You cannot copy content of this page

Poți să fluieri Johanna de Ulf Stark – Recenzie

Poți să fluieri Johanna a apărut la Editura Cartea Copiilor și se bucură de ilustrații superbe realizate de Anna Höglund. Printre paginile acestei cărți se adăpostesc multe emoții – emoții de tot felul. Emoțiile nasc amintiri, iar dorul de bunici devine copleșitor.

Titlul face referire la amintire. Nu e altceva decât un cântecel simpatic și modalitatea simplă prin care, spune bunicul Nils, poți învăța tainele fluieratului. Cine este bunicul Nils și care este numele nepotului său? Nils este plin de viață, ce numește ”Casă” un cămin bătrâni.

O carte pentru copii, dar una plină de culoare, imagini vii și lecții care educă pe oricine. Este potrivită și pentru adulți? Da! Lor li se va reaminti cât de important este să dai responsabilități copiilor, cât de bine este ca picii să iubească și să respecte bătrânii, să-i viziteze, să-i ajute sau să le dăruiască mici bucurii. Câți copii vizitează căminele de bătrâni? Câți știu că acolo, stau cei care nu (mai) au pe nimeni drag aproape?

Poți să fluieri, Johanna – daruri de care uităm

E minunat să ai un bunic. Asta spune Berra prietenului Ulf. E minunat să mănânci tort de la el și să primești bani aproape de fiecare dată când mergi să-l vizitezi. Bunicul e un dar neprețuit, pe care este esențial să ne învățăm copiii să-l prețuiască infinit, indiferent de situație.

Ulf are deja un bunic, iar el vrea să-l ajute pe Berra să-și găsească și el un bunic. Cei doi merg la cămin și se ”lipesc” de bătrânelul Nils. Acesta se bucură de vizită, dar cel mai tare îl bucură vestea că are un nepot.

Am citit povestea și am început să tremur de emoție. Mi-am reamintit cât de important este pentru un bătrân singur să fie vizitat de copii și nepoți.  La un moment dat, bătrânii trăiesc doar pentru cei care îi mai deschid ușa casei, măcar din când în când.

O lecție pe care nu o mai poți uita: Dacă nu ai un bunic ești sărac. Bogăția adevărată este și ceea ce faci pentru alții. Te întrebi ce a făcut Berra pentru bunicul său Nils?

Poți să fluieri, Johanna – bucurii adevărate din gesturi simple

Berra îi dăruiește lui Nils o floare. Nu e mult, dar gestul înseamnă enorm pentru bătrânul uitat de soartă. Copilul știe că merge la bunicul său. Și nu vrea ca prima întâlnire să fie uitată. E doar o floare, se va ofili. Dar în acest dar de suflet, copilul a pus toată iubirea lui pentru bunicul pe care nu l-a avut niciodată.

Următoarea lecție este aceasta: când vrei să dăruiești cuiva ceva, renunță să te gândești la obiecte valoroase. Oferă emoții, pune în daruri mici și simbolice tot ce ai tu mai de preț: iubirea infinită.

Berra reușește să-l surprindă pe bunicul Nils. Stabilește o zi – o zi specială în care el să-și serbeze ziua de naștere. Îi pregătește surprize neașteptate. Îl scoate din cămin și-l provoacă să retrăiască un episod din propria copilărie.

Bătrânul nu-și refuză nepotul, dar nu își refuză nici lui bucuria de a face lucruri nebunești. Uită că e în etate, că nu poate, că e greu. O lecție importantă: când îți dorești ceva, fă totul ca să reușești. Și nu lăsa pe nimeni și nimic să spună că nu poți.

Bucuria e și mai mare atunci când o împarți

Nils anunță pe toți din cămin că are un nepot. Capătă atenția tuturor din jur cu anunțul că Berra este cel mai frumos cadou pe care viața i l-a dăruit. În momentul în care Berra este mângâiat de cineva, Nils reacționează și nu stă la discuții. Nu e dispus să-l împartă pe nepotul lui cu nimeni. A împărțit bucuria de a avea o rudă, pe cineva care îl vizitează, dar atât.

Bătrânul spune că e nepotul lui și ceilalți trebuie să-l lase în pace. Adevărul e că fiecare bătrân singur, ce stă la cămin, merită un nepot. Oricine e singur pe lume. merită să trăiască emoția că se gândește cineva la el. Lecția asta e interesantă: vizitează un bătrân cât de des poți. Îți va mulțumi! Va fi bucurie în sufletul lui măcar pentru o vreme.

Bucuria e ca un vis: nu știi dacă va mai exista când deschizi ochii

Bucuria există și trebuie să fim mulțumiți atâta vreme cât ea există. Faptul că ne trezim, că putem merge, vedea și simți.. este și asta o bucurie infinită. Să știi că, în fiecare zi, contezi pentru cineva, este un dar fabulos. Nils a trăut fiecare zi cu bucurie, căci Berra exista în viața lui.

S-a bucurat atât cât a mai putut, cât i s-au dăruit întâlnirile cu nepotul său – un copil bun, sensibil și cu suflet plin de iubire. Bucuria există atâta vreme cât poți să o vezi, să o simți. Atâta vreme cât o poți împărți cu altcineva.

Poți să fluieri, Johanna – ceea ce înveți rămâne al tău pentru totdeauna

Berra s-a străduit multă vreme să învețe să fluiere cântecelul ”Poți să fluieri Johanna”. Și-a dorit atât de mult să-i arate bunicului că a învățat, că a reușit să fluiere perfect – așa cum el l-a învățat. Dar oare a reușit? A putut Berra să-și țină promisiunea făcută bunicului Nils?

O ultimă lecție de viață, dar nu cea din urmă este la fel de importantă ca toate celelalte: fă totul la timp, căci timpul nu așteaptă prea mult. Nu amâna prea mult ca să nu trăiești cu  regret și remușcare.

Poți să fluieri Johanna de Ulf Stark este genul de poveste care poate fi citită și recitită la nesfârșit. După fiecare lectură, rămâi cu o stare de bine, dar și cu melancolie și o dorință: să dai timpul înapoi, să schimbi trecutul. Să spui tot ce nu ai spus, crezând că mai ai o groază de vreme pentru asta.

O să lectură plăcută!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: