Urmează o poveste în care starea de spirit ți se poate schimba instant. Nu uita: La început a fost neștiința, și-a făcut apariția curajul. Abia apoi cuvântul scris. Și după multă vreme, recenzii de carte – am luat-o de la zero și-am ajuns în 2022. Și nu a fost ușor și nici un drum scurt. Când mi-am deschis blogul – pe platformă gratuită, credeam că eu doar trebuie să scriu. Și nu mi se părea imposibil. În visul meu frumos, eu doar citeam și scriam recenzii, iar blogul era accesat de mii de cititor, era deja departe, fără ca eu să fac mai mult decât ceea ce-mi făcea cu adevărat plăcere. Blogul era deja în topul preferințelor iubitorilor de carte – era citit, accesat și recomandat în fiecare lună. Dar visul meu era prea frumos și nu era precum realitatea. 

Cum am ajuns în lumea cărților?

Unde se citea și se scriau recenzii de carte și ce a urmat după aceea?

Am intrat în lumea cărții acum ceva ani, dar nu ca blogger, ci ca om ce se lupta cu singurătatea, fricile și lacrimile. La început a fost forumul literar și nu știam ce sunt alea recenzii de carte. Citeam pe forum, dar îmi era jenă să spun că eu nu știu cu ce se mănâncă, că am găsit forumul întâmplător și că mi-am făcut cont doar din curiozitate. Ceva îmi zicea că o să mă plictisesc imediat și voi abandona repede ideea. Mare minune că am rămas luni de zile, dar tot nu am zis cuiva că nu știu. Voiam să învăț și am făcut-o singură, din mers.

Eram în acel loc special, plin de oameni pasionați de lectură, care scriau atât de mult despre pasiunea ce îi aducea împreună, iar eu doar citeam, neputând să așez pe foaie nici măcar o frază despre titlurile care-mi țineau companie. Timidă, temătoare de parcă-mi dădea cineva în cap, mi-am făcut curaj și am scris despre o carte pe care o citisem recent. Am scris mult și eram mândră că depășisem teama de a-mi exprima părerea – nu aveam nici vocabularul foarte dezvoltat, e drept. Primul pas a fost făcut, așa că prima impresie a membrilor nu a întârziat să apară.  Eu eram curajoasă, dar nu scrisesem o recenzie de carte, doar povestisem toată cartea – așa cum nu mă pricepeam eu. Chiar și așa era un mare progres pentru mine.

Recenzii de carte – pașii spre a ajunge unde sunt

Pe acel forum, loc atât de drag mie, mi s-a explicat, în mare, ce înseamnă recenzie, cum aș putea să scriu recenzii de carte și cum să nu mă mai tem să-m scriu opinia. Forumul este universul în care am devenit mult mai deschisă, prietenoasă și încrezătoare. Cred că existau, pe atunci, și câteva bloguri literare, dar nu știam de existența lor. 

Așadar, lumea cărții nu a luat naștere odată cu blogurile, ci a ieșit în evidență cu ajutorul forumurilor – unde se adunau mii de membri. Ce începuturi, ce vremuri, câtă nostalgie. Și câte am învățat de atunci. La început povesteam toată cartea, apoi am învățat singură mai departe – dorindu-mi să devin mai bună, să scriu mai bine fiecare recenzie. Cu timpul mi-am șlefuit bine stilul de scriere. Dar nu știam totul. Am aflat apoi că site-urile literare au domeniu și SEO ii ajută. Am făcut și asta, nu perfect, dar știu strictul necesar pentru a-mi îmbunătăți calitatea articolelor și recenziilor pe care le scriu.

Am continuat să citesc – nu cele mai bune cărți, nu cele mai noi, nu cele despre care vorbea toată lumea. Începutul meu în ale cititului a însemnat cărți de dezvoltare personală – doar asta citeam. Și fiind la început, scriam stângaci, prost – necizelat, fără să mă gândesc prea mult la cum anume arăta asta în online. Scriam și cam asta era tot – nu urmăream să fiu citită. Scriam pentru mine, iar motivația asta s-a estompat până am uitat de ea cu totul.

Am schimbat genurile frecvent, trecut la următorul nivel ca blogger mi-am cizelat stilul de scris recenzii de carte, le-am îmbunătățit și vizual, nu doar conținutul. Și mă bucur că am făcut-o treptat, încet, dar sigur. Totul s-a transformat, am descoperit despre mine că-mi place să scriu și să transmit și emoție, nu doar o opinie despre o carte.

Recenzii de carte – cea mai bună sugestie

Nu dau sfaturi, ci doar sugestii – după ce eu am încercat fiecare opțiune. Recenzii de carte ca la carte nu știu dacă scrie cineva în România acum, dar eu spun că și dacă ar face asta vreun blogger sau cronicar nu trebuie copiat. Sfatul meu e să scrii până găsești stilul care te reprezintă, te mulțumește și te face să te bucuri scriind.

Nu pot garanta că stilul personal de scriere îți va aduce succes – aș vrea să-ți spun că vei reuși să fii primul în căutări. Pot doar să-ți garantez că vei fi un creator de conținut care va aduce în online ceva nou, ceva altfel. Vreau să cred că prin ce scrii și cum scrii va aduce un suflu nou în blogosfera literară. – care va reuși să captiveze măcar un cititor.

Recenzii de carte – Vreau (iar) să schimb ceva?

De ce scriu, cum scriu, pentru cine scriu  și ce anume vreau transmit prin recenzii de carte apărute pe Bookcaffe? Pentru că îmi place să scriu, iubesc atât de mult cuvintele – ele mă vindecă, ele mă ajută să-mi deschid sufletul și să fiu eu. Ele îmi deschid ușile, îmi scot alte suflete în cale, ele mă eliberează, ele mă ajută să îmi deschid aripile și mă ajută să zbor.

Scriu orice exact așa cum simt. Scriu recenzii de carte cum simt, despre tot ce simt că-mi transmite fiecare carte și atât cât simt. De fiecare dată caut mai mult, nu mă mulțumesc niciodată cu puțin, caut dincolo de atitudinea personajelor, limbajul folosit de acestea, scenele care îi pun în prim plan. Din acest motiv simt mereu să-mi iau puțin timp, să fac o pauză între lectura cărții și scrierea recenziei – las totul să se așeze, să se liniștească.  Am și zile când simt să scriu imediat sau sub influența emoțiilor puternice. Tocmai pauza aceasta nu mi-e prietenă – e interpretată ca fiind nepăsare, lipsă de respect sau că nu sunt om de cuvânt.

Bookcaffe este pentru viitor, pentru copiii mei, pentru a ști că a rămas ceva în urma mea. Înainte să spun pentru cine mai scriu, vreau să nu mai uit că, scriu pentru mine, în primul rând. Apoi pentru ceilalți. Cine sunt ceilalți? Sunt toți cei care vor să citească recenzii de carte scrise de mine, sunt toți cei care apreciază stilul în care simt să scriu. Scriu pentru cei care își doresc să descopere cărțile dintr-o nouă perspectivă. Bookcaffe e și pentru cei care caută și vor să descopere întotdeauna o carte, nu doar prin acțiunea poveștilor dintre pagini și prin emoțiile trăite de cititor.

Recenzii de carte – planuri de viitor

Întotdeauna e loc de mai bine, dar nu știu dacă voi scrie vreodată – sau prea curând recenzii de carte care să respecte definiția exactă a ceea ce înseamnă cu adevărat o recenzie de carte. Dacă ar fi să respect o definiție, recenzia și opinia mea ar deveni cronică de carte. Și nu-i rău nimic în asta. E chiar ok, iar respectul meu pentru cei care nu scriu recenzii, ci cronică de carte este infinit. Știu despre mine că nu-mi plac limitările, că nu rezonez cu strictețea în scris – eu sunt căutătorul de emoții – chiar și pe cele dintre paginile unei cărți.

  Tot ce scriu este opinia mea despre cărți. Opinia personală nu e pe placul sfântului Google – el apreciază că se citește, dar iubește mult recenziile sau review-urile făcute cărților, motiv pentru care dă o mână de ajutor atunci când vine vorba de vizualizări și apariția unui blog pe primele poziții în google. „Recenzie” este un cuvânt cheie foarte căutat în universul literar.

Sunt aproape sigură că accesarea unui blog de carte ține și de conținut, dar până acolo, ceea ce se vede – și contează foarte tare este fotografia atașată recenziei. Poza cărții este prima care convinge, care te determină instant să citești recenzia respectivă. Îmbunătățirile vizuale sunt întotdeauna bine venite și necesare.

Fiind genul de cititor care-și alege lecturile în funcție de stare, diversificare literară vreau și pe blog – pentru că cititorii sunt diferiți – unora le este pe plac un anume gen literar, alții au nevoie de un altul. Cu cât am pe blog mai multe recenzii de carte din categorii literare diferite, cu atât mai multe șanse ofer cărților să fie descoperite de către alți cititori.

De foarte multe ori mi-am propus asta: să scriu mai des pe blog, să fiu mai constantă  – altfel cred că abonații uită de existența blogului. La fel de tare mi-am dorit să fiu mai încrezătoare că blogul e bine, că eu sunt în regulă și recenziile sunt bine scrise – să nu mai fiu atât de critică – nici cu mine, nici cu stilul în care simt să scriu.

Poate că e ciudat că nu am început cu dorințe precum colaborări cu edituri și autori, mii de abonați la acest blog. Nu e ciudat, crede-mă. E realist doar. Nu poți să fii bun din prima, nu poți să ajungi sus imediat. Și nu e vorba de a ajunge sus, ci de a ști cum să crești treptat – ca să ajungi cât mai sus. Este esențial să fii cel mai bun, dar să știi cum să te și rămâi acolo – sau să țintești spre următoarele poziții ale topului. 

Deși blogul are ceva ani – în care am scris, dar am și cochetat cu ideea de a renunța, nu am reușit mai mult de atât – pentru că a fost nevoie să învăț tot ce era nevoie să știu pentru a ajunge aici unde sunt astăzi.

Te-aștepți să spun că în următorul an îmi doresc mii de abonați și multe mii de cititori – care să-mi comenteze fiecare postare de pe blog, care să-mi promoveze proiectul și să-l recomande și altora. Da, e un plan măreț, dar nu e asta. Nu doar asta. Nu mai urmăresc asta acum. 

Dezvoltarea proiectului este în plan. Și totul se va împlini. Bookcaffe va ajunge departe!