
Lecturile săptămânii #3 – Povești care emoționează
Lecturile săptămânii cu numărul trei din #AventuraLiterară a lui 2025 a început cu dorința mea de a citi cât mai mult, de a parcurge cât mai multe pagini și de a ajunge la final cu poveștile începute săptămâna trecută. Planul a fost îndrăzneț, dar nu avut așteptări foarte mari. Sunt încrezătoare la început de ianuarie, doar că spre final de lună entuziasmul meu scade vertiginos.
Ce șanse există să ating un obiectiv când start-ul e poticnit din cauza oboselii? Contează doar să nu mă opresc din a visa că voi reuși. Pas cu pas, pagină cu pagină și ajung departe. Nu te opri, nu renunța, citește cât de puțin. Puțin cu puțin se face mai mult.
Un roman devine captivant atunci când îi oferi suficientă atenție. Fă din lectură o prioritate zilnică și nu ai cum să dai greș: cartea ajunge să te prindă în mreje, te convinge să renunți la somn, să-ți spui ”termin capitolul și gata”. Ca să continue apoi cu ”Nu pot să mă opresc acum, e prea interesantă povestea în punctul acesta”
Lecturile săptămânii – Cine este Momo?
Dacă luni nici iarba nu crește, la finalul zilei de marți termini o carte. E luni după-amiază și m-am decis: nu o mai las pe Momo să mă aștepte. Îi citesc povestea și o spun mai departe. Habar dacă vrea cineva o nouă recomandare, dar nu pot să o las pe Momo să plece atât de repede, nu mă pot despărți de ea fără să o prezint și celorlalți. Sunt aproape convinsă că vor mai fi curioși să o descopere.
Cine e Momo? E fetița care salvează o întreagă comunitate, e curajoasa care înfruntă ”cenușiii” care îndrăznesc să-i răpească prietenii, să-i îndepărteze de povești, de viață și bucuria de a trăi. Momo înfruntă pericole, ajunge la Maestrul Ora și nu stă pe gânduri în momentul în care i se spune că există numai o soluție, iar riscurile sunt extrem de mari. A cunoscut pericolul, a văzut cum celebritatea schimbă oameni, cum legăturile umane sunt de domeniul trecutului, iar timpul nu este sub controlul celor care trăiesc.
E o poveste, pe cât de simplă – adică pentru cei mici, pe atât de profundă și emoționantă. Și da, cu toții îi cunoaștem pe nesuferiții ”cenușii”. Din păcate, și pe noi ne-au acaparat. Dar ne și controlează?
Lecturile săptămânii – Cât de importante sunt amintirile!?
Lecturii săptămânii tind să cuprindă și mai multe lecturi începute dacă nu mă ”cumințesc” și nu-mi urmez planul inițial. Lectura din această săptămână continuă și nu cu orice carte. Dacă n-aș fi înscrisă în provocările literare alături de alți cititori, nu aș fi ajuns încă la această poveste. Știu autoarea, am multe din cărțile traduse și publicate la noi, tentative de a o cunoaște am mai avut, așa că așteptam o altă ocazie. A venit mai repede decât mă așteptam. Virginie Grimaldi a ajuns direct în suflet! Din prima, de la prima lectură. Cum a reușit? Nu știu dacă s-a aliat cu cineva sau doar și-a dorit să mă cucerească iremediabil, dar i-a reușit asta. Fără greutate.
Cartea Grimaldi care m-a făcut să plâng la ultimele pagini – până atunci m-am abținut cât am putut este Când amintirile vor veni să danseze. Am sperat să reușesc să închid cartea fără să plâng, doar că dorul de bunici a învins în lupta cu lacrimile. Nu s-a putut mai mult și accept că-s o plângăcioasă la povești de genul. Emoții, râsete și dor – trei cuvinte care definesc perfect această poveste.
Luptă Octogenialii să nu-și piardă poveștile, emoțiile, întreaga viață pe care au trăit-o acolo unde se dorește o nouă școală este acerbă, plină de acțiuni care impresionează comunitatea și nu numai. O mână de oameni trecută de prima tinerețe dovedesc foarte clar că nu acceptă atât de ușor decizia că, totul va deveni amintire – doar amintire, când acolo e viu și nu poate dispărea sub dărâmăturile primăriei. Când amintirile vor veni să danseze e despre dorințe, împlinirea lor. Și multă, multă iubire – care trece peste orice impediment: fizic, locativ, tristețe, pierdere, ceartă, tăcere sau distanță.

Lecturile săptămânii – Putem fi nebuni din iubire
Lecturile săptămânii pot fi cărți care te așteaptă de o viață în bibliotecă, o carte despre care nici nu citisem ultima copertă. E o lectură neplanificată și neașteptată: Nebuni din iubire. Editura Rao poate surprinde și cu astfel de povești – aș spune că e o dramă psihologică care m-a ținut în priză, deși începutul nu-mi promitea decât asta ”nu o să-ți placă povestea asta”. Ce să vezi? Rosa Montero, la prima întâlnire, a primit notă de trecere. 3 din 5 – chiar a trecut cu notă bună, nu?
Soledad și Dolores, două gemene, surori ale căror destin stă scris parcă în numele primite la botez. Dacă Soledad își mai poate alunga singurătatea și să o cufunde în muncă, Dolores este captivă într-un spital.
Dolores nu poate face nimic, doar își acceptă destinul și nu i se mai poate întâmpla nimic. Soledad, a suferit și continuă pe același drum – e conștientă că greșește, că nu va obține nimic diferit. Vrea să-și uite amantul, pe Mario. Și îl alege pe Adam, tot amant, doar că nu e unul ”pe gratis”. Ce se întâmplă între cei doi? Trecutul se repetă, ea simte foarte tare că alunecă, iar pe Adam îl pierde. Ce a făcut femeia atunci când el a cerut o sumă mare de bani pentru a intra într-o afacere? A căzut în plasă? În multe plase ale lui Adam.
Nu e de condamnat! Nevoia de iubire, de acceptare este vie și la vârsta de 60 de ani. E dureros să vezi cum se transformă omul când singura lui nevoie nu e de ordin material, ci afectiv. Soledad devine posesivă, în loc să se îndepărteze de Adam și să se distanțeze, tot ea își cere iertare. De ce? Nu vrea să piardă atenția lui – ea capătă un rost atunci când este el alături.
Ajunge să îl îmbrace pe rus, să îi plătească datoriile și să-l scoată din belele. Cum se sfârșește povestea? Mă așteptam la un sfârșit tragic. Totul anunța că spre inevitabil se îndreaptă Soledad. Merită să descoperi sacrificiile pe care le face și care o poate adăuga la lista celor nebuni din iubire – cu toate riscurile asumate.
Lecturile săptămânale – Mai, mai, mai…
Nu, cele șapte zile s-au scurs. Eu mai voiam să dureze ca să mai citesc, dar e bine și așa. Lecturile săptămânale a însemnat trei cărți finalizate. Dacă ultimei cărți – dusă la sfârșit duminică i-am dat doar trei stele, la celelalte două povești nu am rezistat și le-am notat cu maximul de stele posibil. În sufletul meu, lecturile săptămânale au mai mult decât note sau stele, au bucurie, emoție și lecții date mai departe.
Lecturile săptămânale continuă cu alte bucurii literare. Ne citim și în săptămâna ce urmează ca să spun cât am reușit să citesc în șapte zile mult prea scurte. Lecturile săptămânale a avut și câteva zeci de pagini de thriller autentic. Afli curând despre ce poveste e vorba.
Lecturile săptămânale adună povești de neuitat!