Dama de pică, Cătălina Pană (Petale Scrise) – Recenzie

Dama de pică împletește realitatea – evenimente trăite de către autoare cu ficțiunea, iar rezultatul este un roman savuros, plin de emoție și zâmbete printre lacrimi. Dacă nu aș fi știut dinainte că este un roman de debut, nicio pagină citită din această carte cvasi-biografică nu m-ar fi făcut să mă gândesc la faptul că autoarea Cătălina Pană nu ar mai fi publicat nicio altă poveste până la aceasta.  Are un titlu suficient de atrăgător și controversat. De ce așa? Nu ai cum să nu devorezi o poveste cu un stil aparte, cu un umor fantastic și extrem de multe clipe în care să simți cum ți se strânge, efectiv, inima. Controversa s-a născut din reacția celor care au susținut că acest titlu aparține, de fapt, unui alt autor – care nu e nici român, nici în viață. Și dacă tot nu am citit autorul străin, m-am gândit să o citesc pe ea – autoarea care mi-a ajuns la suflet – prin naturalețe și stilul de scriere.

Dama de pică oglindește calitățile unui om încercat, trecut prin multe, dar care a reușit să se ridice mai sus decât orice piedică, orice durere, orice trântă pe care a fost nevoită să o suporte cu lacrimile până în barbă sau strângând din dinți. Ioana Pop aka Johanna este însăși curajul de a înfrunta orice, oricând și pe oricine arată că poate fi mai fioros decât un animal. O femeie hotărâtă să meargă mai departe e mai periculoasă decât înjurăturile stranierilor.

Dama de pică – un joc de noroc?

Dacă e să mă gândesc la Johanna noastră, aș  spune că ea a aflat, cu voie sau fără voia ei, că viața toată poate fi considerată un joc. De noroc, da. Dar doar atunci când descoperi că norocul ți-l faci și cu mâna ta. Pentru Johanna jocul începe în prima zi a lunii decembrie, iar norocul atunci amuțise total. Și românca Ioana și norocul s-au îmbarcat spre Austria. Și nu se știe care dintre cei doi tremura mai tare în momentul despărțirii de pământul românesc.

Jocul a  început, doar norocul stă în buzunarul stăpânei și tremură de emoție. Nu e frumos să fii noroc, e o adevărată provocare să fii noroc pentru Ioana Pop – pe cât de provocator, pe atât de interesant va fi, crede-mă. Nu-i puțin lucru să vezi cum Ioana, pe un nou drum fiind, simte cum îi surâde norocul și cum prinde și mai mult curaj să meargă mai departe pe drumul ales. Descoperi că mai există români cu suflet, că ți se mai întâmplă și minuni în noaptea în care, nu mai ai decât bagajul, țigările, pe tine și dorința de mai bine.

S-a urcat în microbuz și s-a aventurat în necunoscut, neștiind dacă se va mai întoarce vreodată în țara în care suferința i-a fost singura familie – și pe care a lăsat-o în urmă, fără niciun fel de emoție sau regrete. Cât va rezista departe de casa din România și de câte ori se va gândi la reîntoarcere? De acasă nu-i va fi dor.

Dama de pică – binele nu te așteaptă la intrare

Ioana Pop ajunge la destinație, așteaptă ore bune să vină cineva să o ia din gară și să-și înceapă noua viață. Nu se așteaptă ca cineva să se dea din drum doar pentru că a venit ea din România, nici nu vede pe străzi câinii cu colacii aburinzi în coadă. Nici nu speră să o lovească binele în moalele capului doar pentru că e Johanna.

Gustul amar îl simte mult prea devreme, dar știi că româncele sunt aprige și foarte curajoase atunci când le calci pe bătături de mult mai multe ori decât prevede legea. A îndurat  de toate până a plecat din locul unde a muncit mai ceva ca un rob. A fi român nu te face prost, naiv sau vreo toaletă în care șeful străin poate face ce vrea, cum vrea și cât vrea.

Binele, oriunde ar fi el, oriunde ar fi ea, trebuie căutat. Și Ioana nu-l găsește imediat. Asta îi aduce dezamăgire, izolare și multe lacrimi. Plânsul nu te face vulnerabil, ci eliberează. Te lasă curat și te ajută să vezi câtă puterea există într-un om. Cine se aseamănă se adună? Clar! Fatih e cel mai fain personaj uman pe care l-am cunoscut. Tanti Ani precum o mamă, iar Amine este îngerul păzitor al Johannei? Și uite așa își arată norocul puterea.

Se călește și vine de hac problemelor cu o atitudine demnă de laudă, are ac pentru fiecare cojoc și de fiecare dată vedem o Johanna  soră cu Xena.

Dama de pică – o nouă zeiță

Titlul acesta m-a dus cu gândul direct la jocul de poker – ale cărui taine nu mai sunt un secret pentru Johanna. Poate exagerez, dar nu pot să nu o asemăn pe Ioana cu semnificația damei de pică din acest joc.

Dacă mă refer la întreaga poveste, nu am niciun dubiu: romanul de față, scris de Cătălina Pană este plin de mister, iar povestea nu este de ignorat sau evitat. Dimpotrivă e de citit, căci, printre rânduri, se ascunde foarte multă înțelepciune, putere, curaj. Te inspiră, te motivează, te face să speri și să crezi că va fi și bine. Dacă e vorba de Ioana(Johanna),  Dama de pică i se potrivește mănușă. Ioana Pop are o poveste în care nu doar că te poți regăsi, dar te poate îmbărbăta, care să-ți spună ” Suferi și tu, dar uite povestea mea. Crezi că mi-a fost ușor?” Ioana Pop are o strategie și în ”combinația” perfect potrivită te poți considera câștigător.

Dama de pică m-a ajutat să cunosc o nouă zeiță a scrisului. Cătălina Pană scrie așa cum eu nu am mai citit nicio carte până acum. Scrie misterios de natural, pentru cei care sunt pregătiți să simtă profunzimea mesajului pe care îi are de transmis. M-a cucerit iremediabil și pentru totdeauna, neștiind poate că va reuși asta: să scrie o carte care să ajungă în topul anual al preferințelor mele literare!

Dama de pică – trădare și deziluzie

Ai simțit vreodată că totul s-a sfârșit? Ai dorit vreodată să ai puteri nebănuite și să îți ștergi trecutul cu buretele – mai ales traumele, suferințele și să reduci la tăcere vocile dure și grave care te urmăresc până și în bezna iadului? Și eu!

Ai dorit vreodată să pui punct, să pleci, să dispari și să uiți de toate? Ai ajuns vreodată singură în ringul de box, unde doar experiențele tale te loveau fără milă? Ai rămas vreodată singură într-o mare de necunoscut și-ai simțit că se sfârșește totul, căci nu știi ce să faci mai departe? Și eu!

Ai muncit, te-ai străduit și întotdeauna răsplata ți-a fost doar injurii, nedreptăți și ai renunțat, deși nu aveai încotro să te îndrepți și nici nu știai cum să trăiești din acel moment? Sau ți s-a întâmplat să te clatini, neștiind cum e să trăiești fără ceva ce îți dădea un sens și un rost să te trezești dimineața? Și mie!

Ai simțit că rămâi fără aer atunci când ai decis să pui stop și să te desprinzi de cineva care a devenit, fără voia ta, centrul universului tău, bucuria și însăși viața ta? Dar pe care, iubindu-l atât de mult, să-l lași liber – pentru că simțeai că îi faci rău? Și eu!

Dama de pică – Dama sufletului meu

Cartea aceasta m-a ajutat să recunosc într-un alt suflet, să fiu mai blândă cu mine, să râd mai mult, să mă bucur în fiecare zi, să văd partea plină a paharului. Romanul mi-a adus calm, bucurie, emoție pură și prietenie adevărată.

Despre ”Dama de pică” nu pot vorbi mai mult, fără să mă cufund în propriul suflet. Dama de pică se simte, ți se lipește de suflet și acolo rămâne pentru totdeauna.

E carte cu însemn de 18+, dar e atât de frumoasă, de reală, de emoționantă: am râs, am plâns și-am trăit emoțiile fiecărui personaj real din povestea asta. Cum e să râzi cu lacrimi pe obraz? Citește Dama de pică și vei afla.

Cătălina Pană a debutat cum nu se poate mai bine! Cu o poveste în care se vede clar realitatea trăită de toți – prin alte evenimente, dar este cineva care nu a suferit, care nu a fost nevoit să o ia de la capăt, care nu a fost judecat, care nu a simțit răutatea și frustrarea celorlalți? Nu ai fost niciodată singur, nedreptățit sau n-ai avut zile în care să te simți un nimeni, lipsit de valoare și apreciere? Dacă răspunsul e nu, nu știu de partea cui este norocul.

Notă informativă – glumă serioasă

Cătălina Pană seamănă, unu la unu, cu Zeița Înțelepciunii. Și ca să nu avem vorbe la proces de genul furtului de identitate și plagiat, simt să spun asta și ca să nu mă trezesc cu Smurd-ul la poartă și atac de roșii în geam: Autoarea Cătălina Pană e mai tare decât cea care m-ar putea ferici cu un scandal monden monstruos, e de două ori Zeiță: e a înțelepciunii adaptată la 2022 și a scrisului. Am dezamorsat bomba oare? Și înainte să aud cum că cine-s eu să inventez vreo zeiță, îți răspund: eu sunt Laura – cea care poate inventa mereu orice, iar pe ea, Zeița Scrisului, nu am inventat-o, e cât se poate de reală. Ea e Cătălina Pană în persoană. Are Pana Scriitoare magică. Mulțumesc!

 

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: