Infidela, Daniela Faur (Quantum Publishers) -Recenzie

Infidela, nu este doar o carte de ficțiune în care povestea asumării este condimentată cu scene fierbinți, explicite. E mult mai mult de atât, din punctul meu de vedere, cel puțin. Nu sunt așternute pe hârtie doar cuvinte și imagini vii care-ți pun la încercare imaginația. Personal, a fost și cea care mi-a redat pofta pentru cuvinte.

Poveste, imaginație, imagini pline de pasiune – care pot face pudicii să se ascundă sub birou. Umorul este ingredientul obligatoriu, pe care autoarea l-a folosit inteligent. Combinația ideală. A transformat totul, starea mea, realitatea și mi-a făcut poftă să devorez și alte cărți.

Până nu deschizi cartea, o vezi la exterior, dar nu știi ce ți-a pregătit în interior

De foarte multe ori amânăm lectura cărților, doar pentru că fugim de copertă. Unii fug chiar și de cărțile erotice. E vorba de gusturi și de puterea de a trece peste scenele explicite. Dar dacă ți-aș spune că Infidela ascunde în suflet mult prea multe gânduri și secrete? Dacă ai ști că scenele completează cartea, dar nu o definesc.

Romanul ăsta nu e plin de personaje care calcă strâmb, dar e savuros , e sincer. Și profund. E  o ficțiune bogată în sâmburi de adevăr. Ies la iveală adevăruri  greu de acceptat, incomode, dar recunoscute. Cartea scrisă de Daniela Faur – autoarea care scrie fantasy, m-a surprins. Concluzia este una singură: părăsirea zonei de confort creativ naște poveste ce ajung la sufletul multor cititori.

Infidela a fost bucuria total neașteptată. Nu exagerez deloc atunci când spun că a fost cea mai scurtă întâlnire literară pe care am avut-o în ultima vreme, dar de care m-am bucurat la maximum. A fost intensă, plină de umor și de râsete colorate. Pe minunata infidelă am cunoscut-o pe 13 august, iar la mai puțin de 24 de ore,  totul era amintire. Una foarte plăcută și imposibil de uitat.

Infidela – citești rapid, nu o uiți prea repede

Ne-am despărțit rapid,  dar nu definitiv. Simt și știu – intuiția feminină e la cote maxime. Cartea merită o continuare, cărții i se datorează o continuare. Și simt și știu că va avea una. Și chiar dacă trebuie să o ceva timp, o voi face. I’m here!

Mi-a plăcut! Mult. Foarte mult. Prea mult. Atât de mult că m-am întristat la final. Nu, nu m-a supărat finalul. Era clișeu obosit dacă se termina altfel. M-a supărat motivul care a dus la final. Nu mă înțelege greșit. Apreciez enorm că ea a fost cea care a ales acest drum, această cale. Am apreciat-o infinit pentru că a fost conștientă și foarte sigură pe ceea ce a ales să facă, să simtă, să trăiască. A fost asumată, a fost așa cum orice OM normal și sănătos la cap ar trebui să: ASUMAT și responsabil.

Cartea asta e altfel, la naiba! E altfel, are substanță, are asumare, are intuiția activată, are de toate. E altfel și pentru că nu-i numai vizualul de ea, dimpotrivă. Umblă mult și la interior. Transformă, modelează, invită la adevăr. Face apel la adevăratele trăiri , la dorințe, dar și la recunoașterea și acceptarea adevărului față de sine.

Romanul Infidela, Daniela Faur  nu e doar hot pentru că-ți arată, negru pe alb subiecte tabu (pentru unii), că pentru mine, scenele tabu nu mai sunt de ceva timp tabu. Am trecut deja la faza în care văd și simt dincolo de cuvinte și limbaj.

Infidela e foarte tare, serios! Durdulie, dar extrem de sinceră până la capăt. Și o fi ea infidelă, dar e una cu suflet, căci a dovedit că are suflet și iubește. Iar din iubire a ales cea mai grea variantă pentru sine. Cine face asta? Un om realist și sigur pe sine.

Infidelitatea nu e doar față de partener, ci și față de propria persoană

Ne mințim chiar și atunci când spunem că infidelitatea este doar atunci când înșelăm partenerul. Infidela pe care am cunoscut-o cu ajutorul Danielei Faur are maturitatea să arate cât de tare ne înșelăm singuri, cât de dese sunt situațiile în care suntem infideli, nu unor persoane, ci propriilor noastre suflete.

Ne suntem infideli nouă atunci când nu recunoaștem adevărul, când negăm ceea ce simțim, ce ne doare sau tot ce ne dorim, de fapt. Infideli ne numim și atunci când nu avem maturitatea de a recunoaște că nu ne este bine într-o anumită situație, relație de cuplu sau prieteni. Tot infidelitate este și decizia de a rămâne pentru a nu pierde ceva sau pe cineva.

Și faptul că-ți supui sufletul la chin zi de zi doar pentru a nu supăra, pentru că nu vrei să provoci suferință, tot în categoria infidelității intră. Eu îmi amintesc o situație personală: am rămas într-o relație doar pentru că am fost amenințată și șantajată. Am îndurat câteva săptămâni. Mai mult nu am putut. Infidelitatea nu este doar despre a atinge corpul, de a simți plăcere fizică alături de altcineva. Este și despre suflet, despre ceea ce simți cu adevărat. Dar ți-e teamă să recunoști. De ce? De teama criticilor, a oamenilor din jur. Da, știi deja: gura lumii nu o poate opri nimeni niciodată.

Infidela – povestea Elei, asumarea infidelității și o nouă viață

Ela are o relație de ceva ani cu logodnicul Gabi. S-au cunoscut într-un supermarket din București și relația dintre ei își urmează cursul firesc – cel puțin asta poți să spui într-o astfel de poveste cu inel, pregătiri de nuntă și vizite la viitorii socri.

Nu te gândi că este o întreținută. Nu ar accepta asta niciodată. Lucrează pe brânci, dar ajunge la capătul puterilor, iar asta este motiv suficient să se hotărască: își va da demisia. Așa era planul de acasă, dar totul se schimbă la birou. Totul o ia pe nepregătite, iar venirea noului șef, Sebastian,  îi cam dă planul peste cap – prima lor întâlnire se termină cu criza de nervi a Elenei.

Primii fiori ai atracție dintre ei nu întârzie prea mult, iar tot ce se întâmplă te zăpăcește, amuză și ți-e imposibil să nu o admiri pe nebuna asta simpatică. De aici, s-a dezlănțuit dorințele refulate, pasiunea ce fierbe mereu la foc iute, întâlnirile frecvente, nevoile celor doi infideli.

Ceea ce mi-a plăcut la Ela este că a recunoscut nevoia de altceva, că a recunoscut lipsa regretelor pentru repetatele infidelități și prezența sentimentelor pentru Sebastian. Deși s-a pornit de la întâlniri și conectări pur fizice, s-a ajuns foarte rapid la sentimente mult mai profunde. Crezi că numai din partea ei? Toată relația asta i-a afectat pe amândoi. Totul era reciproc, dar niciunul nu a recunoscut asta decât atunci când era mult prea evident.

Infidela – emoții multe, final real

Motivul care a atras finalul este unul real, moral, simțit. Și tot real, moral și simțit spun asta: Daniela putea să găsească un motiv și mai real, moral și la fel de bine simțit. Ca să fiu sinceră – cum sunt mereu, motivul ăsta e prea des întâlnit în toate cărțile. Pe bune că infidela, oricât de infidelă ar fi fost ea, merita mai mult. Merita să-și primească lecția vieții, dar și să o ofere,pornind de la alt măr al discordiei.

Umorul nu a lipsit, dar de la penultimul capitol am început să simt greutate – era greutatea sacrificiului, să știi. Erau emoțiile care nu mă mai lăsau să stau pe scaun – parcă voiam să-i reconfirm Elei că acesta nu este finalul. Așa o fi

Daniela, te admir pentru tot ce ai scris, iar martore-mi sunt pasajele întregi evidențiate în timpul lecturii. Te iubesc pentru omul care ești și pentru frumusețea condeiului interior care scrie de la primul cuvânt.. la ultimul punct.

Infidela, Daniela Faur a fost publicată la Editura Quantum Publishers – aici găsești cele mai bune cărți scrise de autori români contemporani. Poate fi achiziționată în format fizic, dar și în format electronic.

Lectură plăcută!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

Geo
25 august 2019 at 12:20 PM

Deși am cartea, încă nu am reușit să o citesc! Mulțumesc pentru impresii, Laura!



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.