Adevăr sau mit? ”Cititorul înrăit citește la infinit?” poate fi considerată o exagerare. Mai mult decât asta este o etichetă și o presiune pe care mulți dintre ei o pot resimți de foarte multe ori. Mai ales atunci când nu reușesc să citească pe bandă rulantă, carte după carte. Fără pauză.

Scenariul ăsta nu e veridic, nu e nici posibil. Da, ești pasionat de citit, te poți numi cititor înrăit sau șoarece de bibliotecă dacă reușești să citești peste o sută de cărți pe an. Și da, e posibil să citești sute de cărți în cele doisprezece luni ale anului, căci suntem diferiți, avem anumite reguli personale atunci când citim și propriul ritm de a citi cărțile. Scenariul ”O sută de cărți citite” e mult mai ușor de transformat în realitate decât cel cu ”Cititor înrăit citește la infinit”. Nu am citit suta de cărți – și poate nu voi reuși asta niciodată, dar nici nu cred că un cititor chiar trebuie să citească non-stop ca să se încadreze în standard sau ca să fie luat în considerare. Sau poate introdus în statistică – una care să susțină că România este țară codașă la capitolul cititul de cărți.

Cititorul înrăit – nu se plictisește niciodată

Se numește cititor cel căruia îi place să citească, o face, din plăcere, nu (doar) din diverse obligații. Cine citește cărți, cine se bucură de lectură în fiecare zi, o dată la două zile, o dată pe săptămână, câte zece-cincisprezece pagini pe zi, chiar și cinci minute din pauza lui. Cititor este și cel care cumpără cărți și dăruiește cărți, împrumută cărți, consideră cărțile unul dintre cele mai frumoase cadouri, citește cărți fizice și pe cele digitale – pe rând și/sau în paralel.

Cititorul înrăit e privit la fel ca elevul silitor, care învață, care-și dă interesul total pentru un scop. E privit precum tocilarul care nu vrea să încalce niciodată regulile, să chiulească sau să vină a doua zi cu lecțiile nefăcute. Cititorul pasionat e văzut ca fixistul care renunță la toată frumusețea vieții și se dedică total jobului – ca să intre în grațiile șefului. Ce să mai? E oaia neagră de pe pajiște, e cel care se cultivă mereu, cel care stârnește râsul celor din parc sau mijloace de transport în comun.

Cel care îndrăznește să se afișeze oriunde cu o carte e ciudatul, extraterestrul care a picat printre muritori și să dă el mare că e altfel, că e un model de ”așa da”, demn de urmat.

În ciuda a tot ceea ce se spune despre cititorul din ziua de azi, el este cel care, spre deosebire de alții – nu e o acuzație, înfrumusețează cumva lumea în care trăim. Și nu se plictisește niciodată făcând asta!

Cititorul înrăit – numărul unu dintre risipitori

Se spun multe despre cititori, iar unul dintre cele multe este faptul că sunt principalii care cheltuie bugete foarte mari doar pentru niște ”amărâte” de cărți. Totuși, decizia aparține fiecăruia, nu? Fiecare cheltuie proprii bani – asupra cărora au putere totală de decizie. De ce ar fi asta o problemă pentru cei care nu înțeleg pasiunea noastră?

Și dacă e să fim sinceri, hai să nu mai consideram cumpăratul de cărți – chiar și ăla compulsiv, o risipă. De ce să nu fie o investiție? Chiar asta este, căci o carte rămâne, poate fi citită și recitită. Se pot bucura de ea generații, nu doar cel care a cumpărat-o. Și mai e un plus demn de luat în seamă: cartea o cumperi o dată și o folosești de mai multe ori, o citește mai multă lume și îți recuperezi cumva investiția.

Nu risipește nici banii, nici timpul dedicat lecturii. Cititorul nu rămâne niciodată fără cărți, crede-mă! Merge la bibliotecă, împrumută de la alții, face schimb de cărți sau vizitează anticariate. Și are cel puțin o ocazie în care poate primi cărți în dar. Cititorul nu risipește, investește, construiește pentru viitor. E o pasiune costisitoare, recunosc, dar nu e una în care să pierzi.

Cititorul înrăit – poți citi la infinit?

Chiar și înrăit dacă este, cititorul are nevoie de pauză – una pe care o ia singur sau care se impune din cauza mai multor factori. Dar e necesară, indicată și benefică. Și chiar și așa, un cititor care nu lecturează o perioadă nu încetează să mai fie devorator de cărți. Și ca să răspund la semi- întrebarea ce dă titlul articolului, nu, nu poți citi la infinit – folosit aici cu sensul de ”fără pauză”, ”fără oprire”.

Chiar ideea de a fi ”un cititor înrăit” exercită asupra mea o anumită stare negativă, mă simt stresată de foarte multe ori pentru încetineala cu care termin o carte de citit. În acest an mi-am propus asta, dar cum nimeni nu știe cum va fi în următorul an din viața lui.  Iată-mă foarte departe de plan și de ideea de a ajunge măcar pe aproape de reușită. Asta este și accept că se putea mai bine, dar și mai rău de atât.

Nu mi-e bine să văd doar 21/80. Dar mă consolez cu ideea că măcar am putut citi și atât până acum. E o realizare – conștientizez asta în timp ce scriu aceste rânduri. Nu e ușor să fii cititor și să nu poți citi din anumite motive. Nu e ușor să lupți cu frustrările (de om și cititor), dar este necesar să faci pace cu propria minte – știind că te-ai străduit să găsești putere și energie și pentru pasiunea care te liniștește și te vindecă de dureri și pierderi.

Cititul – se învață, se cultivă pas cu pas și cere disciplină

Cel puțin asta este concluzia la care am ajuns în minunatul an 2021. Dacă până acum devoram cărțile, acum mă bucur și dacă citesc cincizeci de pagini într-o zi. Dacă până anul trecut mă motiva cumva și numărul de cărți citite în fiecare lună, acum mă bucur că citesc. Și că am mai terminat o carte. Dacă până acum ceva luni voiam să termin cât mai repede un roman, acum sunt recunoscătoare că reușesc să citesc zilnic, măcar puțin.

Și da, am zile în care nu citesc deloc, în care nici nu iau cartea în mâini. Și da, tot cititor mă numesc! De care cititor oi fi acum.. nu știu, dar sunt cititor! Și mă mândresc cu asta! Care e următorul nivel și ce cititor voi deveni la final de an? Habar nu am! Și nu e scopul meu să aflu asta.

Important este că voi rămâne cititor! Că voi fi unul de la coadă sau poate mai rău, rămâne de văzut. Dar nici acesta nu este țelul meu în viața asta. Așa că rămâne o idee în mintea mea obosită: cititor am devenit singură și nu-mi poate lua nimeni asta. Cititor sunt și voi rămâne.

Cititorul înrăit citește la infinit? Niciodată! Oricât de înrăit ar fi, cititorul are și alte activități și priorități. Lectura e pasiune, dar are job, copii, familie și nevoi personale ce nu țin de hobby-ul care-i bucură existența.