Cărți citite – Mic raport literar la final de an

Cărți citite în minunatul an 2021. Sunt cărți despre care tot am auzit – de titluri și de autori, care au invadat internetul și m-au urmărit până (le-)am cedat. Nu regret absolut deloc faptul că le-am cumpărat, le-am citit și mi-am făcut o idee în ceea ce le privește. Nu mă declar 100% convinsă, căci unul dintre autori m-a atins la coarda sensibilă cu prima carte citită. Mai am nevoie de timp și de alte două – trei lecturi ca să pot lua o decizie în privința lor.

Pentru că am destule cărți citite, la care ar fi frumos din partea mea să scriu recenzie, azi am zis că un mic ”artificiu” – unul magic, mă ajută să scriu un singur articol.  Trișez cât să-mi pot îndeplini obiectivele zilnice. Dar și pentru ca teancul cu romane citite să se mai micșoreze. Altfel risc să le vină vreo idee genială de răzbunare și să pice pe mine la cea mai mică atingere.

Trei romane, trei autori, trei stiluri diferite. Trei cărți amânate foarte multe luni. Le-am tot pus deoparte, le-am mutat locul prin bibliotecă și-am așteptat acel moment: starea potrivită. Recunosc faptul că, de fapt, m-am temut că nu-mi vor fi pe plac. Așa pățesc cam de fiecare dată când îmi doresc foarte tare să citesc o anumită carte: ori nu aleg bine momentul, ori nu rezonez cu povestea și stilul de scriere. Se întâmplă oricui. Și anul acesta, citind mai puțin, așteptările mele au fost mari. N-am leac, se pare.

Cărți citite – o reîntâlnire nefericită

Voiam să-mi placă mai mult, pe cuvânt de cititor! Poate că era mai bine să mă opresc atunci când mi-am dat seama că nu e momentul ei. Anul în care ne-am întâlnit mi-a dat curaj și-am sperat că voi reuși să mă conectez și mai bine cu personajele, să simt povestea. Mulțumesc pentru amintiri e unul dintre cele mai frumoase mesaje ce exprimă afecțiunea, bucuria, încrederea și speranța. Titlul mi-a transmis foarte multă emoție, mi-a dat o stare atât de bună! L-a conținut nu cartea a avut probleme, ci starea mea nu a fost pe ”frecvența” potrivită. Sunt singura căreia nu poate spune că i-a plăcut foarte mult cartea aceasta? Te rog, convinge-mă cumva să-i mai dau o șansă!

Nu voi renunța la a citi cărți scrise de Cecelia Ahern, asta e clar! Mi-e ciudă pe mine că am ”ratat” frumusețea celei menționate mai sus. Sunt mâhnită că simt cartea aceasta supărată pe cititorul Laura. Și de supărare a format un crater între noi și s-a îndepărtat și mai tare de mine și nici nu mă mai lasă să-mi amintesc.Asta înseamnă să citești, dar să nu scrii imediat despre ceea ce ai citit. Poate te înveți minte, Laura!

Știu deja câte cărți nu s-or simți încă dezamăgite de faptul că nu le-am simțit suficient și nu am putut scrie mai bine și mai frumos despre ele. Au fost destule și în acest an. Și în anii trecuți nu mai zic.

Cărți citite – M-a pierdut pe drum

Despre autorul Irvin D. Yalom am auzit foarte multe. Am tot văzut cărțile lui recomandate prin comunitatea de cititori. Nu am citit nimic până în vară, când am ales Minciuni pe canapea – romanul căruia nu i-am citit nici măcar descrierea. Am citit câteva zeci de pagini cu siguranța în gând, cu ideea că am în mână un roman de non-ficțiune.

Dacă am citit Minciuni pe canapea se poate spune că sunt… în rândul lumii? M-a prins suficient de tare în mreje, dar nu de puține ori am avut fel și fel de reacții. Mi-am da ochii peste cap. Dar și momentele în care, aceeași ochi din dotare, s-au transformat în unii ca de broscoi – neștiind că e ficțiune m-am mirat foarte tare în fața unor terapeuți cu pretenții și experiență.

Nici nu știu dacă e bine să intru mai mult în detalii. Aleg să spun doar că.. Și terapeuții sunt oameni, pot face alegeri nepotrivite, avea reacții ca oricare dintre muritori.

Mi-a plăcut că l-am putut ”citi” pe Ernest Lash – nume predestinat oare? Spune oare numele de familie ceva despre caracterul acestui terapeut? Oare cât de adevărată e, pentru această poveste, zicala ”Cine sapă groapa altuia cade singur în ea”? Cât de des se întoarce roata, iar din vânător..devii..vânat? La ce anume te ajută orgoliul, mândria, criticarea celorlalți? Cât de mult poți suferi din cauza propriului caracter, dar și din vina minciunilor (doar pentru că te temi să înfrunți adevărul).

Cărți citite – Alegere fără haz

Sophie Kinsella e autoarea care promite mereu lecturi savuroase, pline de umor, dragoste și stare de bine. Noaptea nunții a fost  alegerea mea. și m-am  așteptat să râd și să devorez povestea asta. Realitatea a fost alta: deși aș zice că a fost de vină momentul în care am citit-o, acum aș spune și faptul că nu e cel mai bun roman al autoarei.

Ideea de la care s-a pornit a fost simpatică, am zâmbit (nu râs) la început, dar apoi am început să mă enervez: citeam povestea unor persoane pline de drame, cu multe nemulțumiri personale și la cei din jur. Am așteptat prea mult să realizeze toți că greșesc, că nimeni nu are atitudinea potrivită.

Am înțeles fiecare atitudine. Până la un punct. Am înțeles frica, dar nu am reușit să trec de răutate și încăpățânarea. Scopul căsătoriei este iubirea. Fiecare femeie are dorința și oportunitatea ei. Nu contest decizia ei, ci graba cu care s-a aruncat în propria poveste.

Ce-am înțeles din cartea asta? NU AI NICIUN DREPT să decizi pentru nimeni, nici măcar pentru sora ta. E adevărat că la concluzia asta a ajuns și biata divorțată nefericită, dar a durat ceva. După ce  ți-ai arătat toată frustrarea, răutatea și puterea bolnavă de a spune oricui ce, când și unde să facă. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu?

O nouă recomandare, te rog!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: