Tot albastrul cerului, Melissa Da Costa – recenzie

Tot albastrul cerului nu-l putem cuprinde cu vederea fizică, dar îl putem simți în fiecare secundă, nu doar când ne ridică privirea spre înalt, ci întotdeauna – indiferent de unde suntem, cum suntem și ce facem. Doar pentru asta, chiar și numai pentru asta, bucuria, recunoștința și mulțumirea sunt cele care contribuie negreșit la îmbunătățirea, înfrumusețarea, schimbarea vieții, în general. Dar și vindecare – chiar dacă, poate de foarte multe ori nu include întotdeauna și vindecarea fizică, așa cum ne-am dori.

Tot albastrul cerului oferă și motivația de a merge mai departe, încrederea că există speranță. dovada că șansa e de partea ta mereu – e nevoie doar să crezi asta, să simți și să pășești pe calea ta, să te încrezi în tine, în vocea interioară. Și să fii convins că poți, că vei reuși, că nu e totul pierdut – încă nu renunța, încrede-te, străduiește-te, dă tot ce e mai bun și tine. Și dacă simți că e nevoie de altceva, făcut altfel, mergi pe intuiția ta – nu lăsa ca nimic și nimeni să te oprească. Fă totul cum crezi că e mai bine, cum îți dictează întreaga ființă. Se prea poate să nu fii susținut, să ți se spună că va fi greu, că nu poți face ceva în modul tău – că e greșit, că dezamăgești. Toate acestea sunt posibile, dar la final, ce crezi că e ceea ce contează? Tu, deciziile tale, acțiunile tale – de aceste elemente esențiale vor depinde rezultatele obținute, dar și nu numai. Liniștea ta. conștiința ta, dorințele pe care le ai – ale tale, nu ale altora.

Tot albastrul cerului – Mai mult decât ficțiune

Sunt acea cititoare care vede noile apariții literare – pe care ajunge să le primească, împrumute sau să le cumpere, iar dacă ajung în biblioteca personală, e cea mai fericită dintre pământeni. Dar aproape niciodată nu ajung să citesc imediat aceste noutăți. Pentru că citesc în funcție de stare și pentru că toată frenezia exterioară să nu-mi influențeze părerea.

Există excepții – și sunt așa de fericită să spun asta! Acestea vor face întotdeauna imposibilul să ajungă în mâinile mele exact când am cea mai mare nevoie – imediat după apariție sau la un timp distanță. Tot albastrul cerului e una dintre acestea. O vedeam peste tot, era citită de multe cunoștințe, iar eu nu am simțit să citesc descriere sau părerile altcuiva. Nu știam despre ce e, câte pagini are și nici nu erau importante detaliile astea atunci Coperta îmi spunea doar ”ai să mă citești cândva, promit!”. .Apropierea sfârșitului de an 2023 m-a ajutat să mă decid și-am împrumutat cartea.

Am citit cartea și-am avut fel și fel de stări. Dacă la început eram confuză – nu înțelegeam de ce o astfel de poveste are nevoie de atâtea sute de pagini, am reușit să găsesc – și să simt răspunsul la întrebarea mea: Tot albastrul cerului celebrează viața și pentru Emilie (și oricine altcineva) chiar e nevoie ca viața să-și încetinească ritmul, să evidențieze frumusețea, simplitatea, libertatea și adevărul despre ea – toate le vedem poate mult prea târziu.

Mai mult decât ficțiune datorită autoarei **** care a scris o poveste care să ajungă la suflet – datorită personajelor, emoțiilor transmise, descrierilor și a locurilor desprinse parcă din paradis. Tot albastrul cerului e cea mai bună carte a lui 2023, cea care a semnat povestea ajunge în topul autorilor mei preferați, iar pe Emilie și Joanne nu-i voi uita niciodată!

Tot albastrul cerului – ”Furtuna” care se apropie

Și care poate schimba totul într-o fracțiune de secundă. Situația lui e prea puțin probabil că se va putea îmbunătăți – motivul e simplu și real: nu există tratament încă. Lipsa unei soluții și neputința de a nu putea schimba ceva în povestea acestui tânăr. Vestea cutremură totul, dar nu oprește timpul. Nimic nu stă în loc. Noua realitate e una singură, toți cei dragi ai lui Emilie suferă, dar nimeni nu e în locul lui – și nici nu poate să-i ia locul – deși știu pe cineva care chiar ar fi de acord să facă și asta. Cine n-ar face totul pentru cel drag?

Prezentul i se rearanjează – sună egoist poate, dar singura prioritate a lui este propria persoană. Are de partea lui doar prezentul – exact așa cum este;. Singura lui certitudine este ”acum”. Viitorul e cam departe și incert . Trecutul e singurul care rămâne exact așa cum a fost și înainte de noua sa realitate. Singurul care îi amintește de viața de dinainte:. de ea, fosta iubită – acum doar o persoană în minus pe care o va lăsa în urmă. Greu este. Și va continua să fie.

Din dorința de a face ceva împotriva diagnosticului, tutorii legali ai lui Emilie, sunt dispuși să încerce, să asculte medicii și să spere într-o minune. Cred că asta e bine pentru el. Și da, au tot dreptul să încerce, să spere, să-i vrea binele fiului Dar mai știu ceva – și omit asta – din cauza suferinței, a disperării și-a nevoii de a se opune deciziei finale – la care nimeni, nici măcar Emilie nu are niciun cuvânt de spus. De unde atâta putere de a (nu) te opune, de a (nu) te lupta ? Cum când e vorba de cineva atât de tânăr? Sau refuză să se gândească prea departe de teamă să nu se apropie și mai repede acea zi? Un om nu merită să îndure și suferința altora – o are deja pe a lui, cum să o ducă pe-a tuturor?

Tot albastrul cerului -Altceva pentru fiecare

După orice reacție ai putea avea, lacrimile vor înceta să mai curgă, urletele la fel. Și va trecui să faci ceva – altceva. Emilie nu are reacții, ci curaj de a decide că nu poate – și nu vrea să devină povară pentru niciunul dintre ai lui A greșit? Nimic nu e greșit în așa momente., iar pe el îl vor înțelege și vor accepta decizia matură – și vor simți iubirea lui din spatele gestului său.

Următoarea lui decizie. Rulota așteaptă să-l ducă acolo unde nu a mai fost niciodată. Și cum o așa provocare nu poate fi făcută singură, un anunț online e singurul care-l mai desparte de noua sa viață. Oare va primi răspuns? Joanne e misterioasă, nu pune întrebări și nici nu pare speriată de detaliile despre boala lui Emilie.

Altceva din partea vieții? Cu siguranță! Pare ciudat cum se aranjează toate, cum primim ceea ce poate am și uitat că am cerut cândva. De ce într-un moment trist? Trist sau nu, pentru el este momentul potrivit, – cel mai bun moment. Altceva? Tăcerea însoțitoarei nu e întâmplătoare.- va avea de spus și ea o poveste despre imposibilitatea de a uita.

Trec zile, Emilie și Joanne nu-și spun pre multe, dar se înțeleg, – chiar și fără prea multe cuvinte. Sunt doi străini care se apropie treptat unul de celălalt.. Fiecare zi avea propria rutină, dar și momente plăcute. A fugit de spital, dar a ajuns acolo.

Răbdare! încă se pregătește altceva-ul de care spuneam

Tot albastrul cerului – Cât pentru toată viața

Când pleacă de acasă, știe că nu mai vrea să fie acolo, în jurul oamenilor care suferă atât de mult. Pleacă fără niciun cuvânt de despărțire – fuge de momentul acesta pentru a nu produce și mai multă durere familiei și prietenilor. Știe doar că vrea să se cunoască pe sine – așa cum nu a făcut-o niciodată și să descopere viața cu adevărat, să o trăiască așa cum nu a făcut-o vreodată până atunci. Aceasta este motivația lui Emilie – nu știe ce va fi și cum va fi, doar face un pas spre un alt început, pornește pe un drum. Unde îl va duce, ce se va întâmpla mai departe va descoperi pe parcurs.

Tânăra Joanne pleacă de acasă dintr-o dorință interioară foarte bine ascunsă. Evadează din nevoia de a se rupe de trecut – pentru că vrea să uite, să ierte – să se vindece, să-și închidă răni extrem de adânci și foarte dureroase. Va reuși ea să facă asta, să se desprindă de tot ce-a fost și să meargă mai departe?

Doi străini, pe un drum necunoscut și plin de frumusețe, dar și neprevăzut. Nu doar că se vor deschide reciproc și fără efort, dar au de partea lor și timpul (prieten și dușman) care țese propria lor poveste – una ce prinde rădăcini puternice, o poveste frumoasă cât pentru toată viața – în care boala lui Emilie își arată colții și-i reamintește fetei că totul e în zadar, că, la final, doar ea e cea care-l va ”câștiga” pe Emilie. Cine va fi câștigător? Teama a mușcat din sufletul ei, dar nimic nu a făcut-o să fugă și să renunțe. Curajul ei e absolut, e o dovadă pură de iubire, de prietenie, de ”pentru toată viața”.

Tot albastrul cerului – Povestea lui ”A fost odată…”

Pe oriunde au trecut, și-au lăsat o parte din sufletele lor, o parte importantă din ceea ce au trăit împreună- în locuri în care imposibilul a ”spart” orice barieră. Amândoi au primit ceea ce nu au mai îndrăznit să ceară de la viață.

Dincolo de tristețe, durere și răni, dincolo de norii negri care te sperie în mijlocul naturii care se dezlănțuie și te poate dezechilibra, întotdeauna există speranță, energia vindecării, puterea, încrederea și viața – în toate formele care poate exista.

Viața a știut că Emilie și Joanne merită mai mult – mai mult decât durere, suferință, lacrimi și pierdere – sub orice formă ar fi aceasta. Și a găsit calea să-i aducă împreună și să îi răsplătească așa cum nu mai credea nimeni că este posibil. Dincolo de rău, se ascunde binele care răzbește de fiecare dată. Și ajunge întotdeauna la timp. La timp ca să arate că

Tot albastrul cerului este cartea care mi-a amintit cumva de Oscar și Tanti Roz. E povestea care m-a făcut să plâng înainte de somn și care mi-a așezat în suflet siguranța că nu vor mai pleca niciodată de lângă mine – au devenit model pentru mine.

Sursă imagine reprezentativă: Facebook Editura Trei

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.