Emoție de toamnă afară, dar și în sufletul meu. Câtă viață e în natura care-și schimbă treptat înfățișarea, cât de plăcută e toamna – chiar și acum când e aproape de final. Cu ultimele puteri vorbește despre bogăție, echilibru, împăcare, acceptare și iubire. Cu ultimele puteri soarele trimite  cât de multă emoție de toamnă mai are în desaga lui, razele-mi vorbesc de speranță, de încredere, de forța cu care încă poți să te încrezi în ceea ce îți dorești!

 Sâmbătă, 9 noiembrie 2024

Am terminat Jurnalul lui 66. Atâta nedreptate, durere și neputință  mi-au dat senzația că am citit mii de pagini. Mă bucur doar de un singur lucru: Că Alexandra nu a pierdut războiul, că e o învingătoare!

Duminică, 10 noiembrie 2024

Am dat startul unei noi lecturi captivante. M-am întâlnit cu Fetița căreia nu-i plăcea numele său, Elif Shafak . E absolut adorabilă Sakiz Sardunya (Mușcată curgătoare, floare), e veselă inteligentă. Îi plac animalele, ora de științe, dar nu e bună la matematică. Nu prea înțelege vorbele oamenilor mari, colegii râd de ea și numele pe care i l-au dat părinții. Iubește multe lucruri, îi plac și mai multe. Doar unul singur îi displace total: numele ei. Dintre toate numele care există, părinții i l-au ales pe acesta. De ce n-ar putea părinții să-și consulte copiii atunci când aleg numele pentru cei mici? Că doar copiii vor purta acele numele toată viața, nu? Nu e întrebarea mea, ci a micuței Sakiz Sardunya

Luni, 11 noiembrie 2024

La finalul zilei, mă declar fascinată de cărțulia fantasy scrisă de Elif Shafak. Nu am citit nimic scris de ea până acum. Am cam ezitat să mă încumet la romane, dar mi-a ajuns la suflet Sardunya.

Nu știu care va fi următoarea lectură de săptămâna aceasta.

Emoție de toamnă – Istoric, Gotic sau Romantic?!

Niciodată nu mi-a fost ușor să-mi aleg următoarea lectură. Întotdeauna aș fi citit toate romanele care mă așteaptă cuminți – pe toate în același timp – nici măcar dacă aplic obiceiul cu cititul în paralele nu am șanse să reușesc, așa că mă liniștesc și o iau pe rând. Anul acesta am parcurs câteva cărți bune în perioade grele: m-au ajutat enorm, mi-au plăcut mult de tot. Le voi recitit (dacă nu pe toate până la final de 2024, atunci și în 2025) pentru că simt! Din respect pentru autori, cărțile lor și munca mea. Aceste cărți se vor bucura, încă o dată, de atenția mea și spațiul lor pe blog.

Toată ziua de marți m-am gândit și m-am răzgândit care să-mi fie povestea pe mai departe, Prima alegere de genul acesta este Fata cu umbrelă galbenă – mă așteaptă și acum Manu, dragul de el. Următoarea e cea a familiei Walsh.

Romantic ai zice. Dar nu doar asta! Pentru că nu e doar despre a reciti a doua parte a seriei Zodia ispitei, ci și despre a citi cărți pentru prima dată. Am ales și Brocart de toamnă, de Teru Miyamoto. Și cum nu pot sta departe de povești mistery atât de multă vreme, voi parcurge și Dispariția lui Daniel Tate, de Cristin Terrill. Văd eu care din astea le dau gata până vineri seara. Dacă termin tot ce am început la mijloc de săptămână.

Emoție de toamnă – Lecturi de sezon

Nu am obiceiul de a face o listă de citit, nici nu sunt pe principiul cărților citite doar în sezonul aferent – copertei, acțiunii care se desfășoară într-un anotimp anume. Că țin cont uneori de sezon, e drept, dar nu e un obicei – nu e bătut în cuie vreo regulă. Brocart de toamnă e lectura pe care o tot amân în fiecare toamnă. Acum am zis că e perfectă cu tema din această săptămână. Coperta îmi inspiră o puternică emoție de toamnă. Și chiar sper să fie așa.

Miercuri, 13 noiembrie 2024

Am început  cărțile de care vorbeam mai sus. Pare că va fi bine și că voi reuși să mai termin una dintre aceste cărți – cel puțin una dintre ele sper să fie gata. Merge repede și nu-mi fac griji.

Joi, 14 noiembrie, 2024

            Interesante poveștile, Brocart de toamnă pune acceptul pe tema aleasă de mine în această săptămână – ceea ce nu poate decât să mă bucure foarte mult. Doar că nu merge atât de repede pe cât mă așteptam. Sau e vorba doar de concepția mea greșită (sau nu) că întotdeauna cărțile subțiri se citesc greu.

Vineri, 15 noiembrie

            Se putea mai bine, desigur. Nu, nu am mai finalizat nicio carte în această săptămână. Cred că ”emoție de toamnă” este, dar nu în cărțile citite de mine, ci la mine, cititorul.

Emoție de toamnă – La mine, nu (doar) în lecturile alese

Emoție de toamnă literară a ajuns la final. A fost vreme perfectă pentru citit – ploios, specific toamnei, a fost și emoție de toamnă, doar că prea puțină. Pentru că, de la jumătatea săptămânii nu am mai avut eu starea potrivită pentru a citi atât cât mi-am dorit – și am preconizat.

Emoție de toamnă – o nouă săptămână s-a încheiat. Sper să-mi fi lăsat energie suficientă pentru a recupera, pentru a citi în zilele ce urmează. O veste bună: Mai am 5 cărți de parcurs și mi-am îndeplinit targhetul literar pe 2024 deja. Îmi doresc mult ca până la final de noiembrie să ajung la cele 60 de cărți citite în acest an, iar Decembrie să aducă un bonus – unul considerabil. Visez frumos. Fără stres.