Prin clasa a XI-a, colega mea de banca a venit la scoala insotita de o carte. Acesta, Noaptea samurailor, semnata Michael Crichton

Mi-a spus  intr-o pauza, ca e foarte interesanta si ca pe ea a „prins-o” rapid, iar intr-o alta pauza mi-a facut un rezumat al romanului. Atunci mi-am zis: „Ori e buna Vale la povestit carti, ori romanul asta e cu adevarat buuuun!”.

Ce crezi ca am facut imediat? Da, da! Am rugat-o sa-mi imprumute cartea. Mi-a dat-o si mie, chiar daca nu era a ei. I-am promis ca voi avea grija de ea si ca pana la final de saptamana i-o voi returna.

Am ramas cu gandul la ea pana seara, cand m-am intors de la orele de curs. Invatam dupa amiaza, dar aveam o gramada de teme de facut, asa ca… nu m-am apucat de ea imediat, ci dupa ce mi-am terminat temele.

Pe la ora 24:00, moarta de oboseala m-am apucat de citit romanul, care imi facea cu ochiul vreo 7 ore pana atunci.

M-am apucat de citit, iar peste vreo 2 ore m-am dezlipit cu greu de paginile romanului Noapte samurailor. Timpul a zburat, iar eu am fost implicata total in actiunea cartii – cam asta numesc eu carte buna – cartea foarte buna o citesti si nu simti cand trece timpul.

Nu iti spun detalii. Iti spun doar ca este plina de mister, iar actiunea te va tine cu sufletul la hura. Suspansul iti face inima sa bata cu putere. Suspans japonez. :).

Dupa ce am inapoiat cartea, ani la rand am cautat-o pe net sa mi-o achizitionez.  Gaseam cartea, dar nu mai era pe stoc. Dupa vreun an de cautari, aceeasi colega Vale, mi-a daruit cartea (mult dorita) cadou de ziua mea :).

Tu ai citit cartea?