Viața invizibilă a lui Addie LaRue, V. E Schwab

Viața invizibilă a lui Addie LaRue este greu de uitat. După ce o cunoști, va fi imposibil să uiți povestea ei, să te prefaci că doar ai aflat și poți trece mai departe. Dar știi ceva, Addie? Nu știu ce e mai rău: să te uite lumea imediat după ce ai ieșit din aria lor vizuală sau ca cei din jur să te știe, dar să te trateze cu indiferență, ca și cum nu ai exista? Tu care crezi că e răul cel mai mic? Orice ai alege, nu-ți poate garanta ușurința cu care mergi pe calea ta.

Eram convinsă de faptul că voi citi cartea aceasta dintr-o răsuflare, că voi devora povestea, dar nu am luat în calcul, nici măcar o secundă, piedicile care-mi vor face misiunea grea, pe alocuri, dar interesantă, per-total. Cu fiecare pagină citită, nivelul emoțional a crescut, iar ritmul lecturii se diminua. Nu am putut controla asta, căci emoțiile lui Adeline au devenit și ale mele.

La simpla întrebare ”Care ar fi fost alegerea ta?” aș răspunde clar ”Nu știu”. Din acest motiv am apreciat și mai mult tăria, curajul și atitudinea protagonistei. Numai un om puternic rămâne ferm în decizia sa, fără să cedeze în fața provocărilor pe care le primește. Nu știu dacă le primește pentru că așa i-a fost scris lui Addie sau dacă e doar vorba despre consecințele dârzenie și sfidării întunericului. Cert e că… refuză să renunțe atunci când i se propune ”salvarea”.

Viața invizibilă a lui Addie LaRue – Ai vrea să fii nemuritor?

E foarte bună întrebarea asta. Ignorând puțin faptul că e un fantasy, ar zice oricine că omul nu are nicio șansă, că nimeni nu e nemuritor. Nu te contrazic vehement, spun doar că omul nu este etern, dar poate deveni astfel. Prin ceea ce face, prin ceea ce lasă în urma lui. Altfel, nemurirea are un preț mult prea mare. Și e foarte grea.

Pe mine m-a ”bântuit” un alt gând pe tot parcursul cărții. Și anume dacă a greșit Addie sau cât de mare (gravă) este greșeala de a dori să trăiești altceva decât alegerile altora? Într-un sat din Franța anului 1714, tinerele femei aveau destinul pecetluit: căsătoria, iar ea visa doar la libertate.

Am aflat răspunsul la întrebarea mea în momentul în care, disperată fiind,  fuge din viața care i-ar fi fost garantată odată cu nunta decisă de părinți. Neștiind ce altceva să facă, se roagă zeilor, după căderea întunericului. Cererea ei este clară: veșnicia, fără obligații.  Dar totul are un preț. Oare este Addie LaRue pregătită să plătească cât i se cere în schimbul dorinței sale?

Își decide singură viața așa cum și-a dorit, dar nici măcar nu bănuiește cum anume va trăi, de fapt, pentru ”alianța” ei cu zeul întunericului. Știi vorba aia ”Nu lua decizii în pripă, la disperare”?, căci disperarea te duce în lumea întunericului – de unde nu mai există cale de scăpare. Nici întoarcere.  Totul s-a schimbat pentru ea – repede și ireversibil. Trăia pentru ea. Ceilalți o uită imediat.

Viața invizibilă a lui Addie LaRue – Peste tot și nicăieri

Dă totul pentru libertatea de a umbla cât vrea și pe unde își dorește, iar întunericul nu uită niciodată. Luc are puterea de a decide când apare în viața lui Addie, dar și când este momentul să se facă nevăzut. Acestea sunt regulile jocului pe care trebuie să-l joace nemuritoarea LaRue.

Deși își vede visul cu ochii, simte mereu vidul din ea. Eternitatea e obositoare, este grea și dureroasă, dar gândul că Lucifer ar urma să aibă satisfacția învingătorului și sufletul ei, o motivează să nu renunțe, să-i refuze oferta de a pune capăt chinului pe care îl simte.

Trec 300 de ani de viață, fără ca Addie să construiască ceva, fără să lase cuiva vreo amintire, fără ca omul de lângă ea să o recunoască. Cum să trăiești așa? Parcă s-a săturat să dispară imediat după fiecare noapte petrecută cu cineva. Dar știe că nu are de ales. Și cu durerea s-a obișnuit.

Are uitarea avantaje? Se poate spune că da. Viața veșnică nu-i asigură locuința, hainele sau hrana, așa că trebuie să se descurce cumva. O face cu ajutorul uitării. Aproape nimeni nu o descoperă, iar asta o scapă de suficiente situații neplăcute.

Când toți te uită ești invizibil? Nu. A uita nu înseamnă a nu vedea, iar Addie LaRue rămâne veșniciei. Prin pensula artiștilor, dar nu numai astfel, căci va inspira și scriitori. A rămâne în imaginea cuiva – prin intermediul artei de orice fel, e o adevărată dovadă a nemuririi.

Viața invizibilă a lui Addie LaRue – ”îmi amintesc” și totul…

 …se transformă pentru Addie cea însetată de viață. Întâlnirea cu Henry, în anul 2014 schimbă totul – o sperie și bucură deopotrivă. E singurul în fața căruia își poate spune parte din poveste, unicul în preajma căruia poate fi ea, mereu în siguranță.

Se apropie unul de altul, îi unește povestea și secretul, dar ceva tot îi va despărți pentru totdeauna: timpul. Eternitatea îi aduce împreună, dar nu vor rămâne unul în preajma celuilalt. Addie a fost salvată oarecum, iar asta îi amintește  minunatei Adeline că poate noua ei dorință nu este imposibilul. Dacă reușește să încheie un nou pact cu întunericul rămâne să descoperi singur.

Lupta dintre bine și rău nu e niciodată ușoară, dar binele va face mereu conta întotdeauna pentru cineva.

Viața invizibilă a lui Addie LaRue spune cât de vizibile sunt gesturile mici sau iubirea dăruită fără nicio altă așteptare.

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Index
%d blogeri au apreciat: