Anna O. O cunoaște toată lumea acum, toți îi știu povestea. Cine ține pe rafturi romanul fără să-l fi citit imediat după apariția de la Editura Trei? Eu! N-am citit romanul de debut a lui Matthew Blake până în vară. Era prea multă nebunie, prea popular – discutat, apreciat, contestat. Mă sperie mereu cărțile ce au un așa avânt. Care e motivul care mă sabotează cumva? ”Dacă-s eu singura ciudată din Univers și o să-mi displacă cartea?” Dincolo de teama mea, se află și alte motive mult mai plauzibile, mai firești.

Anna O, pentru mine, a fost mai mult decât cel mai așteptat thriller al anului 2024. Apărut la începutul anului, citit de mine în vară, în iulie și recomandat tuturor abia în toamnă. De ce această discrepanță temporală? Nu a fost ceva voit sau planificat, dar realizez că, de fapt, e mai bine așa. De când a apărut, romanul scris de Matthew B. a fost pe buzele tuturor – unii au lăudat, alții au criticat – fiecare cu propria părere. În iulie, după ce a trecut ”valul” și-am refuzat categoric să citesc recenzii de orice fel, am simțit că mă pot, în sfârșit, bucura de întreaga poveste – se estompaseră și emoțiile, recunosc.

A fost mai mult decât o poveste pline de mistere. Dacă despre somnambulism știam ceva informații – ce înseamnă și cum se manifestă, despre sindromul resemnării habar nu am avut. Prin Anna O am aflat ceva nou, ceva care m-a ținut captivă în universul creat de autor. După ce-am parcurs întreaga carte, am căutat mai multe informații. Ceea ce-am descoperit a fost mult mai mult decât mă așteptam. Anna O a fost inspirat din fapte reale. Tot atunci am aflat și că există un documentar despre sindromul resemnării. N-am avut curaj să privesc cele 40 de minute decât la final de august: Life Overtakes Me m-a sfâșiat! Anna O nu e doar o poveste: roman, documentar, serial. Totul s-a transformat în lanțul care mi-a trezit curiozitatea!

Anna O – Cât de vinovată e victima?

Care primează dintre cele două? Faptul că e vinovată nu o face mai puțin victimă a acestui sindrom. Dar are măcar o șansă cât de mică să fie mai puțin vinovată sau complet lipsită de vină?

—Ești sigur că oamenii nu se trezesc?

— Nu și dacă sunt somnambuli. Am cunoscut pacienți  care își încuie ușile și își conduc mașinile în timp ce dorm. Unii chiar ucid. ”

Dai pagină după pagină, apar informații, detalii și personaje importante și crezi că ești pe cale să descoperi adevărul. Devii martor, observi schimbările, ești atât de prezent la tot ce se petrece. Dar te îndepărtezi, pista care intuiai că te va duce direct la adevăr e falsă. O iei pe altă cale, continui să participi la descoperirea adevărului, dar asta te cufundă și mai mult în necunoscut.

10 august 2019 – o pagină din jurnal, iese în evidență prin cuvinte care-ți dau fiori reci: ”răzbunare”, ”Ei trebuie să moară”. În câteva rânduri stau scrise și alte dovezi. Vor fi folosite în favoarea tinerei acuzate?

Nu sunt judecător și nici avocatul diavolului – oricine ar fi diavolul din povestea asta. Oare chiar  se dorește rezolvarea cazul? Dreptate, corectitudine sau altceva? De 4 ani Anna O este judecată, transformată într-un personaj negativ.  Totuși, omul judecat și acuzat de aceste fapte nu se poate apăra în niciun fel. Poate fi considerată vinovată persoana care nu e conștientă de propriile fapte? Suferă de o afecțiune rară, nu pentru că nu ar fi în deplinătatea facultăților mintale. Este Anna o victimă sau doar o vinovată ce nu are niciun fel de circumstanțe atenuante?

Anna O – Caz complicat, multe necunoscute și discreție absolută numai când se dorește asta

A devenit cel mai fierbinte subiect pentru oricine, a devenit un personaj – faptele ei au dezumanizat-o oare pentru cei din jur? A fost cu atât mai grav poate și pentru că e vorba despre ea, despre o membră a familiei Ogilvy

S-a judecat în lipsă, au spus tot ce-au ajut de spus despre faptele tinerei, dar s-a încercat trezirea ei și-n acești ani? Toate dovezile sunt clare, nu? Toate drumurile justiției publice duc spre Anna O și decid că ”Vinovată”. De ce

De ce abia după atâta timp se cere, discret și sub semnătură, ajutorul lui Benedict Prince? Regulile lui Stephen Donnelly – ceva director în Ministerul Justiției sunt clare: întâlnirea nu a avut loc, ei doi nu s-au întâlnit niciodată, pereții nu trebuie să aibă urechi, nimeni nu trebuie să ”ciripească” la urechea cuiva ceva din ceea ce se discută în cadrul acelei întâlniri secrete. Poate refuza misiunea sau regulile impuse. Ar cam vrea, dar nu pre are de ales. Totul i se pare suspect încă de la început. Și dacă ar fi precum crede, nici aici nu are vreun cuvânt de spus. Misiunea de trezire nu e o alegere, ci un ordin clar!

Pentru ce va fi  Anna O acuzată? Pentru adevăratele sale fapte? Poate că e doar un plan perfect care ascunde adevăratul vinovat? Cine să-și fi dorit răzbunarea mai mult: Anna sau criminalul aflat în libertate? Câte întrebări care-și vor găsi răspuns, fii sigur de asta. Numai că nu știu dacă e chiar ceea ce aștepți.

Anna O – înainte și după. Pentru ceea ce urmează cine e luat prin surprindere?

Anna Ogilvy are viața împărțită în etape mari: înainte și după evenimentul nefericit. Înainte Anna era fiica familiei – despre care descoperă suficiente lucruri destul de neplăcute. Înainte tânăra Ogilvy avea planuri mari și o afacere împreună cu cei doi prieteni. Ce să-i transforme pe cei doi în trupuri fără viață? Secretele se pot descoperi, iar Anna nu e scutită de o nouă dezamăgire. Dar să-și dorească moartea lor?

Jocul Vânătorii și Supraviețuitorii parcă doar pregătește nu doar să evidențieze cine sunt învingătorii, ci și un sfârșit de poveste. Duba crimă o transformă în vinovată. Și nu doar atât. Nu e doar vinovata principală, criminala cu sânge rece. E condamnată la ani de somn adânc –  înainte ca oricare altă autoritate să poată face orice altă acuzație . Și pedeapsa pentru crimă va fi dură, dar mai dur decât realitatea, ce poate fi?  În fața unui astfel de tablou viu, habar nu am ce-ar fi mai ușor de acceptat de către familie: acuzarea și privarea de libertate sau fiecare zi care trece fără ca ea să deschidă ochii.

Prezentul e cel în care Anna O trăiește o altă realitate de patru ani deja. Cât mai poate adevărul să stea ascuns? Nu mult, dar cineva – care respiră vrea orice urmă de adevăr îngropat adânc. Cine e vinovat? Am bănuit pe oricine, toți mi-au devenit antipatici și suspecți până în măduva oaselor! Dacă nu-i nimeni din familie, cine poate fi?

Viitorul ei pare a fi deja decis – acuzarea. Totul depinde doar de Ben Prince. Tot ce poate face el este experimental. O va trezi. Și asta va complica foarte mult situația. Pentru toată lumea.

Anna O – Rațional vs emoțional. Cine va câștiga întrecerea finală?

Dacă spun asta, eu am ieșit din competiția de rezistență: În cazul meu, emoționalul. Am dat cinci stele, mânată de emoțional, n-am mai așteptat nicio secundă avertizarea raționalului, deși el n-a întârziat. Nu regret, nu dau înapoi. Prea a făcut ce-a vrut autorul cu mintea mea – pentru asta merită, din punctul meu de vedere. Și ce dacă sunt date în urma unui impuls? Dacă a știut cum să mă învârtă pe toate părțile, bravo lui- e tare omul!

Și în apărarea mea aduc un argument: nici măcar Anna Ogilvy – cea care a ajuns să-i scrie povestea  trăită de Anna O, nu e învingătoare  – așa cum poate se consideră ea. Și-a dorit să nu mai ”atârne” de ea eticheta de ”criminală” – un lucru firesc, nu neg.  Asta a făcut, dar cu ce preț? Nu a renunțat până nu a găsit vinovatul. Anna nu a anulat nedreptatea, nu a făcut-o să nu existe – nicio acțiune din prezent nu șterge vreo experiență din trecut.

Septembrie a debutat cu dorința de a recomanda romanul Anna O. Am reușit asta. Cititorii români, mulți pe care-i urmăresc și eu, au asemănat romanul de față cu Pacienta tăcută – citită deja, Înainte să adorm, S.J. Watson – mă așteaptă în bibliotecă  sau Magicianul lui  Fowles. – nu știu de ce mi-a fost cam teamă de acest titlu!

Ceva-mi spune că, peste ani, voi reciti romanul lui Matthew Blake. Debutul a fost de multe stele pentru mine. Aștept cu nerăbdare următoarea carte a autorului!