You cannot copy content of this page

El a ales scrisori către îngeri, Florina Sanda Cojocaru

El a ales scrisori către îngeri reflectă atât de bine realitatea pe care toți o trăim la un moment dat. Arată viața cotidiană, plină de neprevăzut, încercări, durere, pași prin ceață. Viața e așa cum este: surprinzătoare, gata oricând să te arunce la pământ. Întrebarea este una: te vei ridica sau vei rămâne acolo să-ți plângi de milă? Nu e doar o poveste, este tabloul viu pe care l-am privit neputincioasă. De foarte multe ori.

Câte povești dureroase nu auzi în fiecare zi? Câți nu se luptă cu hopurile și pentru sănătatea lor? Câte vieți nu depind doar de o șansă minusculă – care vine la timp. Sau poate prea târziu. Câte spitale nu sunt pline de chipuri transfigurate de durere sau câți părinți nu caută soluții financiare pentru a putea salva vieți?

De fapt, vorbim de două volume pline de durere, de luptă grea, de povești de viață – care întunecă sufletul, sau, dimpotrivă, întăresc speranța și credința. Apropie suflete, schimbă vieți din temelii. E nevoie de durere ca să poți aprecia fericirea, e nevoie (uneori) să ajungi pe marginea prăpastiei. Doar așa apreciezi și valorezi viața. E nevoie de sfârșit, de un final. Ca să o poți lua de la capăt. Și e nevoie de noi perspective și o nouă imagine despre sine și propria viață, căci numai așa poți vedea clar cine este lângă tine. Apreciem oamenii buni doar când vedem că sunt singurii care nu ne-au întors spatele. Ironia sorții.

El a ales scrisori către îngeri – poate fi povestea oricui

Desigur vorbim doar despre niște personaje, dar poate fi oricine, oricând, în locul lor. Multe personaje, fiecare cu povestea sa, cu problemele sau demonii interiori, fiecare cu durerile și viața sa, cu trecutul întunecat și lupta de a ieși întotdeauna la lumină. Nu e rău, dar sacrificiile, deciziile, nevoile și familiile, traiul sărăcăcios.. au dus-o pe Andreea pe o cale nepotrivită. Și a avut de luptat pentru a se redresa. Nu e deloc ușor, dar a reușit! Nu fără compromisuri, nu fără sacrificii. Avea nevoie de iubire, de susținere. Și să plece din locul în care nu i-a adus decât o etichetă.

Deși știe ce va spune lumea, deși știe că nu va avea decât o șansă, ea se bucură de ceea ce unii ar spune miracol. Reușește să plece din lumea în care banii nu curg din cer, nu fără muncă sau fără a-și călca sufletul în picioare și a lăsa pe alții să o folosească.

Andreea primește o nouă șansă. De care profită la maximum. Iar în calea ei se zărește din nou soarele. Alături de un om care i-a oferit tot ce i-a lipsit până atunci. Lucrurile se așează pentru ele – ea și copilul ei, dar nu scapă ușor de eticheta din Japonia – locul care a forțat-o să o ia de la capăt, cu fruntea sus.

Boala – poți să cazi sau să te trezești și să lupți pentru viață

Nu ești Andreea. E o realizare mare. Dar ai putea fi! Nu spune niciodată că nu ți se poate întâmpla ție, căci nu ai de unde ști ce compromisuri va trebui să faci. Sau alegeri – care să te ducă mai departe. Ai ce învăța de la Andreea. Până și cum să nu pici în abisul material al vieții. Sau cum să te ridici, să te cațeri pe stâncile dureroase ale prăpastiei și să te eliberezi. Sau poate doar modul în care trebuie să-ți îngrijești fratele – și el cu probleme mult prea grave, cum să-i oferi și lui o nouă șansă.

De cele mai multe ori, ajungem să apreciem viață doar în momentul în care suntem cu un pas în afara ei. Atunci când prin fața ochilor ni se plimbă fiecare zi din trecut. Sau când diferența dintre viață și lipsa ei depinde de un miracol. Dar și de bani. De foarte mulți bani. Se întâmplă să avem banii sau să nu mai avem o nouă șansă. Moarte nu te întreabă dacă ești pregătit să pleci din viață. Nici dacă poți să faci față unei pierderi de neînlocuit. Ești obligat să accepți. Și să te conformezi. Să trăiești cu lipsa, golul și durerea.

Învață să trăiești înainte să mori

Aceasta poate fi povestea multora. Este și cazul lui Alex. El trăia superficial, parcă la voia întâmplării, fără urmă de recunoștință. Până i s-a mai dat o șansă să se schimbe. Dacă i se spunea de schimbare, el nu ar fi acceptat-o, ar fi spus că nu are nevoie de ea. Dar omul nu știe de ce are nevoie cu adevărat. Până când? Până viața lui atârnă de un fir plăpând de ață. Până nu e cu un picior în groapă. Și Andrei ajunge cu ambele picioare în groapă.

E ciudat dar viața pe care o ai, pe care ai primit-o, te învață să trăiești înainte să mori. Te învață ce înseamnă ea cu adevărat, cum să o privești, cum să te bucuri, cum să o valorifici. Cum să scoți din ea tot ce poți, la capacitate maximă. Toate astea se întâmplă înainte să pierzi trenul. Prin experiențe de tot felul, evident. Unele fericite, altele dureroase.

Miracolele – au prenume și prin ele ”lucrează” Divinitatea

Gustă din boală, simte amarul bolii și al neputinței de a schimba ceva. Ar schimba ceva, dar nu mai are ce. Nu mai poate, nu are resurse energetice și materiale.  Nimic nu e întâmplător, căci Andrei are parte de fix ceea ce are nevoie: un miracol. Boala aduce credința, iar ea face miracolele să se întâmple.

El a ales scrisori către îngeri este despre puterea interioară, despre iubirea față de semeni, despre iubirea față de cei pe care vrem să-i salvăm. Este despre încredere, credință și speranță. Este despre nevoia de a crede, de a comunica din inimă, de a dărui, dar și a primi.

Minunea din viața lui Alex se numește Roxana. Ea reușește ceea ce pentru el e (aproape) imposibil. Ea în îndepărtează de prăpastie sau de gura mare și nemiloasă a fioroasei boli. Alex trebuie să trăiască – pentru el, pentru ea, pentru familie.

El crede că va părăsi această viață, că nu o merită pe Roxana. Că nu merită aceasta suferința și o viață tristă. Știe că nu merită să se lege de el pentru totdeauna, căci el va pierde bătălia. Ce nu știe Alex este altceva: că unii chiar pierd bătăliile – înainte de vreme. Nu știe că moartea nu ține cont doar de boală. Nimic nu e întâmplător – nici viața, nici plecarea din ea. Nu știe, dar află ce e regretul, vinovăția și cum se simte singurătatea.

El a ales scrisori către îngeri – viața oferă șanse de care trebuie să profiți

Alex și Andreea au un trecut împreună. Și fie că vor, fie că nu, viitorul tot în doi le va fi. Mereu îi va uni ceva. Iubirea sau miracolul îi va ține mereu uniți. Trebuie doar să lase deoparte trecutul, regretele, vinovăția. Și să aleagă prezentul și viitorul care li s-a dăruit de ceva vreme.

Vor trebui să decidă, să facă alegeri și să trăiască. Asta voiau și persoanele din viața lor. Asta își doreau și cei care nu mai sunt

Cele două volume El a ales și Scrisori către îngeri pot fi achiziționate de pe pagina de autor a Florinei Sanda Cojocaru.

Da! Vorbim de o poveste extrem de tristă, vorbim de moarte, durere și pierderi. Dar nu e așa și viața? Nu e așa și realitatea?! Dacă așa e realitatea, cărțile vrem să fie vesele, așa-i? Da, le-am vrea cât mai vesele. Numai că o carte tristă, reală face și ea minuni! Te poate trezi din amorțeală, te poate face conștient și recunoscător! Te poate învăța să apreciezi și să valorezi mai mult oamenii, sănătatea și ceea ce ai. Chiar și să te apreciezi pe tine!

Nu uita! Boala nu e doar fizică. Este și sufletească. Și de cele mai multe ori e fără leac. Sau e cu un leac pe care îl pierzi atunci când trăiești dezamăgiri. Învățăm lecțiile, dar nu știm modalitatea prin care viața ne va da marile examene – pe care trebuie să le treci cu brio ca să poți merge mai departe.

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: