice schimbare în bine.

Băiatul care voia să-și construiască lumea – o lume necunoscută și tristă

Lumea pe care ne-o așterne la picioare Jody, Alex, dar cel mai mult Sam, este una complet nouă, necunoscută, plină de neprevăzut.  De zile trase la xerox, de frici, reacții și multă atenție îndreptată spre nevoile primare ale copilului. Dar este și un mediu în care bucuria, surprizele și schimbările se întâmplă. Cu Sam se petrec adevărate minuni – pe care doar părinții le văd cum le transformă puiul de om.

Până în acest an nu am știu ce înseamnă autismul. Dintr-o asociere greșită, eu spuneam că, o persoană care suferă de autism este persoana care nu aude. Abia de vreo patru luni am înțeles, cu adevărat, care este definiția autismului și care-i sunt manifestările caracteristice. Autismul nu se traduce prin lipsa auzului, ci doar că trăiește într-o lume diferită.  Sam se adaptează greu la școală, nu face față schimbărilor bruște, nu iese des din zona lui de confort. Nu suportă zgomotele și crizele de furie nu lipsesc.

Când pătrunzi în lumea lui Sam emoția te cutremură și te însoțește în această călătorie până la final.  Eu am simțit compasiune, m-am supărat pe adulții din viața lui Sam, dar nicio secundă nu am simțit milă. De ce? Pentru că nu ai cum să-ți fie milă de un suflet care are locul lui în această lume. Nu poți să simți milă față de un suflet care reușește, prin metodele lui, să accepte ce este în jur, care împarte cu ceilalți. Și dăruiește atât de mult. Poate mult mai mult decât primește.

Toată emoția pe care o simți este atât de benefică. Trebuie să o lași să te cuprindă și să ajungă în fiecare colț de minte, de suflet și de trup. Sam îți va arăta lumea lui – o lume  pe care nu o înțelege oricine, nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că lipsește puterea exemplului și nici nu se pot pune 5 minute în locul persoanelor cu nevoi speciale, deși ar cam trebui să facem asta cât mai des.

Băiatul care voia să-și construiască lumea – joaca care schimbă totul

Cartea începe cu o ruptură, cu un impas pe care doi adulți îl au de trecut. Să fie despărțirea și viața separată o cale care le va arăta cât de mult au uitat pentru ce trăiesc împreună, ca o familie?

Băiatul care voia să-și construiască lumea, Keith Stuart nu este doar povestea lui Sam. Este mai întâi de toate, povestea a doi părinți copleșiți de realitatea pe care o trăiesc. Și sunt nevoiți să o înfrunte zi de zi.

Când copilul dorit de amândoi suferă de autism, prima întrebare retorică care o adresezi vieții este ”De ce eu? De ce nouă ni se întâmplă asta?” Deși singura misiune pe care o ai ca părinte a lui copil cu nevoi speciale este asta: să dai și să faci tot ce poți pentru ca puiul tău să fie bine. Și să rămâneți o familie până la capăt. Puterea exemplului funcționează și în cazul lui Sam.

Pe Sam îl influențează mai mult sau mai puțin atmosfera tensionată  dintre părinții lui. El suferă foarte tare de altceva: că niciunul dintre părinți NU are timp pentru a pătrunde în lumea lui.

Tot ce se întâmplă între adulți, tot ce-și spun influențează viața de familie, căci asta îi distanțează foarte tare, iar când unul se apropie, celălalt se teme. Jody și Alex comunică pentru Sam. Deși speriat, Alex, stă din ce în ce mai mut cu Sam, petrec timp împreună, caută să aibă cât mai multe activități în doi.

La un moment dat, am avut impresia că Jody se ”răzbună” când îl tot lasă pe Sam cu tatăl lui. Ca să vadă cât e de greu, ca nu numai ea să se ocupe de Sam – de greutățile care vin la pachet odată cu autismul. Cumva am simțit cum Jody îl forțează pe Alex să stea și să rămână în preajma lui Sam. Tatăl accepta, dar teama că nu se va descurca era imensă – nu știa să gestioneze crizele lui Sam, cum să-l calmeze. Jody se ocupa cumva de tot. El doar muncea și lipsea din viața de familie. Este de înțeles sau de condamnat?!

Băiatul care voia să-și construiască lumea – minunile și vin fără să fie auzite și așteptate

Fericirea nu înseamnă lipsa greutăților, ci înfruntarea lor cu puterea venită de la doi adulți uniți – de  iubirea dintre ei și minunea lor, Sam. A face parte din lumea lui Sam, nu înseamnă că trebuie să fii zen mereu – că nu știu dacă ar putea fi cineva. Dar înseamnă că mereu, de dragul lui, trebuie să regăsești puterea de a rămâne acolo, pentru el, copilul-minune cu nevoi speciale.

Ce nu face Alex pentru Sam? Pot să-ți spun că, după ce înfruntă fiecare teamă, Alex nu mai fuge, Alex este acolo, face parte din lumea lui. Și descoperă că-i și place foarte tare să fie acolo. Șansa lui Alex de a-și vedea copilului transformându-se, înflorind și bucurându-se este doar una: Minecraft. Va accepta Alex să facă parte din lumea lui Sam?

Sam nu poate înțelege perfect realitatea, dar este uimitor cum învață să o simtă. Și reușește asta doar pentru că nu mai este singur. Prezența tatălui, chipul mamei îi oferă siguranță. Pentru Sam realitatea nu este decât un joc dificil, dar nu imposibil. Un joc pe care se încăpățânează să-l construiască și să-l controleze într-o manieră perfectă.

Sam este un băiețel, are doar 8 ani, dar află ce înseamnă să ți se ruineze întreaga lume, realitatea în care el era cineva, deținea puterea, devenea din ce în ce mai bun. Dar capătă și puterea de a ierta, învață să se ridice din ruine și să renască. Și să devină un învingător.

Băiatul care voia să-și construiască lumea – adevărul este dincolo de etichete

Sam e un copil sensibil, ce are nevoie de atenție, iar dacă-i zdruncini universul, el se prăbușește ca un fluture ce are aripile frânte. Odată cu revenirea lui în lumea Minecraft, piticul ingenios se schimbă și mai mult, în bine. Și ceea ce părea imposibil, prinde din ce în ce mai mult avânt în mintea și sufletul tuturor.

O competiție adevărată îl scoate pe Sam din zona de confort, îl pune față în față cu propriile temeri, dar îi oferă și șansa de a arătat tuturor că se poate. S-a ambiționat să arate că, deși suferă de autism, nu trebuie să stea deoparte, nu trebuie marginalizat sau ascuns de oameni. Și a reușit! A câștigat încrederea părinților care au înțeles adevărul: că Sam are propriile aripi, că poate zbura. Iar ei vor fi mereu acolo să-l încurajeze și să-l ajute la fiecare pas.

Băiatul care voia să-și construiască lumea, Keith Stuart te pune față în față cu o realitate greu de acceptat. Pe care mulți o evită sau se prefac că nu există. Te conectează la o realitate și un adevăr spus fără perdea și fără ocolișuri. Poți să fugi, dar fuga nu face adevărul să dispară, nu-l  transformă în coșmar. Sau poți să rămâi și să fii martorul unei adevărate povești de viață. Poți învăța lecție după lecție. Și poți să te integrezi într-o lume în care acest adevăr nu poate fi schimbat, dar te poate schimba pe tine. Și o va face negreșit.

Băiatul care voia să-și construiască lumea, Keith Stuart poate fi achiziționată de aici, sau de aici. Fă cunoștință cu Sam și viața ta va fi mai frumoasă!

Lectură plăcută!

Comments

28 aprilie 2019 at 8:27 AM

Pare genul ăla de carte care te da peste cap și te face sa te gândești de doua ori la ceea ce ai și ceea ce pierzi din neatenție.



Geo
29 aprilie 2019 at 2:52 PM

Nu am auzit pana acum de cartea asta. Mulțumesc că mi-ai atras atenția asupra ei.



29 aprilie 2019 at 3:07 PM

Mă bucur enorm când găsesc recomandări de cărți mai puțin populare. În ultimul timp am început să caut mult mai tare astfel de cărți. Romanul acesta pare unul deosebit de sensibil, genul acela care ți se lipește direct de suflet. Felicitări pentru recenzia minunată! <3



    admin
    29 aprilie 2019 at 3:23 PM

    Mulțumesc mult! A fost o dragoste la prima vedere și pentru mine, iar emoția cărții mi-a dat o stare de bine. Să o citești, căci sunt sigură că îți va plăcea! Sunt destule lecții pe care le poți învăța de la un puști de 8 ani.



29 aprilie 2019 at 5:56 PM

Foarte frumoasa recenzia, este fara indoiala o lectura sensibila care te face sa intelegi mai bine anumite lucruri, anumite situatii.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: