Nouăsprezece minute, Jodi Picoult – Recenzie

Nouăsprezece minute a intrat Jodi Picoult în viața mea și a fost de ajuns pentru a mă cuceri cu povestea aceasta. Povestea tristă, dar extrem de bine scrisă, dureroasă, dar necesară și vocală precum un semnal de alarmă în miez de noapte. Pericolul există și pândește de oriunde. O astfel de poveste își pune amprenta pe sufletul meu. Autoarea m-a emoționat până la lacrimi și a scormonit adânc în ”sertărelul cu amintiri dureroase”

În nouăsprezece minute ți se poate schimba viața radical, poți deveni istorie sau o amintire neclară. În doar nouăsprezece minute durerea poate face parte din viața ta – ca și refuzul, teama, singurătatea și nevoia de a păstra tăcerea unui eveniment necruțător – moartea fără drept de apel.

Nu ai nevoie de zile, săptămâni, luni sau ani pentru a trăi schimbarea, ci doar de o fracțiune de secundă care să facă diferența dintre viața și moarte, dintre salvare și pieire. E nevoie de foarte multă durere, acumulată, care să te transforme într-un necunoscut însetat de dreptate. Dar cu ce preț? Cu prețul durerii infinite. Ești dispus să-l plătești? Uneori, chiar nu mai ai de ales! Când zarurile au fost aruncate, iar arma din mâna ta ucide pe oricine, trebuie să joci până la capăt.

Nouăsprezece minute – emoție la fiecare pagină

Cele nouăsprezece minute fac diferența între liniște și tumult, între libertate și privarea de ea, între viață și lipsa ei, între câștig și pierdere, între frică și eliberare. Chiar și între faptă și răsplată.  19 minute sunt puntea dintre trecut și prezent, puntea care aruncă povestea într-un viitor plin de neliniște, întrebări și regrete și neputință.

Peter e tipul de băiat care oricât ar vrea să treacă neobservat sau, dimpotrivă, să fie pe placul cuiva, nu reușește decât să fie marioneta celor din jur, distracția sau jucăria colegilor. Sigur, asta poartă astăzi numele de bullying și pentru asta, cei vinovați, în teorie, ar trebui trași la răspundere. În practică, amenințările sunt cele care fac legea.

Și eu am fost un Peter în anii de liceu. Și pe atunci nu se știa nimic și nici lege nu exista, dar m-am simțit și eu victima celor ”tari” în gură.. Peter din povestea lui Jodi Picoult trece prin situații dureroase, rușinoase și greu de imaginat – pe care le-a suportat până s-a umplut paharul. Și s-a declanșat iadul. Pentru Peter, pentru părinți și nu numai.

Nouăsprezece minute, Jodi Picoult

Nouăsprezece minute – lupta nevăzută și rezultatul care schimbă lumea

Când Peter a înțeles că nu are pe nimeni alături, că e singur într-o grădină cu lei fioroși, a renunțat la luptă și s-a lăsat în mâna celor care-l batjocoreau fără milă. Cine l-ar fi crezut? Era cuvântul lui împotriva cuvântului lor. Nici Josie nu poate fi prietena cu el – pentru a nu deveni noua țintă a găștii, motiv pentru care se cufundă în ceea ce îl transforma într-un criminal cu sânge rece: zece persoane ucise și nouăsprezece răniți.

Te-ai simțit vreodată în plus? Ai simțit că acolo unde ești nu este locul tău sau că teama și neputința sunt greu de controlat? Eu da, în trecut. Și simt și acum că-s într-o bulă din care mi-e imposibil să ies. Luptele nevăzute pe care le duce Peter sunt mult mai grele decât par, sunt greu de câștigat și îi este imposibil să rămână neschimbat.  Emoțiile macină și distrug pe oricine, până și pe cei puternici. Un copil este o victimă sigură, să știi. Peter e distrus deja, crimele nu-l mai pot afecta, ci doar îl eliberează. Pentru că, de fapt, ”Ei au început”.

Din acea zi fatidică, nimic nu mai e la fel, totul devine o amintire dureroasă, toți sunt împotriva ucigașului, iar adevărul pare fi mai mult decât evident – doar moartea e sigură și ireversibilă. Peter nu a făcut bine, a ucis, dar acum, măcar acum îl vede toată lumea – chiar dacă un monstru, e pe buzele tuturor și nu va mai putea fi uitat atât de ușor.

Nouăsprezece minute – adevărul din spatele adevărului

Dintr-o dată, nu mai este invizibil și nici băiatul de care toți râdeau. Acum Peter e cineva de care mulți se tem. Rolurile se schimbă, el s-a eliberat de teamă. Când toți voiau să afle adevărul din ziua crimelor, tăcerea era singurul lui răspuns.

Crimele nu rezolvă problemele interioare ale lui Peter, le amplifică, le evidențiază și, într-o zi, vor ieși la lumină. Cine îl va asculta și cine îl va înțelege durerea cumplită? Cazul lui extrem de interesant va fi acceptat de un avocat pregătit să lupte pentru el – chiar dacă asta înseamnă renume și că întreaga lume va fi împotriva lui. Achitarea nu poate fi acceptată, dar asta nu înseamnă că se renunță la încercarea de a o obține.

Va reuși să afle adevărul de la Peter? Și adevărul eliberează și va spune multe și despre familia lui. La școală a îndurat atât de multe, dar nici acasă nu i-a fost ușor, căci mereu a fost în umbra fratelui, întotdeauna a fost comparat cu acesta. Dar el nu mai e, dar Peter parcă tot inexistent era pentru ai lui.

Odată cu acuzațiile, cei doi părinți suferă fiecare în felul său. Care oare va reuși să se reapropie, în aceste condiții, de unicul fiu? Mama nu va renunța la strădania de a-și sprijini băiatul. Tatăl va avea nevoie de timp.

Cine e de condamnat atunci când se va afla adevărul? Pentru ceea ce s-a întâmplat, toți cei vinovați vor fi nevoiți să plătească un preț mult prea mare. Fie că vor, fie că nu, timpul plății a venit.

Nouăsprezece minute – povestea suferinței

Diferențierea de acasă va fi simțită și în colectivitate. De ce? Simplu de tot, în teorie. To ce va face familia diferențiat – atitudine, manifestarea iubirii, comparațiile, va avea impact definitoriu asupra încrederii în sine. De acasă i se vor dezvolta fobiile și ideea că e singur împotriva tuturor.

Nouăsprezece minute, Jodi Picoult e doar un semnal, o temă de gândire, dar nu oglindește un caz izolat, din păcate. Spune-mi cum îl tratezi tu acasă, ca să-ți spun cum va fi tratat în societate. Învață din greșelile altora, căci nu vei avea timp să le faci tu pe toate. Și nici nu va fi timp să le repeți.

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You cannot copy content of this page
%d blogeri au apreciat: