Articolul ăsta nu este decât o opinie personală,  este doar modul meu de a spune ce-mi place și ce îmi displace la această zi –  pe care mulți o așteaptă cu nerăbdare. Ai văzut că toate site-urile au articole speciale gen ”Ce cărți (să) citești de Halloween?”, au oferte la îmbrăcăminte, la articole de machiaj.  Nu-mi doresc să ofensez pe nimeni cu părerea mea.

Avem o mulțime de ocazii să sărbătorim tot ce vrem, cam fiecare zi a vieții noastre, de ce am mai avea nevoie de ”sărbători” de la alții? Iubirea nu e doar o zi pe an, la dată fixă, costumele nu trebuie să fie purtate doar o dată, doar ca să arătăm cât de cool suntem. Accept cu  inima deschisă bucuria celor din jur, sunt deschisă la nou. Poate doar că sunt sceptică pentru că nu sunt genul de om cu petrecerile zgomotoase în care băuturile să curgă gârlă, machiajul scary și costumația pe măsură – așa am înțeles eu că se traducere petrecerea de Halloween. Dacă asta înseamnă, nu e pentru mine, nu rezonez cu astfel de petreceri, cu astfel de sărbători.

Aș vedea în această zi oportunitatea de a te revedea cu oameni dragi, de a fi tu – nu un personaj înfiorător, înconjurat de prieteni apropiați, în care să depănați amintiri, să vă bucurați de activități pline de umor. Da, știu!  Vorbim de Halloween, nu de petrecere în pijamale.

Poate că nu sunt 100% pentru Halloween și pentru că nu pricep de ce trebuie să porți machiaj excesiv pe față? De ce trebuie să-ți urâțești chipul, de ce să porți o mască? Nu sunt genul care să-și acopere fața cu machiaj, dar dacă aș fi adepta lui, unul discret ar fi suficient. Îmi plac petrecerile, poate și pentru că nu prea am participat la multe. Îmi plac petrecerile tematice, dar știi ce nu pricep eu? Dacă tot preluăm ocazii de felul acesta, de ce nu le personalizăm? De ce trebuie să copiem? Doar pentru că e o ocazie împrumutată? Perfect, dar chiar nu mai știm să fim unici, atunci. Unici ca popor, unici ca persoane.

Îmi amintesc acum – și nu pot să nu fac o comparație, îmi amintesc de provocările literare de pe grupurile de carte. Cum ar fi să împrumutăm idei, le implementăm în grup, să le îndrăgească mulți, dar nu adăugăm nicio particularitate, o idee proprie, ceva care să-l personalizeze și să aducă ceva nou. Fix așa e și cu Halloween-ul ăsta. Îl preluăm, dar nu ne mai obosim să-l personalizăm. Chiar ne lipsește imaginația! Chiar ne lipsește creativitatea, în acest caz, iar asta este trist.

”De Halloween costumați-vă în cărți. Cultura este ceva ce îi îngrozește pe mulți” – nu știu cine a zis vorba asta, dar se potrivește mănușă cu ziua care urmează, părerea mea. Dacă tot e vorba de costumație specială, aș vrea să am bani, să cumpăr costume ”OM” pentru fiecare.

Am voie? Că tot văd lumea agitându-se cu două săptămâni înainte, se dau de ceasul morții că nu știu în ce să se costumeze pentru super-petrecerea de Halloween. Dau eu cea mai bună idee, mult mai bună decât costumatul în cărți. Ce anume? Costumatul în OAMENI și tare m-aș bucura ca, odată ce nu mai purtați costumul, să rămână OMUL – măcar până anul viitor, pe 31 octombrie – când costumația să fie aceeași. Așa am avea o speranță că suntem oameni cu toții. Atunci aș participa și eu la Halloween – cu bucurie maximă.

Și apropo de cărți. Aș vrea să văd un curajos care să se costumeze pentru a promova pasiunea lui pentru cărți și lectură. Dar nu vezi pe nimeni suficient de curajos. De ce? Vă e teamă că veți instiga petrecăreții să citească?  Merită încercarea asta, crede-mă! Să văd și eu dacă pățește careva vreo nenorocire dacă citește cincizeci de pagini dintr-o carte. Da, să citească la o petrecere! Ce crezi că s-ar întâmpla? Berea nu-i va sta în gât, te asigur.

Totuși, vara, pe când stăteam la bunici, dar nu era în trend Halloween-ul, scobeam dovlecii, îi făceam figuranți și ne distram cât puteam de mult, fără să ne hazardăm prea tare. Dovlecii luminoși aveau farmec și vara. Semințele de dovleac le puneam în rola bunicii, cu sare, iar când erau prăjiți bine, îi savuram mereu, mai ales seara – când stăteam cu bunicii la povești și amintiri dragi. Căutam sâmburii în ”pielea goală” (hahaha) ca pe niște bijuterii, căci făceam întrecere care găsește și mănâncă mai mulți.

Și dacă e să mai spun ceva de bine despre Halloween – ultimul plus pentru această nebunie curată. Acum ceva ani, pe când eram voluntar la o fundație din oraș, o aveam alături de noi pe Veronica din Anglia. Era venită într-un schimb de experiență, iar  atunci am participat la toate activitățile dedicate zilei de 31 octombrie. În ajun de Halloween – nu costumam beneficiarii din cadrul fundației, dar cu toții pregăteam dovleci sperioși, iar Veronica ne-a încântat papilele gustative cu câteva preparate: prăjitură cu dovleac – un deliciu, dar și alte delicatese – pe care nu le-am gustat până atunci niciodată, dar nici de atunci nu am mai mâncat nimic specific Halloween-ului. Mi-e dor de gustul de dovleac copt.

Nu sărbătoresc Halloween-ul – nu tu costume, nu tu mască groaznică, dar nici măcar cărțile și filmele horror nu-mi ocupă timpul pe 31 octombrie. Adevărul e că romanele horror nu sunt preferatele mele și nici la filme de genul nu-mi place să mă uit. Drept dovadă, luna aceasta am  spus DA unui #maratondegroază, iar astăzi,  pe 29 octombrie, declar cinstit că nu am reușit să citesc nici măcar o carte cu fantome și vrăjitoare. Luna asta era perfect King – pe care îl tot amân de doi ani, dar nici cu el nu am reușit să mă împrietenesc. Am multe cărți potrivite, cu fantome și vampiri, dar merg foarte bine în oricare lună. De ce să le citesc doar în octombrie? De ce e nevoie de o ocazie specială precum Halloween-ul? Cărțile cu acțiunea iarna le citesc în orice lună. Mă văd citind Un cadou de Crăciun în plină vară. Citesc toate cărțile în funcție de starea mea interioară, nu în funcție de ocazie – mai ales dacă e o ocazie împrumutată, care nu are nimic unic și special, care să ne reprezinte.

Sunt o ciudată, greu de mulțumit, dar sunt unică. Nu petrec de Halloween, doar citesc cărți bune, sunt eu, fără să mă ascund după un costum. Dacă nu-mi place Halloween-ul.. am o problemă? Nu?! Perfect, căci așa gândeam și eu!