Despre titlul noului roman pot să spun că este o enigmă totală.

Se simţea epuizat, atât din cauza orei înaintate din noapte cât şi din pricina agitaţiei de peste zi. Ploaia avea o contribuţie semnificativă la starea lui de agitație.

Se făcuse ora trei şi zece minute. Ploaia se oprise, dar fulgerele continuau să lumineze străzile inundate ale cartierului Sacromonte din Granada.

Ceea ce-l deranja cel mai tare era faptul că, numele lui Santiago începea să fie folosit în contextul unei conspiraţii.

Era de neconceput.

Santiago Morales. „Lupul blând” aşa cum fusese poreclit. Un om taciturn, dar semnificativ, cu rădăcini stabile în Comandament şi nu numai. Expresia vie a luptătorului.

A-l asocia, indiferent cât de puţin şi vag, cu lumea traficului cu arme, era ceva de necrezut. Era dincolo de orice înţelegere raţională că Santiago ar fi făcut parte dintr-o organizaţie ca cea a Scorpionului.

Explicaţia trebuia să se afle undeva, în imensa înclinare a lui Santiago pentru compasiune. Era un prieten al celor mulţi, un refugiu de nădejde pentru cei cu probleme serioase. Iar, sub faţa sa placidă, frumoasă şi imperturbabilă, Santiago Morales era un bărbat puternic, un adevărat conducător.

Pablo apucă cheile de pe cuierul de lângă intrare, umbrela şi plecă grăbit spre apartamentul lui Santiago.

Dădu colţul străzii şi zări noul sediu al Comandamentului, într-o casă cu pereţi albi şi obloane albastre. O casă normală care nu dădea niciun indiciu că acolo îşi avea sediul organizația guvernamentală secretă Madoc.

Singura lumină, în afară de luminile stradale, din vila aflată în apropierea Comandamentului venea de la una din ferestrele locuinţei lui Santiago. Uitase vreun bec aprins cu o zi în urmă? Nu-şi amintea. Fusese acolo peste zi pentru a lua nişte documente şi a aerisi locul.

Mergând pe strada San Juan de los Reyes, ajunse pe strada Cuesta del Chapiz, la uşa casei şi băgă cheia în broască. Nu reuşi să deschidă la prima încercare, ci la a doua. Simultan cu zgomotul produs de chei, dinăuntru se auzi un trosnet puternic. Deşi surprins, prima sa reacţie a fost de amuzament. Se gândea la dezastrul din casă, din cauza prostiei lui de-a lăsa fereastra deschisă. Cu siguranţă vijelia din acea seară făcuse pagube. Vântul probabil răsturnase vreun pahar sau vreunul dintre obiectele de ceramică, atât de valoroase pentru Santiago. Erau obiecte făcute în atelierul mamei lui, din Albaicin. Pe urmă şi-a dat seama că un astfel de gând era ridicol, rezultatul unei minţi obosite. Trosnetul fusese exagerat de puternic pentru un pahar spart sau pentru un vas de ceramică.

Alergă în primul hol şi ceea ce văzu îi alungă orice urmă de epuizare. Rămase înmărmurit, nevenindu-i să-şi creadă ochii.

Întreg apartamentul fusese devastat. Masa era răsturnată; cărţile scoase din rafturi, cu paginile rupte şi risipite pe podea. Pernele de pe canapea erau spintecate, covorul strâns grămadă.

Văzu şi de unde venise trosnetul. Fereastra mare, de pe peretele dinspre stradă, era făcută bucăţi.

Cercetă şi, prin urmare, spargerea ferestrei nu fusese provocată de ploaie. Fusese intenţionată. Era un avertisment sau căutară ceva foarte important şi valoros în casa lui Santiago.

Pablo ştia că nu putea denunţa acest dezastru. Căci, procedând astfel, ar fi însemnat să confirme bănuielile celor de la Comandament, că Santiago avea legături cu oameni periculoşi; şi nu era pregătit să facă asta.

Până să vadă cu ochii lui, a ştiut că bucătăria nu putea să arate mai bine decât restul apartamentului. Frigiderul era deschis şi toate alimentele erau răscolite.

Se apropie grăbit de uşa dormitorului şi aruncă o privire înăuntru. Deşi părea imposibil, dezordinea din dormitor era mai mare decât cea din sufragerie. Salteaua era lângă pat şi aşternuturile împrăştiate. Toate sertarele biroului zăceau aruncate pe podea, cu conţinutul împrăştiat prin toată camera. Şifonierul arăta şi el la fel, costumele şi cămăşile scoase de pe umeraşe, pantalonii azvârliţi. Singurele intacte erau cutiile cu ceasuri şi alte bijuterii.

Cei sau cel care intrase nu fuseseră interesaţi de bani sau bijuterii.

Motivul îi era clar.