Sunt zile în care aș rătăci peste tot și nicăieri. Sunt momente când pașii nu mă ascultă, dar sufletul mă duce acolo unde doar el știe că mă pot liniști. Mă duce mereu pe o stradă unde miroase a parfum de poveste.
De fiecare dată când ajung  pe Strada Ficțiunii, miroase frumos, dar întotdeauna diferit. De fiecare dată există noi povești care-mi încântă simțurile cu miresme irezistibile: aroma poveștilor de demult, mireasma iubirii care nu se sfârșește, aroma umorului care îmi dă întotdeauna o stare interioară minunată.

Pe Strada Ficțiunii e liniștea care-mi place mine, e mirosul care-mii place – cel al cărților. Cărțile sunt la loc de cinste. Sunt cele mai importante, mai apreciate și mai citite de foarte mulți rătăcitori cititori. E mereu plină de culoare, de zâmbete, de entuziasm, energie și discuții libere despre cărți, viața din cărți și viață.
Strada Ficțiunii este mereu plină de oameni. Vin aici în plimbare, dar nimeni nu pleacă la fel cum a venit. Toți părăsesc strada veseli, plini de energie, dar și cu cărți frumoase, în care autorii scriu pentru fiecare, în parte, cel puțin un gând. Și astfel toată lumea este fericită. De cărți.. nici nu mai spun. Ele sunt cele mai bucuroase. Pentru că și-au găsit un nou stăpân.
În plimbările mele pe Strada Ficțiunii m-am întâlnit de foarte multe ori cu autori dragi, care m-au cucerit și recucerit de fiecare dată când le citeam cărțile: Guillaume Musso, Federica Bosco, Tiago Rebelo, Alina Bronsky, Lisa See. 
Am văzut foarte des și pe Cecelia Ahern, Simon Toyne, Dan Balanescu, Carole Matthews și mulți alți autori fantastici.Dar trebuie să recunosc faptul că nu am avut curaj să-i abordez încă. O voi face foarte curând.
Mi-as da întâlnire cu fiecare autor în parte. I-aș invita la cafea, prăjitură și înghețată, în timp ce am vorbi despre tot și toate, iar șueta noastră ar deveni o poveste pe Strada Ficțiunii. Cât de frumoasă ar fi o poveste scrisă de mine în colaborare cu Cecelia Ahern!!!
Aș rătăci pe Strada Ficțiunii zile în șir, fără să țin cont de zile, ore sau vreme. Pierd noțiunea timpului atunci când sufletul mă plimbă la pași mărunți în cel mai frumos vis. Strada Ficțiunii ar fi un vis și mai frumos dacă aș atinge mai multe cărți scrise de autori români contemporani. Sunt foarte mulți care scriu cărți foarte bune, și care merită atenție, apreciere și cititori fideli.
Într-o plimbare printre cărți i-ar propune Ceceliei Ahern să scrise prefața unei cărți pe care am de când să o scriu. Cartea Iubire la indigo și autoarea ei s-ar simți mândre să fie pe Strada Ficțiunii. Este un vis de poveste despre o poveste de vis!