Nu mi-e frică, Paula Săcui este o cărticică simpatică, una care mă face să mă opresc din citit pentru a scrie câteva cuvinte din paginile ei. Cuvinte mici și simple, care-mi fac ochii să strălucească, inima să danseze și gândul să-mi vorbească fără să se folosească de etichete.
Sunt cuvinte simple și atât de reale. Din acest motiv le împart cu tine.

Ce fac femeile atunci când sunt nefericite ? Unele își mai iau un amant, altele pun ziduri după ziduri.
– Cică unii bărbați au rol curativ. Te vindecă de alții.
Tu nu ești ca mine. Tu suferi. Iei lumea prea în serios, nu ca pe o vacanță. Aici pierzi.
Viața este ca un viol de care încerci să scapi alergând ca o dementă pe o punte suspendată.
Viața e uneori ca și o nuntă. Ea, albă. El, stânjenit de situație. Pe ea o strânge corsetul. Pe el îl jenează pantofii. Ea a vrut la local, el pe o insulă sau..mai bine deloc. Ea a vrut cu frișcă, el cu ciocolată. Apoi și-au dat seama împreună ca piatra trece din faza de „Nu te supăra, frate!”, în cea de Monopoly.

Chiar este o carte ok. E o carte care a reușit să mă surprindă suficient. Nu e nevoie să mă dea pe spate ca să o citesc în totalitate. E doar cartea care ale cărei cuvinte mă îndeamnă să o simt și să o cunosc până la ultima filă, până la despărțirea noastră, când Nu mi-e frică își va relua locul în bibliotecă.