You cannot copy content of this page

Apă plată cu lămâie de Iulia-Florentina Paciurea – Recenzie

Apă plată cu lămâie de Iulia-Florentina Paciurea a fost citită într-un peisaj superb, alături de Marea Neagră, dar și de munți ireal de frumoși. Soarele, nisipul, scoicile și multe alte persoane cu cărțile în brațe au completat peisajul de vis.  Nici că puteam alege o locație mai potrivită pentru lectura acestei cărți. Nu am mai citit nimic scris de Iulia-Florentina Paciurea până acum, iar întâlnirea cu o nouă poveste și un nou stil a fost bine venită. Lectură începută la mare, în Bulgaria, terminată în drum spre casă – compania a fost plăcută.

Văzând titlul romanului mă gândeam că voi găsi povestea unui trio feminin, care văzând că nu reușesc să atragă atenția băieților de la masa de vis-a vis, decid să-și schimbe viața, dar și tactica de cucerire a oricărei priviri. Interesantă perspectiva mea, așa-i? Dar povestea din cartea nu e deloc așa cum mi-o imaginam eu.

Apă plată cu lămâie de Iulia-Florentina Paciurea este o carte ușor de citit. O termini lejer în doar câteva ore. Te va relaxa și-ți va da o stare de bine. Povestea e una frumoasă, pe alocuri, chiar mergea și mai multă explorare. Era loc de evoluție a poveștii, de o aprofundare a anumitor situații. Ba chiar se putea extinde povestea folosind locația aleasă pentru desfășurarea acțiunii.

Apă plată cu lămâie – moft sau rutină

Aș  tinde să cred că pentru Allison apa plată cu lămâie este o plăcere vinovată, o rutină, dar și un paravan după care își ascunde trecutul deloc roz, vinovății pentru care nici măcar ea nu se poate ierta, imagini vii cu persoane care nu-i mai sunt alături care continuă să îi bântuie prezentul.

A crescut doar cu mama și sora sa, iar la 32 de ani este unul dintre cei mai buni reporteri din Seattle. Ca un im bun în meseria sa, Allison a gustat din tot ce înseamnă viața mondenă, cunoaște foarte bine obsesiile celor care sunt în căutare de diete minune, ținute care fură ochii, petreceri care te aduc în centrul atenției.  Le-a experimentat pe toate, iar acum își trăiește viața mult prea la modul ”hai să o facem și pe asta”.

Am simțit că am în fața ochilor o persoană sătulă de  tot ce-a trăit până atunci. Un om aerian, căruia nu-i mai pasă prea mult de ce se întâmplă după muncă. Un om cu sufletul încărcat de durerea trecutului, împovărat de greutatea ce o purta până și pe umeri. Există viață după tot, Allison!

O mască nu rezolvă probleme, ci te face să le tot aduni undeva, departe de văzul lumii

Nimic din ceea ce deține Allison, nimic din ceea ce îi face viața ușoară în Seattle, nu vorbește despre cine este cu adevărat. Nici slujba la care merge zilnic nu ajută să descoperi cine este cu adevărat protagonista romanului de față. Nimic din ceea ce arată sau o înconjoară pe ea, nu vorbește despre ceea ce se întâmplă în viața ei. Dincolo de cortină, dincolo de ce se vede. Atunci când e singură, doar ea cu propria persoană.

Perfecțiunea afișată nu vorbește despre realitatea pe care ea o trăiește, dincolo de ușile închise. Dimpotrivă. Perfecțiunea și luxul vizibil ascund craterele interioare de pe drumul pe care a pășit Allison până în prezentul forțat și el să pară ce nu este.

Poartă povara unei vinovății pe care nu o are, dar pe care nu poate să nu și-o tot asume. Poartă vina la care nu poate renunța sora ei. Trebuie să existe un vinovat, iar pentru sora ei, singura vinovată este ea, căci era la volan atunci când pierderea nu a putut fi evitată sau recuperată. Nu o iartă sora, dar nici ea nu se poate ierta. Remișcările și acuzele tăcute sunt mai rău decât privarea de libertate.

O călătorie este un nou început care se va ocupa de prezent

Vestea că ea trebuie să plece în Amazon nu-i pică deloc bine. Ba chiar se consideră nedreptățită, iar o călătorie nu prea se arată a fi benefică în starea în care se află tânăra. Dar nu are de ales. Pe când colegii ei erau prin alte locații perfecte, ea era forțată să plece în Amazon.

Renunță la tot și acceptă – forțată de împrejurări noua sarcină pe care știe că o poate duce la îndeplinire. Dacă tu crezi că-i este simplu, te asigur că te înșeli. Misterul și veștile triste o ajută să se decidă mai repede în privința călătoriei. Oare chiar va reuși să se întoarcă acasă ceva mai încrezătoare?

O avea ea un trecut dureros, dar Allison este ambițioasă și nu se dă în lături de la nimic.  Călătoria nu e una banală, nu e deloc ușoară, iar lecțiile pe care le va primi de la viață, o vor ajuta. Să vedem și sensul în care va alege să se schimbe.

Schimbările iminente vin pe nepregătite

Nici nu ajunge la destinație, dar are parte de o primă provocare soră cu moartea.  Avionul în care ar fi trebui să fie în siguranță, nu este cel mai sigur mijloc de transport, căci în timpul zborului au loc turbulențe care nu o mai lasă să se bucure de liniște.

În avion cunoaște un tip cu care reușește să comunice – ea vorbește mult și-i spune tot ce are pe suflet. Ea, Allison, a spus unui străin, despre viața ei imperfectă. Legătura lor durează alte câteva ore – în care fiecare-și maschează singurătatea. Imediat după totul aparține trecutului.

Apă plată cu lămâie – viața e o aventură

Să vezi ce ți-e și cu viața asta. Necunoscutul din avion, dar și din camera de hotel este, nimeni altul decât ghidul lui Allison. Simplu. Este cel alături de care reporterul și echipa va petrece multe săptămâni. Dacă până în acest punct romanul promitea o poveste bună, acum, când am aflat cine este tipul, totul începe să alunece. Nu o spun cu răutate, ci așa cum am simțit eu toată schimbarea asta de traiectorie.  Dacă era un roman bun, într-o clipită, s-a transformat într-un roman cu poveste tipică.

Începuse bine, chiar foarte bine. Mi-a plăcut. Și credeam că va fi un altfel de roman, cu o poveste care mă purta într-o lume nouă, pe meleaguri complet noi, nebătătorite de alți autori contemporani.

Să vedem cum continuă aventura. Frumos. Parcă s-a redresat totul. Mai că uitasem de tot ce mă întristase până în acest punct. Am trecut cumva și peste curcubeul foarte matinal.  Povestea lui Allison și a echipei din Amazon se redresează, acțiunea devine alertă, tensionată și plină de suspans.

Cu toate aceste plusuri ale poveștii, trebuie să spun că mi-ar fi plăcut să descopăr mai multe despre triburile întâlnite în călătoria inițiatică pentru tânăra Allison. Mi-ar fi plăcut să aflu de ce acel tatuaj. Da, s-a spus, dar parcă nu suficient. Era un subiect nou, merita mult mai multă atenție din partea autoarei. Asta e părerea mea.

Apă plată cu lămâie – o poveste altfel

S-au întâmplat foarte multe în pădurile amazoniene, care ar fi putut transforma această carte bună. Din bună în foarte bună. Și știi de ce zic asta? Pentru că Iulia-Florentina Paciurea poate, are potențial cu carul! Poate, are cu ce și poate scrie extraordinar. Cu mai multă atenție la detaliile.. ușor banale, peste care există tendința să trecem prea ușor.

Finalul a fost neașteptat. Dar din nou parcă prea tipic pentru poveștile de genul ăsta. Și deloc tipic pentru o poveste cu altfel de elemente, cu detalii specifice. Cert este că totul e bine când se termină cu bine, dar mult prea repede, grăbit parcă.

Apă plată cu lămâie de Iulia-Florentina Paciurea a apărut la Libris Editorial și poate fi achiziționat de aici.

Lectură plăcută! Și neapărat cu un pahar de apă rece cu lămâie alături, te rog!

 

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

Geo
10 august 2019 at 1:15 PM

Mulțumesc pentru recomandare!



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: