Eu și ducele, Julia Quinn (Bridgerton. Vol 1) -Recenzie

Eu și ducele puteam să jur că nu ne-am mai întâlnit niciodată, dar m-am înșelat. Citeam cu interes, mă minunam cât de cunoscut mi se pare totul. Știam că e prima carte din cele opt volume ale seriei, iar eu nu citisem niciuna până anul acesta. Așa ziceam, așa era. Și totuși, primele pagini îmi sugerau că altfel stăteau lucrurile. Abia după zeci de pagini mi-am amintit: seria a mai văzut lumina tiparului românesc, iar mie mi-a fost, cu ani în urmă, recomandată întreaga serie.

Îmi era dor de poveste romantică, cu iz istoric și foarte mult umor. M-am bucurat de compania primului volum și-am aflat povestea dintre Daphne Bridgerton și Simon Basset, Duce de Hastings. Am citit ca nebuna, cu sete, cu drag, pe zi sau în creierii nopții când nu puteam să dorm. Și-am mai ”corupt” pe cineva să o citească. Nu regret nimic, mă declar vinovată, una extrem de fericită!

În anul 1813, veștile despre cele mai bine văzute familii în societate circulă cu viteza luminii și nimic nu scapă de ochiul critic al unei doamne misterioase – de o inteligență sclipitoare. Aș putea să o asemăn cu cel mai delicios topping pentru o prăjitură ușoară, dar savuroasă – așa cum este romanul Eu și ducele.

Eu și ducele – vremuri demult apuse

Deși suntem pe la 1813, nu aș putea spune că îmi displace întru totul perioada respectivă. Balurile au avut farmecul lor absolut, emoția, veselia și rolul lor în viața multor părinți și bunici. Rochiile evidențiau trupul și eleganța, ofereau prestanță și grație, vorbeau despre feminitatea celor care le purtau. Azi le-am fi numit doar vintage și ne-ar fi sclipit ochii de admirație.

Curtarea și oferirea florilor. Asta chiar e frumos și foarte romantic. Ce vis, ce senzație, câtă emoție pură în niște gesturi simple ce dădeau viitoarei logodnice sau mirese atât de multă bucuriei.

Luptele erau pe atunci pedepse aplicate cavalerilor neserioși. Căsătoria impusă sau duelul – nu era nicio altă opțiune care să scape bărbații de rușine. Ar fi oare asta o dovadă absolută de iubire, pe atunci, dar acum?

Nu conta iubirea, ci faptul că te-ai măritat când încă mai aveai șansa de a fi dorită de bărbați, că ai avere, că ai un viitor asigurat alături de cel ales – de mamă, după pretențiile sale, nu de către fata de măritat. Înaintarea în vârstă însemna scăderea șanselor de a mai avea parte de o nuntă.

Gura lumii e cea care te ridica, cea care te punea la pământ, te lăuda sau te vorbea pe la colțuri cu înverșunare. Nimic nu pare să se fi schimbat , oricât de multă civilizație mâncăm pe pâine, oricâtă educație absorbim de prin prestigioasele școli.

Eu și ducele – Unde dai și unde crapă?

Frumoasa Daphne nu și-a găsit perechea, deși i s-a tot declarat iubirea și intenția de fi luată de soție. A zis nu de fiecare dată, a refuzat categoric până și ideea de a da false speranțe pretendenților. Îl așteaptă pe Făt-Frumos. Îl va găsi mai repede decât crede, exact acolo unde nu mai are nicio așteptare.

La Balul organizat de către Lady Danbury, tânăra are parte de o surpriză – ar putea fi considerată minunea ce schimbă vieți, dar și regulile jocului. Nu vine pe cal alb, dar sosește de departe și e pregătit să facă pasul cel mare. Lipsește cineva și e pregătit să o găsească.

Multă lume bună, tot atâtea șanse? Ducele de Hastings e asaltat de mame cu fete nemăritate, ce-l vor de ginere cu orice preț. Care va fi alegerea norocoasă? Scapă ca prin urechile acului de toată atenția doamnelor și își îndreaptă pașii spre alt hop al destinului. Va reuși să ajungă la timp alături de femeia cu care va pune la punct un plan aproape perfect.

Planul lor, oricare ar fi el și oricum s-ar așeza lucrurile în situația lor, vine la pachet cu anumite consecințe și responsabilități pe care, și unul, dar și celălalt, trebuie să și le asume. Știe fiecare ce face, cu ce scop și se rezultat va obține. Totul e stabilit. Oare nu au uitat nimic? Și viața le-a pregătit destule. Și nu vor mai putea face pași înapoi, nu se mai pot retrage din joc.

Eu și dulcele – adevărul și aparențele își arată puterea

Toată lumea a aflat vestea: pentru Daphne Bridgerton și Simon Basset bat clopote de nuntă, iar lumea admiră și invidiază noul cuplu.  Până la ”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” e un drum atât de lung și anevoios , în cazul lor cu atât mai mult.

Dacă viața s-ar desfășura precum în planurile perfecte pe care tot ne străduim să le urmăm, nimic nu ne-ar mai scoate din tipar și nici nu ne-ar mai surprinde viața cu absolut nimic.

De surprize are parte și Simon imediat ce este provocat la duel chiar de către Anthony, fratele femeii pentru care a riscat totul. Nu se poate preface, nu poate să nege nimic, motiv pentru care are de făcut o alegere importantă. Ce va urma și cine îl poate convinge să renunțe la vehemența cu care refuza să scape de furia protectorului ei?

Tensiune, schimbări bruște de situație și romantism sunt ingrediente pentru o poveste reușită.

Eu și ducele – cartea bate filmul!

Atunci când am scris editorialul Film vs Carte am evitat să spun despre serialele ce au drept bază cărți/serii foarte cunoscute și iubite de către cititori. Mi se întâmplă foarte rar să-mi doresc tare să văd ecranizările, căci nu sunt o cinefilă înrăită.  Cu serialele care se întind pe câteva sezoane îmi este și mai clar că nu sunt pentru mine. Sinceră să fiu mi-aș dori să devorez și vizual poveștile pe care le citesc, dar mi-e ciudă că nu mă captivează imediat. Iar dacă văd diferențe colosale între carte și serial, în primele cinci minute, încep să mi se aprindă beculețele – mă transform în brad de Crăciun.

Mi-am dorit să citesc seria, să văd serialul, dar am stat zeci de minute să înțeleg matematica lui. Dacă am citit Eu și ducele, câte episoade trebuie să vizionez ca să nu-mi iau spoiler? Am deschis, am văzut primele 10 minute și am închis.

Vreau să termin de citit toate cărțile din serie, asta e certitudine. Serialul e posibil să mai primească o șansă din partea mea. La asta promit să mă mai gândesc.

Eu și ducele mi-a redeschis pofta pentru povești lungi și intense. Și cum nu am citit nimic de autoarea Julia Quinn până anul acesta, am intenția de îndrepta  lucrurile cu următoarele volume și romane ce îi poartă semnătura.

 

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.