Am fost o carte închisă,
Ce prea mult timp a rămas necitită,
Pe-o masă uitată,
Sau poate chiar abandonată.
Am fost o carte din raftul prăfuit,
Pe care nimeni nu a luat-o la citit,
Am fost o carte neinteresantă,
Cu o copertă nu prea colorată.
Am fost o carte închisă,
Am fost o carte tristă,
Am fost o carte cu dorința stinsă,
Și foarte rar atinsă.
Am fost o carte răsfoită-n grabă,
Pusă la loc, căci nu cu mine aveau treabă,
Privită pe furiș, cu teamă,
„Ce carte-i asta de merită băgată-n seamă?”
Azi sunt o carte mai mereu deschisă,
Nici dacă aș vrea nu mai pot fi închisă,
Azi mulți mă caută, vor să mă găsească,
Sunt curioși și vor să mă citească,
Dar nimeni nu se așteaptă să mă și iubească.
Azi sunt o carte colorată,
Am devenit interesantă,
De multă lume căutată,
De multă lume apreciată,
De și mai multă lume contestată.
Azi toți vor să mă aibă,
Să mă citească, fără grabă,
Căci la orice pagină mă deschid,
Îmi văd sufletul mereu zâmbind.

© Laura Apetroaie