Din altă viață. Jurnal de copil, Marius A. Neguț – Recenzie

Din altă viață. Jurnal de copil, amintește de perioada în care grijile erau pentru oameni mari. Copiii aveau o singură ”problemă” serioasă – joaca. Aveam, pe-atunci, nevoie de amintiri, de zâmbete și bucurii cu lacrimi pe obraz. Parcă știam că, va veni ziua când nu vom mai avea timp pentru fericire, pentru suflet, pentru noi. Am trăit atunci, oare, și pentru acum?

Copilăria pare dintr-o altă viață, totul parcă e mult prea departe pentru a mai putea fi adus înapoi. Din altă viață totul părea altfel, era frumos, simplu, nimic fără rezolvare. Nimic prea grav, nimic mai mult decât o tristețe uitată imediat. Din altă viață ne cheamă parcă sufletul.

Din altă viață am asemuit-o cu Amintirile din copilărie. Ale lui Nică sunt, pentru mine, o punte de legătură cu anii de școală, cu trecutul. Dar și cu bucuria și cu orașul pe care-l numesc acasă acum. Amintirile lui Marius Albert Neguț reprezintă bucuria pe care, am descoperit, că o mai pot simți chiar și acum, la peste 30 de ani de viață.

După Îngeri rătăciți și Inocența păcatului, autorul m-a surprins plăcut, cu o carte care ne-a deschis și mai mult, poarta spre sufletul său. Cum am fi putut să-l cunoaștem și mai bine pe Marius Albert Neguț, dacă nu prin scrisul acestei cărți?

El a adus, Din altă viață, acea etapă din viața noastră pe care, mici fiind, ne rugăm să treacă mai repede

Nu uita să fii copil, indiferent de vârstă

Prin  acest Jurnal de copil și-a mai dorit ceva: să ne reamintească de copilul pe care fiecare îl poartă în suflet. E o invitație la ”Să fim copii măcar o dată-n zi”. E cartea care te invită să simți, mai mult decât să citești din scoarță-n scoarță primul volum al seriei.

Scrisă într-un stil alert, Din altă viață, transmite emoția, bucuria și siguranța că nicio clipă nu trebuie irosită, ci dimpotrivă, trebuie trăită din plin. Ca și cum doar asta ar fi cu adevărat important. Și câtă dreptate are! Cât de repede am trecut prin toate etapele și peste tot ce ne-a fost dat de către viață, doar pentru că ne doream, ca și acum, ceva ce nu puteam încă avea.

Dacă-ar putea striga trecutul, ar spune că am trecut mult prea repede prin viața pentru a ajunge în viitor, am așteptat prea mult ”ce va fi”, deși spre el ne îndreptam fără doar și poate. Am uitat că regretul ne întuneca într-o zi prezentul, căci nu vom putea da timpul înapoi.

Din altă viața dacă ni s-ar fi spus că emoția ne va copleși, că dorința unui ”a fost odată” ne va elibera ochii de lacrimi, probabil că am fi oprit timpul și-am fi savurat copilăria până la ultima picătură.

Fiind copil, de voi îmi amintesc abia acum

Am stat și m-am tot gândit cum să vorbesc despre acest volum. M-am întrebat cum ar trebui să scriu recenzia acestui roman. Și adevărul e că nu am găsit niciun răspuns nici acum, după ore de căutări. Din altă viața e prea emoționant, prea personal pentru a putea fi descris într-un mod subiectiv.

Romanul acesta trezește propriile amintiri din cele mai îndepărtate sertare închise, cu timpul, de lacătele uitării. Îți amintește de situații în care ai fost prea copil, de momente în care ai fost prea grăbit ca să mai stai alături de cei care astăzi nu mai sunt. De acele suferințe copilărești pe care le simțeai de neiertat. Ce vremuri.

Din altă viață se vede totul mai clar

Atunci mai aveam timp, nu era nicio grabă, nu știam cum va fi viața peste ani. Anii 2000 erau departe, iar Generația cu cheia de gât doar o mare de copii ce știau să socializeze doar față în față, cei care ascultau muzică la casetofonul cu baterii și mergeau cu colinda în noaptea de Ajun.

Din altă viață plângea copilul Laura, fără să știe că Laura cea mare plânge de dor. De dorul oamenilor, de dorul neputinței de a schimba ceea ce a făcu rău. De dorul vremurilor apuse, irosite cu bucurii efemere și suferințe ce nu au meritat timpul meu.

Din altă viață salută cei plecați, dar și viitorul

Mă doare încă tot ce-am irosit. Și ce nu am apreciat atunci când încă era în viața mea. Citeam și mă uitam la cer. Am zâmbit trist, am respirat greoi și viața merge mai departe.

Din altă viață ne salută toți. Și cei plecați – oameni și copilăria, dar și viitorul. Din altă viață primim încurajări, putere, speranță. Dar nici știe ce va fi și cum va fi dacă, până și prezentul este nesigur – precum un copil ce-abia de acum începe să cunoască viața.

Din altă viața viitorul e singurul care poate fi schimbat încă de pe acum. Viitorul nu e decât prezentul pe care nu-l mai lași să treacă pe lângă tine, așteptând și doar atât.

Marius Albert Neguț înseninează prin acest volum, Din altă viață, prezentul, alungă teama și dă încredere în ce va fi. Cartea aceasta este un curcubeu după o ploaie rapidă, e oaza de liniște din care revii încrezător, puternic, zâmbitor și pregătit să mergi pe drumul tău.

Din altă viață. Jurnal de copil te roagă să nu mai uiți, să nu te mai uiți printre situații trecătoare. E ceea ce rămâne după ce toate trec, tu reușești să depășești piedici și să devii mai bun. Copilăria este primul pas spre viață, cu ea plecăm la drum. E bagajul pe care-l purtăm cu noi oriunde.

Din altă viață. Jurnal de copil a apărut la Libris Editorial (Editura Creator).

 

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

Marius Albert Neguț
23 decembrie 2020 at 9:19 AM

Mulțumesc mult! Mă bucur că ți-am putut stârni în suflet dor de copilărie!



Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: