Oamenii fericiți citesc și beau cafea, Agnes Martin Lugand

Oamenii fericiți citesc și beau cafea te duce cu gândul la o lume ideală, o lume plină de bucurie și relaxare. Te poartă cu gândul la ideea că orice problemă a vieții își are rezolvarea în savoarea cafelei și pasiunea pentru cărți și lectură. Nimic din titlul cărții nu-ți vorbește de drame, lacrimi și prăbușirea ființei. Dacă oamenii ar fi fericiți imediat ce beau cafea și citesc o carte, știi că am vedea zi de zi doar oameni cu cărți în brațe. Peste tot.

Dar cum ar fi prea frumos ca să fie adevărat, zic să ne întoarcem la povestea din carte și să nu mai visez atât de frumos la ceva ce nu există. Dar ar putea exista, desigur.

Agnes Martin – Lugand a venit în România în 2017 pentru a lansa cartea Îmi pare rău, sunt așteptată, iar cei care au văzut-o atunci la București, pot confirma spusele sale: scrie cu emoție, așa cum trăiește. Scrie cu entuziasm, folosindu-se de energia sa pozitivă. Scrie cărți cu bucuria și plăcerea de a dărui din ceea ce este. Cărțile scrise și publicate au devenit imediat bestseller-uri. Scrie povești în care oricine se poate recunoaște.

Întrebată dacă personajele din cărțile scrise sunt în totalitate ea, autoarea a spus că fiecărui personaj îi dăruiește ceva, ceva ce o reprezintă. Dar niciunul dintre personaje nu este în totalitate ea. Despre temele pe care le abordează în cărțile sale, a spus doar că își dorește ca poveștile și personajele sale să evolueze.

Oamenii fericiți citesc și beau cafea – dramă și singurătate

Nu există persoană care să nu fi pierdut, să nu fi suferit, să nu fi căzut la pământ de durere. Nu va exista o lume ideală fără suferință, căci nu am ști să prețuim fericirea, pacea, liniștea, armonia și împlinirea. Lumea ideală e mereu într-un echilibru, căci ne-am sătura și de fericire. Ce este prea mult strică.

La acest roman nu a mai existat echilibru din clipa în care s-a trăit intens drama, s-a pus accent pe suferință și finalul a rămas în plop. Nu a mai fost loc pentru final, s-a tăiat brusc acțiunea. Prea brusc pentru mine. Da, știu că există Viața e ușoară,nu-ți fă griji. Chiar și așa rămân la ideea că acest roman merita un alt final apoteotic.

Mulți se regăsesc în povestea de viață a protagonistei Diane. Mulți înțeleg suferința ei, dorința ei de a rămâne în casă, refuzul ei de a accepta realitatea. Toți trecem prin așa episoade în viață. Diane suferă o pierdere ireversibilă și nu-i ușoară deloc acceptarea și vindecarea. Are nevoie de timp pentru fiecare etapă, pentru a accepta și îmbrățișa noua sa viață, acest nou început.

Drama e că a rămas singură. Dar refuză vehement ajutorul celor din jur. Singurul pe care-l primește în casă și-n durerea ei este Felix – colaboratorul de la cafenea.

Suntem cum ne vedem noi, dar și cum ne văd  alții

Diane nu este o persoană puternică, dar poate deveni una în acest nou început al vieții sale. Nu-și vede viața fără cei pe care i-a avut mereu alături. Se simte incompletă, singură și în bătaia vântului. Nici nu e de mirare. De ce? E simplu. O fi vorba despre un adult, dar când auzi din partea familiei o astfel de părere despre propria fiică, nici nu mai trebuie să te întrebi de ce această femeie nu se poate echilibra nici măcar puțin.

M-am enervat rău în fața dialogului telefonic dintre Diane și mama ei. Cum naiba să-i spui fiicei tale să se mute la tine, căci oricum ea nu va reuși, ea nu poate nimic singură? Adică își pierde echilibrul emoțional (suportul prin prezența celor doi membri ai familiei sale), e vai de capul ei, dar mama îi mai dă două cărămizi verbale în cap. De ce oare? Ca să fie sigură că fiica ei nu se va mai ridica de jos, că nu se va vindeca vreodată?

Cu părerea aceasta foarte ”bună” din partea celei care ar fi trebuit să o sprijine mai mult ca oricine, Diane pleacă din casa vechii sale vieți. Se desparte de trecut, de hainele soțului și de jucăria fiicei sale. Nu cere acordul nimănui, ea doar anunță planul său. O dovadă de curaj și putere feminină.

Mulți vor spune multe, te vor durea, da. Dar tu să mergi înainte. Meriți să descoperi cine ești cu adevărat.

Oamenii fericiți citesc și beau cafea – bucuria e greu de găsit, dar trebuie să insiști

Irlanda reprezintă un nou început pentru Diane. Dar începuturile nu sunt toate floare la ureche.  Sunt bune, entuziasmează peste măsură, oferă zâmbete și încredere. Dar nu și atunci când Diane îl întâlnește pe Edward – misteriosul ciudat, dar extrem de atractiv.

O fi el insuportabil – nu fără motiv, dar pe Diane o readuce la viață, o face să simtă, să-și dorească să se bucure de viață. Numai că se trezește respinsă de bărbat. O tratează cu răceală, arată clar că nu o suportă, iar Diane se supără, dar nu renunță. Vrea să se apropie de Edward, să-l cunoască. Vrea să-și ofere o nouă șansă și din punct de vedere sentimental. Oare viața îi va oferi și ea această oportunitate?

Când totul părea că intră pe un făgaș normal, când Diane credea că a reușit să-l îmblânzească pe Edward – după in maraton de-a șoarecele și pisica, fericirea lor este umbrită. Dacă Diane are un trecut care nu mai are cum să se întoarcă, Edward nu are parte de aceeași soartă. Și apar norii de furtună pe cerul vieții. Din nou.

Ce le-a pregătit destinul? Separați sau împreună? Fericiți sau îngenunchiați de durere? Călătoria femeii s-a terminat brusc. Nu e nevoie de prea mult ca să capeți puteri nebănuite. Pe Diane o așteaptă o nouă viață. Și vedem cum continuă povestea ei în Viața e ușoară, nu-ți fă griji.

Oamenii fericiți citesc și beau cafea chiar și într-o mare de suferință și câțiva stropi de bucurie.

Lectură plăcută cu Editura Trei!

 

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: