You cannot copy content of this page

Singurul om, Andrew Gross – Recenzie (Preda Publishing)

Singurul om, Andrew Gross este o nouă poveste care m-a purtat în cele mai îndepărtate locuri. Mi-a arătat cum e să fii pe marginea prăpastiei, să privești în fiecare clipă moartea în ochi și să lupți pentru a trăi. Deși eliberarea din infern este doar un vis irealizabil.

Autorul Andrew Gross a reușit să mă determine să abandonez lupta până la ultima pagină. Iar Mendle, a fost singurul om pentru care am lăcrimat încă de când i-am aflat povestea. Despre Blum nu pot decât să spun că a fost învingătorul despre care-mi voi aminti mereu. Inima mea a avut parte de șocuri și momente în care a uitat să mai bată.

Singurul om, Andrew Gross este un thriller emoționant care îți face inima să tremure de teamă, pentru ca după două secunde să bubuie de să-ți spargă pieptul. Durerea, neputința și reușita sunt singurele motive pentru care disperarea mai ia câte o pauză.

Singurul om – Viața îți dă amintiri, moartea te eliberează de chinul neputinței

Romanul Singurul om spune povestea de pe vremea războiului. Te poartă printre amintirile unor vremuri apuse, iar durerea e mai vie ca niciodată. Neputința taie în carne vie, rănește și lasă urme vizibile și după ani de zile. Vei putea face față ororilor? Ești pregătit să te întâlnești cu moartea. Ce ai face pentru ca ea să te lase printre cei vii? Învingător sau învins, povestea din lagărul de la  Auschwitz.

Povestea lui Mendl și a celor care vor să-l salveze te va ține cu sufletul la gură. Cu toții au păcălit moartea până aproape de final. Un ultim pas îi va transforma în eroi, în oameni care au rezistat în fața naziștilor însetați de sânge. În fața unei realități sumbre doar moartea te mai poate salva.

Cartea de față nu e doar un thriller plin de suspans, nu e doar tensiunea cea care te ține captiv. Emoția pe care o stârnește legătura de sânge este una extrem de puternică. Singurul om are o poveste și un trecut care îi promiteau un viitor strălucit. Viitorul suna bine, dar realitatea pe care trebuie să o îndure profesorul Mendl nu-i mai promite absolut nimic.

Totuși Serviciile Secrete vor să-l elibereze din iadul în care trăiește. Prima încercare e sortită eșecului. Un altul, după ce-și pierde soția și fiica – un moment de prăbușire și renunțare pentru acest suflet abandonat parcă de soartă.

Singurul om – drumul spre moarte garantează schimbarea

Nu se știe dacă schimbarea e în bine. Sau, dimpotrivă, în rău. Sau poate în amintirea existenței. Moartea suflă în ceafa celor peste 3000 de suflete capturate în lagăr. Vizitează tot mai des oamenii speriați și bolnavi, obligați să muncească. Și să aștepte. Iar așteptarea nu e deloc îmbucurătoare.

Andrew Gross reușește să îmbine perfect ficțiunea cu realitatea, să creioneze momente istorice scăldate în emoție și lacrimi eliberatoare. Chiar mai trebuie să spun ceva care să te convingă să citești acest roman? Nu cred. Eu doar spun, negru pe alb adevărul meu: mi-a plăcut neașteptat de mult. M-a lăsat fără cuvinte, iar teama și emoțiile nu m-au părăsit nicio clipă.

Ce găsești în roman? O sursă inepuizabilă de răutate. Lipsa umanității, boala pe care prizonierii o duc pe picioare cât pot de mult, acțiuni de bombardament.  Dar și încercările nesfârșite de salvare, care fac din această poveste o poartă spre un război dincolo de arme, de răutate și intervenția Serviciilor Secrete.

Blum încearcă marea  salvare a lui Mendl. Își încearcă norocul cu gândul la familia lui ucisă de naziști, cu gândul la dorința lui de a face mult mai mult. Serviciile Secrete îi oferă această șansă, iar decizia lui îl poartă spre pieire sau salvarea profesorului protejat. Dar nu numai.

Limita suportabilității e dincolo de ”nu mai pot”

Blum își semnează sentința la moarte. Știe la ce se supune. Cunoaște toate pericolele. Și chiar dacă este în armată, frica și gândul că revine în locul care i-a furat familia, îl duce mai departe. Oare va reuși să-și îndeplinească misiunea în doar 72 de ore?

Va găsi ceea ce caută, dar niciun scenariu și nicio avertizare nu-i spune cât de greu va fi. Nu știe nici măcar că va trebui să înfrunte moartea, să lase voci ce-i imploră salvarea să se stingă – pentru ca el să se salveze.

Totul e pe slow motion. Totul a încetinit, timpul refuză să se mai scurgă, iar pericolul ca totul să se sfârșească prost este din ce în ce mai sigur și aproape. Nimeni nu iese din lagăr pe propriile picioare. Nimeni, dar doi prizoneri ajung să discute cu cei din Serviciile Secrete.  Și pun la cale salvarea folosind infiltrarea în lagărul morții.

În interior nu-ți poți negocia viața, nu-ți poți cumpăra timpul. Nu de la toți gardienii. Unii ți-ar servi moarte de trei ori pe zi la mesele principale. Și ca gustare tot moarte ar da tuturor, fără pâine. Și fără speranță.

Singurul om – lupta corp la corp cu moartea nemiloasă

Deși șansele de a găsi profesorul în viață sunt extrem de mici, norocul îi surâde. Și de-ar fi totul atât de simplu, Blum ar fi dezertat imediat din iadul uman. Dar urmează alte și alte provocări. Oare va reuși să  câștige încă o oră de viață de fiecare dată?

Un alt personaj extrem de drag mie este Leo. Tânărul pasionat de șah și cu o minte sclipitoare. Leo se transformă într-un al doilea profesor ce deține ”secretul Mendl” – cu care poți avea o bombă atomică pentru câștigarea războiului. Tânărul primește și el șansa eliberării. Oare va ajunge în America alături de cei care îl vor proteja.

Nimic nu părea să mai schimbe planul evadării, căci se aștepta momentul pentru a se produce haosul ce îl va ajuta să plece din ”gura fiarei flămânde”. Dar întâlnirea lui Blum cu propriul trecut schimbă regulile jocului. Din acest moment misiunea lui Blum devine extrem de personală.

Lama de ”cuțit” te rănește la suprafață, dar și în interior face ravagii

Îți recunosc foarte sincer că am cedat tentației: am zis că nu mai pot și mă uit să văd care e deznodământul. Asta voiam, am deschis cartea la ultimele pagini. Dar nu am putut citi. Nu mai puteam face față emoțiilor și fricii, dar ochii au refuzat să vadă ce se va întâmpla.

Un alt adevăr este că mulți ani am fugit de ficțiunile istorice. Ziceam mereu că nu îmi plac deloc.  Dar am descoperit că iubesc aceste cărți. Singurul om, Andrew Gross mi-a dat emoții și mai mari, căci are foarte multe personaje și nume imposibil de pronunțat. Și credeam că va fi dificil să ajung la finalul ei.

Dincolo de personaje, de planurile pe care se desfășoară acțiunea, rămâne emoția și imaginea vie a unei dureri insuportabile. Am mai face față no la așa ceva? Oare ce alegere am face în fața unei astfel de realități? Calea grea are două șanse: eșecul sau reușita. Calea simplă este eliberatoare și fără puterea de a te întoarce.

Naziștii oferă imaginea morții, arată și imaginea unei puteri pe care le-o oferă răutatea care le curge prin vene. Singurul om, Andrew Gross oferă imaginea, neîndulcită. Arată puterea miilor de oameni care au luptat  atât cât au putut. De fiecare dată până la ultima suflare – pe care au luat-o naziștii cu mâinile libere și conștiința, sper, încărcată. Măcar pentru o secundă.

Trăiești cu moartea alături, dar moartea nu negociază niciodată

Rămâne să descoperi dacă misiunea lui Nathan Blum a fost un succes. Sau poate că s-a ales praful de toată strădania lui. Oricum să ții minte că merită fiecare secundă romanul apărut la Editura Preda Publishing. Merită fiecare secundă în care inima bate cu putere, ajunge în gât și refuză să mai pompeze viața prin ființa ta.

Singurul om, Andrew Gross este un roman superb scris, genial e modul în care a ales autorul să transmită emoția și să evidențieze fiecare eveniment dureros. Nu este un roman ușor. E un roman cu greutate îl voi uita. Nici nu vreau să uit vreodată că l-am citit. Nu regret că am participat la fiecare moment crucial din lagărul de la Auschwitz.

Singurul om, Andrew Gross poate fi alături de tine cât mai curând. Intră aici și fă o bucurie sufletului tău. Merită 200 de stele întreaga poveste!

Lectură plăcută!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

Ispir Adela
17 mai 2019 at 12:57 PM

Foarte frumoasa recenzia!



Stan Danny
17 mai 2019 at 5:41 PM

O poveste superba!



Mihail Stefan
17 mai 2019 at 8:30 PM

O carte minunata imi place mult!



18 mai 2019 at 10:44 PM

O carte cu greutate si incarcatura istorica. Multumesc pentru recomandare!



19 mai 2019 at 12:06 PM

O carte frumoasă 😊😊



Geo
21 mai 2019 at 9:26 AM

O recenzie tare ispititoare! Felicitări! Îmi place subiectul cărții.



Tt552
29 mai 2019 at 8:51 PM

Si mie imi place cum ai scris, se vede cat te-a impresionat. O am si eu de luna trecuta si urmeaza sa o citesc.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: