A trecut ceva timp de când am citit cea mai recentă carte a lui Nicholas Sparks, dar atmosfera și emoția sunt încă vii. Încă simt nodul în gât, simt tristețe și neputința de a potoli frica dintr-un suflet chinuit de vină – deși nu e singura responsabilă pentru ceea ce a trăit în cei mai frumoși ani ai adolescenței. Încă simt durerea de atunci – atitudinea unei mame supărate nu are nicio legătură cu sentimentul abandonului. Poate e mult spus abandon, părăsire, dar la 16 ani o fată în situația Maggie, chiar ar fi avut nevoie de susținere, nu doar de vizite ocazionale. Care, de fapt, dacă e să fiu cinstită, e doar una. Dorința lui Maggie e ușor de intuitː știe că a greșit, că e vinovată și că, pentru ea, totul s-a sfârșit. E convinsă că a dezamăgit, iar părinții îi confirmă. E în regulă, dar totul se dărâmă – în interior și în exterior.

Alegerile părinților sunt mult mai dureroase pentru Maggie, faptul că o trimit de acasă și o rup de viața de până atunci, o fac să se simte oaia neagră – ba chiar se convinge alungată, deconectată de la sursa și mediul în care era o adolescentă fericită. În acea zi, copila s-a transformat total, viața ei a reînceput un alt drum – fără colegi, fără familie, departe de locul pe care-l numea ʺacasăʺ. Nu va mai fi aceeași și va reînvăța să trăiască departe tot ce-i era aproape. Sau poate nu. Mă crezi, am fost furioasă de-a dreptul. Cum se poate să fii părinte, să nu-ți susții copilul când are mai mare nevoie și să continui să decizi pentru el – ca și cum nu ar exista sau nu ar conta deloc dorința ei.

Luni mai târziu, o altă dorință se năștea în inima lui Maggie, dar tot nu a contat. Mai aveam puțin și urlam de nervi. E revoltător să te numești părinte doar pentru că ai dat naștere unui copil. Ești părinte în fiecare secundă – la bine și la greu, nu doar când știi tu ce e mai bine pentru copil – pe care îl compari cu alții, cu propria soră. Face un părinte diferențe între copii?

Dorința – Aripile de care avem nevoie pentru a zbura spre viitor

Dorința colorează realitatea, dăruiește speranță, încredere și o oază de lumină în realitatea întunecată a adulților – în special, a copiilor și adolescenților. Dorința, deși există mereu în suflet, nu îndrăznește să se arate decât în momentul în care toți cei implicați – și afectați, trec de faza negării și a furiei de nestăpânit. Nici atunci nu e foarte sigur că existența ei va schimba ceva, în bine, pentru cineva. Dar măcar poate, din când în când, să se arate, să strălucească și să transmită că se poate, că va fi bine – că toate se vor rezolva și aranja, că realitatea din prezent e doar o etapă, nu veșnicia.

Dorința te îndeamnă să trăiești înainte să-ți ucizi sufletul – cât de conștient oare este omul atunci când lasă pe alții sau o veste care le schimbă întreaga existență să-și îngroape sufletul înainte de trup? Nu spune nimeni că nu este necesar să înveți din ceea ce trăiești și din greșeli, doar că este cu atât mai necesar să nu te ascunzi precum struțul, să nu renunți sau să îți asumi.

Iar Maggie Dawes e una dintre acele persoane care, nu doar că își acceptă destinul, ci își asumă și viitorul – luându-și viața în propriile mâini. Mânată fiind și de ceea ce i s-a întâmplat la șaisprezece ani. Când atitudinea celor din jur spune mai multe decât cuvintele,  când înțelege că urmează o perioadă grea – Un nou început, alături de alte persoane care-i vor deveni familie, cu sentimente amestecate și zâmbete care-i  fac sufletul să înflorească și să viseze. Fără să uite și fără frică.

Nicholas Sparks reușește să răscolească totul printr-o poveste care se așează direct la suflet. Extrem de realist atunci când scrie ficțiune, motivat să adape dorințe – chiar și-n cele mai sumbre realități, dăruiește bucuria regăsirii.

Dorința – Promisiunea încălcată fără niciun regret

Trecutul i-a fost cu lecții, prezentul cu zile mulțumitoare limitate de nemilosul timp. A purtat mereu lupte dificile pentru a dovedi că merită, că nu e cu nimic mai prejos decât sora ei, că are dreptul la iubire. A pierdut lupte grele. În durere există conștientizări, în singurătate există prezență, în dezamăgirea amară există dulceața liniștii interioare.

Mai mult decât povestea ei m-a durut asemănarea pe care, inconștient, am făcut-o cu prezentul pe care-l trăim acum. Timpul trece, dar parcă în defavoarea omului. Tare greu ne mai deschidem mintea și sufletul, preferăm să rămânem fideli gândirii vremurilor demult apuse.

Și nimic nu mai e la fel. În 1996 a reînvățat să trăiască, avea o speranță, o pasiune și un suflet pentru care să lupte. Anul 2019 o găsește așteptând inevitabilul, fără nicio nouă aspirație. Totul era mai clar ca niciodată și războiul, era pierdut.

Nașterea unui copil e o schimbare totală, dar e și o promisiune – una pe care mama o face pruncului ei, aceea de a fi alături de el, indiferent de greutățile prin care va fi nevoit să treacă, că le vor depăși mereu împreună. A avut cea mai mare nevoie de ea, Maggie, nu a avut-o alături pe cea care i-a dat viață, ba chiar și-a încălcat promisiunea fără urmă de regret.

Legătura mamă – fiică s-a rupt iremediabil. Și povestea se repetă. De această dată Maggie nu mai poate fi învinovățită. Aș zice că a fost răsplătită – a avut oportunitatea de a se reîntâlni cu trecutul și asta a ajutat-o să înțeleagă, dar și să simtă că nu a repetat greșeala părinților.

Dorința – Fericire, ești lângă mine, din nou?

Maggie nu poate uita anul 1996. A ajuns în Ocracoke, Carolina de Nord, nu de bună voie, ci silită de împrejurări. În acel loc izolat, își linge rănile și îl întâlnește pe Bryce Trickett – tânărul de la care învață mult mai mult, trăiește și simte bucurie în orice, chiar și în orele de meditație pentru a putea susține examenele de la școală. Bryce îi insuflă dragostea pentru fotografie. Datorită lui, în anul 2019, Maggie este un fotograf de succes  și cea mai fericită fotografă ce administrează o galerie de artă în New York. Prezentul și pasiunea pentru fotografie o poartă pe Maggie peste tot în lume – trăiește, imortalizează amintiri prețioase și ceea ce rămâne o face invincibilă și imposibil de uitat.

Profesional este împlinită, dar de ce a rămas singură? Dacă bucuriile poate le mai împarte cu cei din jur, tristețile și durerea o simte doar ea. Își spune povestea pe canalul ei de YouTube – admirația pentru forța de care dă dovadă e proporțională cu succesul de care are parte.

Nu știu dacă aș fi făcut aceleași alegeri, dar am înțeles-o atât de bine pe Maggie. Întemeierea unei familii a fost o chestiune de alegere, nu neapărat destinul. Când iubești dincolo de cuvinte și de distanță fizică, inima poate refuza categoric să se mai apropie de altcineva.

Gândul îi este la Bryce, dar nu numai, sunt sigură. Poți să faci astfel de sacrificii în numele iubirii. Cu siguranță, da. Și Maggie e genul acesta de femeie, fără niciun dubiu.

Dorința – Față în față cu cea mai pură formă de iubire

O femeie ca Maggie merită puțină blândețe din partea vieții – și de la oameni, dar numai de la cei care-i seamănă. Apropo de oameni, n-am spus că Maggie, atunci când a venit momentul, a plecat din mijlocul familiei. Nu doar pentru că așa sunt legile nescrise ale vieții, ci pentru că, a simțit că nu mai e locul ei acolo. O admir pentru curaj și pentru puterea de a o lua de la capăt departe, fără nicio promisiune de la nimeni – poate doar promisiuni făcute propriei persoane.

Un alt Crăciun – dorința e încă vie – ce va prinde viață dincolo de timp, o ajută pe Maggie să-și deschidă sufletul și să lase povestea ei să zboare spre înalt, precum un fluture. În fața unui tânăr aparent străin, rememorează durerea, bucuria și emoția unui trecut, unui drum care au adus-o pe drumul prezentului – extrem de puternică și asumată.

N-ai cum să nu plângi, nu ai cum să rămâi stană de piatră – chiar dacă e doar o poveste. Nu poți spune nici măcar asta: bine că nu e realitate sau că nu ești tu protagonistul romanului. Extrem de dureros, de real și înduioșător.

Durerile fizice și durerile din suflet țese dorința mereu arzătoare – care are întotdeauna nevoie de minuni ca să se îndeplinească. Dorința este puterea de a merge mai departe atunci când poate nu mai ai nici motive, nici energie și nici măcar timp. Dorința e gândul reîntâlnirii cu fericirea, fără nicio piedică. Dorința este iubirea care distruge bariera și unește pentru totdeauna.