Cititorul din peșteră, Rui Zink – Recenzie

Cititorul din peșteră, Rui Zink ascunde între puținele sale pagini o poveste neașteptată. Pe cât de scurtă, pe atât de interesantă.  Întreaga poveste pune sub lupă subiecte precum dezbinarea, răutatea și nevoia de evadare. Cum se pot aceste teme uni pentru a atrage atenția?

Cartea atrage atenția încă de la prima vedere, prin titlul ei foarte bine ales. Este acel gen de poveste care, după lectură, va rămâne în mintea și sufletul oricui o citește. Păcat că nu este mai lungă, dar nu știu dacă, paginile multe ar fi păstrat savoarea, energia și emoția transmisă.

 Nu e o carte mare, dar este o mare carte

În cele 120 de pagini ale sale, stă scris, negru pe alb, cel mai frumos mesaj. Nu e doar frumos mesajul acestei cărți, este și valoros – precum o lecție de viață. E o  adevărată salvare a vieții atunci când crezi că totul este pe sfârșite.

Cititorul din peșteră, Rui Zink are trei părți. Fiecare parte are frumusețea și mesajul ei răsunător.  În prima parte, Călătoria, cititorul descoperă povestea tristă . Chiar dacă totul se întâmplă cu zeci de ani în urmă, cauzele și consecințele pe care este nevoit să le accepte, protagonistul, ca făcând parte din viața lui.

Puterea exemplului, mediul familial în care trăia tânărul din povestea aceasta, duce la  pierderea echilibrului său. Toate ruinele din viața sa, dau naștere la nevoia interioară de a pleca. Fuge spre necunoscut, se ascunde și începe o nouă viață. Oare toate problemele lui s-au rezolvat?

Cititorul din peșteră – fuga nu rezolvă probleme

Familia se destramă, sprijinul nu mai există nici măcar puțin.  Iar dezechilibrul emoțional suferit poate aduce sfârșitul unui tânăr marcat mult prea tare de încheierea unei etape – căsătoria părinților lui.

Noile preocupări îl aruncă în prăpastie, iar ziua în care se simte urmărit pune capăt fricii de a acționa. Se ascunde și pleacă într-o lume total necunoscută. E înconjurat de marinari și martor la o misiune extremă, aproape imposibil de dus la îndeplinire.

Deși mânat de adrenalina necunoscutului, fugarul reușește să capteze atenția marinarilor. Câștigă respectul celorlalți și dreptul de a afla care este adevărata lor misiune. Vor reuși să o îndeplinească?

Cititorul din peșteră – insula care sperie și bucură sufletul

Misiunea este una destul de  periculoasă:  prinderea lui Anibalector.   Cine să fie acest Anibalector și de ce este atât de importantă capturarea sa de către marinari?

Într-o peșteră, personajul principal, se sperie cumplit din cauza unei umbre imense. Arată exact ca o gorilă. Ar vrea să și pe din cauza impactului, dar se oprește la timp. Știe prea bine care îi este misiunea pe care o are de îndeplinit, dar nu se așteaptă deloc la ceea ce urmează.

Adevărul este că Anibalector este în fața lui. Nu știe dacă să se bucure, căci misiunea marinarilor este aproape încheiată cu succes. Sau să se sperie de această arătare imposibil de imaginat? Habar nu are dacă să-și anunțe colegii de misiune sau să păstreze taina întâlnirii dintre ei doi.

Speriat de moarte, protagonistul îl numește zeu și Dumnezeu pe Anibalector, iar misteriosul se amuza pe seama celui care nu-și putea reveni din șoc. Ai mai văzut vreodată un monstru amuzându-se? Dar una care să nu facă rău? Ci să comunice, să aibă umor și dorință de a educa pe celălalt?

Educația – nu este rezultatul fricii, ci al umorului serios

Frica și amuzamentul dau naștere unui dialog spumos, plin de cunoaștere.

În timp ce Anibalector este văzut ca un monstru, tinerelul din fața sa este alintat ”băiețaș”. Cititorul din peșteră este o ficțiune, dar dialogul dintre cei doi este atât de real, încăt ți se strânge inima de neputință. Sau dorință acută de a schimba realitatea.

Personajul principal îi aduce la cunoștință monstrului Anibalector că ”aproape nimeni nu mai citește”. E un adevăr foarte trist chiar și pentru un monstru simpatic precum cel din peșteră. Curios din fire,  Anibalector, își întreabă npul prieten cu ce își ocupă timpul liber. Iar răspunsul nu este deloc mulțumitor pentru namila ascunsă.

Televizorul, concursurile, campionatele și telenovelele nu educă la fel de mult.  ”Băiețașul” se ocupă cu uitatul la cum se petrec lucrurile.  Dar Anibalector știe deja că este mai important ca oamenii să facă lucrurile să se întâmple. Oamenii nu mai citesc, doar așteaptă să se schimbe lucrurile, fără ca ei să contribuie la schimbarea aceasta.

Cititorul din peșteră – orice este posibil

Chiar și imposibilul: ca ”băiețașul” sperios, dar simpatic să citească cărți. Prietenia cu Anibalector îi stimulează creativitatea și imaginația și-i trezește pofta pentru lectura cărților. Nu e totul roz.  Există certuri, dar și motivație și multă cunoaștere. Curând, de la o simplă discuție, se ajunge la prietenie și pasiune pentru cărți.

Cărțile iubesc oamenii (chiar și necititorii), apropie oamenii și-i transformă în prieteni cu pasiuni comune. Anibalectir și prietenul său citesc și discută despre cărți. Dar nimic nu e veșnic.

Oare prietenia dintre ei va rezista în ciuda misiunii marinarilor?

Anibalector este capturat cu ajutorul unei capcane speciale. Rezultatul este cel scontat, în ciuda avertizării primite de la prietenul său unic.

Cititorul din peșteră – drumurile se despart, lecțiile rămân

”Băiețaș” este despărțit de prietenul său cititor. Anibalector este dus la grădina zoologică. Lipsa de libertate și neputința, îi taie de la rădăcină cheful de viață a monstrului cititor. Noua realitate îl reduce la tăcere și îl îndepărtează total de prietenul lui.

Dar nici în fața cărților nu mai reacționa Anibalector. Nu mai trăia bucuria, căci nu mai avea, de fapt, ceea ce era mai de preț pentru el. Știind cât de trist, prietenul adevărat la nevoie se cunoaște.

Anibalector simte din nou fericirea adevărată, dar și tristețea pentru pedeapsa pe care o va primi prietenul său. Tristețea lui e dublă pentru că trebuie să se despartă pentru totdeauna de amicul său.

Despărțirea s-a produs, pedeapsa a fost și ea aplicată. Dar vreau să cred că ”băiețaș” a continuat să iubească mult cărțile. Să fie oare acesta finalul?

Învață de unde poți – păstrează tot ce ai învățat

Citind Cititorul din peșteră, Rui Zink nu ai cum să nu-ți dorești să zăbovești asupra citatelor ce abundă în cărticica asta.

Eu am învățat multe de la Anibalector. Ei mi-a spus așa: noi trebuie să îndreptăm spre o carte. Ea ne obligă să călătorim, să o descoperim.

Nu a ezitat să-mi spună  nici faptul că două persoane care citesc se pot completa perfect. Un om care citește este perfect cu toate imperfecțiunile lui.

Mi-a reamintit și faptul că lectura este adevărata libertate. Când citești, ești liber să descoperi, să filtrezi. Să percepi așa cum vrei ceea ce citești. Și să simți fiecare cuvânt pe care îl citești dintr-o carte.

Cititorul din peșteră, Rui Zink poate fi cumpărat de aici sau de aici.

Lectură plăcută!

Comments

Dana
4 mai 2019 at 3:34 PM

O recenzie fermecătoare la o carte pe măsură!❤



Geo
4 mai 2019 at 9:36 PM

Din câte îmi dau seama din recenzia ta, pare o carte tare interesantă. Pana acum nu auzisem de ea. Mersi mult pentru recomandare!



5 mai 2019 at 10:06 AM

Îți mulțumesc mult pentru recomandare! Văzusem în online cartea, da nu mi-a atras atentia.



5 mai 2019 at 1:10 PM

Tot zic că mă îndrept și eu spre cartea asta și mereu pare că nu e timpul potrivit… Mulțumesc pentru recomandare! <3



Toaca Petrut
13 mai 2019 at 5:49 PM

o carte emotionanta, mi-a placut recenzia



Alexandra Șișială
13 mai 2019 at 6:30 PM

Mi-a plăcut mult această carte. Într-adevăr merită citită.❤



Chivu Liliana Claudia
14 mai 2019 at 7:28 PM

O carte interesanta care merita citita!



Florin Mihai
17 mai 2019 at 5:09 PM

O carte care ne bucura sufletele



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: