Sinucidere fericită și la mulți ani, Sophie de Villenoisy

Sinucidere fericită și la mulți ani aduce zâmbetul pe buze imediat. E scrisă simplu și cu foarte mult umor. Dincolo de umor și simplitatea scrierii, romanul pune accentul pe două dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă umanitatea. Încrederea în sine și singurătatea. De singurătate ar cam fugi cu toții. Pe bună dreptate, căci nimeni nu s-a născut să fie singur.  Iar despre încrederea în sine, avem fiecare momente și momente.

Nu e o capodoperă, nu e un must read. Nici nu garantez că o să placă. Dar garantez că vei râde copios, ci protagonista va ieși din zona de confort și nu-i va fi deloc ușor. Tocmai stângăcia ei te va amuza. Garantez că vei citi cartea asta în două ore – scrisul generos, pagini groase, stil banal. O vei da gata repede – înainte să te enerveze ea prea tare. E genul de carte care-ți dă, fie o stare bună, fie un car de nervi. Eu am ales prima variantă. E adevărat că am dat ceva bani pentru cartea asta – și nu-și merită banii, dar nu regret.

Dacă e să-ți spun ce regret.. pot să-ți spun doar că regret că povestea asta putea fi ceea ce nu este. Subiectul este ofertant, dar am simțit că e tratat cu superficialitate. Nu i s-a acordat atenție, nu simt implicarea autoarei. Nu surprinde prea tare.  Nu aduce nimic nou. Păcat de subiect, păcat de titlul pe care îl are. Eu pentru acesta am cumpărat cartea.

Sinucidere fericită și la mulți ani – planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg

E o carte previzibilă. Chiar nu aveam niciun motiv să cred că Sylvie își va urma planul inițial. La 45 de ani nu are niciun plan de viitor, are viața simplă, dar ea este educată și foarte drăguță. Adică ești educată și chiar nu faci nimic cu acest plus al tău. Ești drăguță, dar nu ai de gând să te folosești de acest atu?  În toată viața ei nu prea a avut parte de emoții. Trist, dar viața ei e mai mult decât banală. Nu pot să cred că nu face niciun fel de schimbare în viața ei, dar ar vrea altceva.

Voiam să văd că a încercat măcar ceva: să se fi pus puțin în valoare, să fi văzut partea plină a paharului atunci când se referea la statul ei.  Sylvie cam uită să trăiască. Da, avem datoria de a trăi înainte de a muri. Ea uită să-și trăiască viața, dar vrea să moară. Se pregătește pentru acest ultim eveniment din viața ei.

Își plănuiește totul, alege și data evenimentului. Are totul pus la punct. Nu-i rămâne nimic de făcut decât să aștepte. Protagonista poveștii are o singură problemă reală: nu știe cum să trăiască. Nu a uitat cum, ea nu a știut niciodată cum să se bucure de viață. Poate da vina pe stilul de viață al tatălui, pe educația primită. Poate aduce în prim plan boala și suferința tatălui. Dar ea nu plănuiește să-și încheie socotelile cu viața când tatăl ei suferea cumplit din cauza bolii, ci după ce acesta nu mai suferă în niciun fel.

Viața începe atunci când o trăiești cu adevărat, indiferent de vârstă

Chiar și la 45 sau 50 de ani. Ni contează anii pe care ii ai, ci cât trăiești în acești ani. Nu contează anii din viața ta, ci viața din anii pe care ar trebui să-i porți cu mândrie. Viața (re)începe atunci când vrei tu, numai să nu fie mult prea târziu. De ce să cauți probleme acolo unde nu sunt? Sylvie Chabert caută cu lumânarea problemele. Tot ce simțea, toate aceste lipsuri care o fac să se gândească la sinucidere, au rezolvare. Trebuie scoase la lumină, nu pitite sub preș. Trebuie rezolvate, nu ascunde în ideea că poate dispar.

Psihologul îi sugerează să aștepte, să trăiască fiecare zi, o provoacă astfel încât să simtă emoția, adrenalina. Sylvie se va simți incomod, va părăsi foarte tare zona ei de confort, dar merită fiecare secundă. Învață să se bucure de tot ce și-a refuzat în toată viața ei. Psihologul vrea ca Sylvie să trăiască, dar nu o poate convinge decât așa: arătându-i cum se trăiește. Îl dă doar un imbold.

O să-i placă? O să accepte provocările primite? Va descoperi despre sine că merită, că e fericită. Adevărul e că nu a știu ce o face fericită. Nu a știut că viața poate fi și palpitantă.  Oricum alegerea finală îi aparține în totalitate.

Franck este luminița de la capătul tunelului. Datorită lui Sylvie descoperă viața precum un copil curios. Merge la dans, la cosmetică, cheltuie bani pe haine, se întâlnește cu un necunoscut. La 45 de ani trăiește și copilăria, dar și adolescența. Află abia acum ce înseamnă să trăiești la timp. Oare a renunțat la ideea ei nebunească?

Sinucidere fericită și la mulți ani – față în față cu moartea

Știi acel moment în care viața îți dă fix ceea ce vrei? Da, ești pus față în față cu tot ce plănuiești, cu ceea cete sperie. Fie ca să te vindeci de teamă, fie care să vezi dacă ești pregătit pentru ce urmează.

De un episod de acest gen are parte Sylvie. E pusă față în față cu moartea. Crezi că e liniștită și că e gata să o îmbrățișeze? Nu! Sylvie își dorește să trăiască. Dar pentru asta este nevoie ca vechea Sylvie trebuie să dispară pentru totdeauna. Trebuie să moară. De ce? Pentru ca adevărata și noua Sylvie să poată trăi viața așa cum simte.

Poți fi fericit la orice vârstă. Poți redescoperi bucuria vieții în tinerețe, dar și în momentul în care schimbi prefixul. Fericirea nu are garanție, dar nici termen de garanție. Starea de bine vine din acțiunile tale.  Sylvie și-a primit lecția de la viață. A învățat-o și a înțeles cât de importantă și frumoasă este viața.

Sinucidere fericită și la mulți ani – fă loc pentru nou în viața ta

Scopul cărții Sinucidere fericită și la mulți ani, Sophie de Villenoisy este acela de a descreți fruntea. Dar cel mai important este că reușește să tragă un semnal de alarmă: trăiește acum, nu mai târziu! Va veni ziua în care vei dori să trăiești, dar nu o să mai ai timp pentru asta.

Eu tot voiam mai mult. Da, voiam și mai multă poveste din care să deprinzi lecțiile esențiale despre fericirea adevărată. Poate că asta a lipsit cărții. Sau poate altceva, nu știu. Mereu am așteptat mai mult, am sperat la mai mult.

Cartea a apărut la Editura Lider și e perfectă pentru perioada sărbătorilor de iarnă.

Lectură plăcută!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

31 decembrie 2019 at 3:00 PM

Profunda recenzie! Mi-a placut.
Iar cartea nu pare chiar atat de slabuta pe cat lasi sa se inteleaga initial.
Daca o carte te invata ca o poti lua de la zero oricand, atunci sigur nu e slaba!
Stii ce ma mira? Desi faci recenzii bune, ai foarte putini comentatori.
Oare de ce, Laura?



    31 decembrie 2019 at 3:09 PM

    Bună! Mulțumesc din suflet pentru comentariu! Cartea e scrisă simplu, nu e rea, doar că e cam scurtă :). Nu știu ce să-ți răspund la întrebare, dar un motiv ar fi că nu mă promovez atât de tare, nu cred că postarea prin milioane de grupuri poate fi numită promovare eficientă. Tu de ce crezi că sunt puțini comentatori?

    P.S. Am și cartea ta, volumul I – poate reușesc în 2020 să citesc 🙂



31 decembrie 2020 at 6:50 PM

Foarte interesant articolul, felicitari



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.