Călătoria Cilkăi, Heather Morris – Recenzie

Călătoria Cilkăi este una din puținele apariții literare care mi-a dovedit că este cu adevărat bună. A trecut testul timpului – mi-a rămas atât de vie în minte și în suflet, încât astăzi pot scrie despre ea cu aceeași încântare  cu care aș vorbi în scris despre o carte pe care am finalizat-o cu doar cinci minute în urmă.

Ce au în comun termenul ”călătorie” și lagărele de concentrare naziste? În ambele descoperi atât de multe despre umanitate și lipsa ei, despre putere și slăbiciune – care se ascund în spatele amenințărilor, presiunilor și ordinelor ce trebuie doar executate, despre libertate, bunătate și suflet, luptă pentru supraviețuire și salvare. Afli despre putere, curaj, speranță, dorința de a nu renunța. Și Cilka află toate astea odată cu tine. Ea e învingătoarea, ea trece prin toate și peste toate cu aceeași încredere de neclintit.

Mi-a plăcut tare mult Tatuatorul de la Auschwitz, iar Cilka mi s-a lipit de suflet pe nesimțite, s-a strecurat în sufletul meu. Povestea ei a fost semnalul că nu am niciun motiv să întrerup drumul spre înainte.

De la Cilka am învățat că în adevăratele lupte nu e nevoie de arme, ci de curaj. E nevoie să rămâi dreaptă, chiar și atunci când te vor îngenunchiată, cu și mai multă forță atunci când ești lovită, folosită și rănită. Că poți câștiga exact atunci când pari învinsă. Asta este ea: femeia puternică, femeia care nu se gândește doar la cum să fie în siguranță, care își riscă viața pentru toate sufletele din baraca 19.

Călătoria Cilkăi – Auschwitz e doar începutul

Dacă pentru Lale și Gita coșmarul s-a încheiat după trei ani, pentru Cilka calvarul continuă la Vorkuta, în Siberia. Toată suferința, neputința și lipsa veștilor despre cei dragi o pot dărâma pe tânăra de doar 18 ani, dar de fiecare dată, în loc să abandoneze lupta, să capituleze și să-și arate frica, alege să se ridice și să meargă mai departe. O ajută mult dorința de a rămâne în viață, prietenia și puțina omenie din acest acest iad pământean.

Alți 15 ani de supunere, de muncă silnică, de umilințe și durere nu o vor înjosi, nu o vor ucide, ci o vor face mult mai puternică, mult mai hotărâtă să dovedească: poate să țină piept, să înfrunte orice și pe oricine. Nu va fi ușor, dar imposibilul nu e pentru ea.

A pierdut totul, a dus greul pentru a putea (re)câștiga libertatea și dreptul la viață. A supraviețuit în condiții precare,  cu puțină mâncare, a depășit ierni grele, nopți în care-și impunea să nu simtă frigul.  În baracă era oarecum în siguranță – doar ea cu propriile gânduri. Puțina liniște a dispărut când femeile erau vizitate și îndeplineau un singur scop: trupul lor dăruia plăcere bărbaților cu pietre în loc de inimi.

A curs sânge din răni, râuri de lacrimi din ochi și-au pierit suflete – de foamete și epuizare. Cilka a pășit în nenumărate dăți pe căi pline de nesiguranță și pericole și de cele mai multe ori a reușit să ajungă acolo unde va fi puțin mai bine.

Călătoria Cilkăi – libertatea din captivitate

Lagărul Vorkuta e o mare de rău, în care Cilka recunoaște bunătatea, omenia, sufletul și viața. Primește o șansă în cadrul spitalului, iar asta nu o face să uite de cele cu care împarte totul, ci dimpotrivă. Omul bun, rămâne neschimbat – chiar și dacă ajunge în iad, îndură pedepse fizice, simte nedreptatea și răutatea. În noua sa postură, ajută pe alții cât poate de mult, îngrijește viitoarele mame și nou-născuții, oblojește răniți și descoperă libertatea din captivitatea în care e nevoită să trăiască.

De foarte multe ori își amintește de mama și sora ei și se simte extrem de vinovată pentru sfârșitul lor. Face bine în memoria lor, dacă nu și-a putut ajuta și salva familia, se străduiește mai mult pentru alți suferinzi. Mai ales că se află în locul potrivit pentru asta. Își mai spală din păcate? Da. Trece mai repede timpul, e mai ușor de suportat gândul că este acolo și nu poate pleca.

Munca nu poate ucide dorințe, nu poate distruge nimic din ceea ce e menit să rămână în picioare. Pe Cilka tocmai munca o salvează, o motivează să se arate întotdeauna pregătită să depășească obstacole. Nimic nu o oprește din drumul său spre reușită.

Călătoria Cilkăi  – poveste cu impact emoțional puternic

Încrederea nu este slăbiciune nici măcar într-un astfel de loc. Fiecare zi care trece, în care se ridică din patul improvizat, stă dovadă că e pe calea cea bună. În Siberia – unde inimile îngenunchează în fața ororilor umane, nevinovații plătesc, iar bunătatea se împrăștie, unește și devine o forță vie.

Nu ai cum să nu o îndrăgești, nu ai cum să nu simți cum îți tremură inima la fiecare pagină citită. Femeia aceasta te surprinde cu atitudinea ei, cu bunătatea, cu iubirea pe care o simte față de semeni. Te încurajează și te emoționează până la lacrimi.

Călătoria Cilkăi reprezintă lupta cu imposibilul în care ești declarat învingător și simți că orice efort a meritat. Nu se poate uita experiența într-un lagăr, dar eliberarea, nu doar dintr-unul, ci din două, este victoria pe care nu mulți ajung să o trăiască din plin.

Aceasta este una dintre acele povești despre speranță neclintită, iubire necondiționată și suflete neîmpietrite de răutate și lăcomie. O poveste care te ajută să-ți recapeți încrederea în oameni.

Humanitas Fiction este acea editură care îți dovedește că ești sensibil, deci puternic, ești așadar eternul biruitor în fața vieții.

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Index
%d blogeri au apreciat: