Semne bune anul are așa că #AventuraLiterară continuă și-n această nouă săptămână. Încă mi-e greu să scriu 2025. Și cu zilele sunt ușor ”certată” – mereu sunt în urmă sau înainte cu o zi. Sentimentul că timpul a luat-o serios la goană mă copleșește zilnic.

Dar cum timpul e aliatul meu și atunci când vine vorba de lectură, zic să profit de el și să citesc – și așa îmi respect și promisiunile făcute la cumpăna dintre ani. E timpul perfect să dau pagină după pagină și să mă bucur de faptul că am parte de următoarele șapte zile. Sper să-mi fie pline de noi cărți savuroase.

Am zis ”noi”, dar până acolo am multă treabă. Încep noi povești după ce termin ceea ce am început în primul episod din postat săptămâna trecută. Crezi că pot termina tot ce-am început? Nu-mi pierd speranța și nici dorința de a citi cât de mult pot – atât cât să mă bucur de pasiunea mea pentru citit cărți pe bandă rulantă.

Semne bune anul are – Final de poveste

Anul viitor pe vremea asta știu că mi-aș fi dorit să citesc mai mult. Acest ”mai mult” începe cu puțin timp în care mă concentrez pe romanul de dragoste de la editura Nemira. Nu e o poveste siropoasă și în câteva zeci de minute m-am reconectat cu povestea și personajele pe care le-am cunoscut în prima zi a anului.

Am reușit să avansez atât de mult cu cartea aceasta și nu pot decât să mă bucur că am parcurs romanul Sophiei Cousens. Furtul prenumelui norocos mi-a ridicat automat sprânceana  – și s-a dovedit că norocul e cu tăiș ascuțit și ascunde o poveste dureroasă tare. Dar când ești dincolo de gard, curtea în care nu intri e  îmbrăcată în aur – la care celălalt nu are acces.

Final de poveste? Bifat. Ecranizarea romanului – despre care am aflat imediat ce-am terminat cartea. A picat la fix. Numai că nu m-a impresionat prea tare, scriitura autoarei Cousens a fost mai bună – cartea bate filmul și dacă vrei să afli opinia mea completă despre Anul viitor pe vremea asta, recenzia este postată.

Semne bune anul are – A doua carte gata

Dacă continuă săptămâna la fel de bine ca până acum, atunci nu-mi rămâne decât să citesc și să mai dau gata o carte începută – și care se vrea terminată cât mai curând.

Misterul și tensiunea le am în sânge și atunci când nu citesc o carte care să se încadreze în genul amintit, mi se face dor și trebuie să iau măsuri. Deși era începută, nu am apucat să citesc prea mult atunci când am ales-o pe Agatha Christie ca următoarea mea însoțitoare în #AventuraLiterară. Așa-i că îi dau voie lui Poirot să-și facă treaba și să încheie misiunea. Crăciunul lui Poirot următoarea carte pe care trag tare să o duc la bun sfârșit.

Cum e Crăciunul lui Poirot? Plin. Săracul detectiv e pus la încercare, dar nu dă semne că nu știe ce face sau că ancheta lu-l duce pe drumul care trebuie. Adevărul va ieși la iveală. Nu se poate ca vinovatul să rămână secret. Crima a fost comisă, întrebările au fost adresate, iar dezvăluirile de după sunt piese ale puzzle-ului ce trebuie încheiat.

Toți fii lui Simeon Lee par să ascundă ceva, iar crima săvârșită agită și mai tare spiritele. Cine a ucis cu sânge rece? Vinovatul e departe de casa familiei sau se ascunde foarte bine printre toți cei prezenți în locuință. Nimeni nu mai poate părăsi incinta – nici măcar invitații surpriză. Să fie unul dintre ei vinovatul? Poate unul a ucis, iar celălalt e complice.

Am terminat și Crăciunul lui Poirot și nu am intuit vinovatul. Dar am descoperit și eu ceva, nu doar Poirot: pentru mine, Cei zece negri mititei nu întrece Crăciunul lui Poirot. După prima întâlnire cu Agatha Christie am simțit că o pauză e  bună – ca să o pot redescoperi cândva.  Poirot m-a convins acum: în toamnă ne vom reîntâlni.

Semne bune anul are – Următoarea carte

Nu puteam să închei a doua săptămână fără citesc o nouă carte. Am ales o carte scurtă, un autor român contemporan și o idee nouă pentru mine. În câteva ore (două – trei ore) a fost gata de parcurs. Urmează celelalte volume pe care abia le aștept.

Dacă Societatea în care trăiești ar evolua atât de mult încât să nu mai fie nevoie de bani, tehnologie, politicieni, proprietăți, alergătură, proprietăți, ai fi fericită? Te vezi făcând parte dintr-o comunitate în care nu ar mai fi nevoie de granițe între țări? Nu a dispărut confortul, doar se pune accent pe minimalism, fără să lipsească nimic din locuințele

Multe noutăți și puține instrumente care te ajută să fii la curent cu tot ce ai nevoie – mașinile nu mai sunt așa cum le știe toată lumea, nici telefoanele. Cu 300 de ani mai târziu, nu e nevoie să suni la salvare, dar poți transmite informații prețioase despre sănătatea ta.

Cum evoluează Societatea peste 300 de ani? Cu ajutorul Cărții. La început, a fost doar o carte de ficțiune. Nu e o carte descoperită, să știi. E scrisă de Radu. El ajunge în viitor, dar nu o face dintr-o pură întâmplare. E cel ales să ajungă acolo pentru că are o misiune importantă.

Am mai scris despre Societatea. 300 de ani mai târziu. Duminica aceasta am postat recenzia cărții pe booknation.ro.

Semne bune anul are, iar eu am și alte cărți pe care le voi parcurge până la ultima pagină în zilele ce vin. Semne bune anul are că voi citi cu și mai mult spor. Din ce în ce mai multe semne bune anul are, iar asta mă motivează merg mai departe așa cum mi-am propus.